Vom plăti homosexualilor 11000 EURO

Iunie 25, 2012

CEDO a condamnat Republica Moldova pentru că nu a permis paradele homosexuale

Curtea Europeană a Drepturilor (CEDO) a condamnat Republica Moldova pentru că a interzis organizaţiei „Gender Doc-M” să desfăşurare, în anul 2005, o paradă a persoanelor cu orientare sexuală netradiţională.

Potrivit unui comunicat de presă al asociației Juriştii pentru Drepturile Omului, în 2005, „Gender Doc-M” a solicitat Consiliului municipal Chişinău (CMC) eliberarea unei autorizaţii pentru a desfăşura o demonstraţie paşnică în faţa Parlamentului cu scopul de a încuraja adoptarea legilor care ar proteja minorităţile sexuale împotriva discriminării. CMC a respins cererea pe motiv că demonstraţia ar fi neîntemeiată, deoarece o lege privind protecţia minorităţilor sexuale a fost deja adoptată. Atunci asociaţia a contestat decizia Primăriei, iar Curtea de Apel Chişinău a admis cererea părţii reclamante şi a anulat decizia autorităţii locale.

Primăria Chişinău a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, invocând că a primit mai multe solicitări din partea unor persoane fizice şi asociaţii care erau vehement împotriva autorizării acestei întruniri. Peste câteva luni, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul depus de Primărie, casând decizia Curţii de Apel Chişinău.

Astfel, „Gender Doc-M” s-a adresat la CEDO, unde a acuzat violarea dreptului la întrunire paşnică. Asociaţia s-a mai plâns că a fost discriminată pe motiv că a promovat interesele comunităţii gay din Moldova. CEDO a constatat violarea Articolului 11 (Libertatea de întrunire şi de asociere), Articolul 14 (Interzicerea discriminării). Astfel, Moldova va achita în favoarea „Gender Doc-M” 860 de euro despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat, 7250 de euro pentru prejudicii morale şi 2900 de euro pentru costuri şi cheltuieli.

Agentul Guvernamental la CEDO a argumentat foarte slab

În procedurile în faţa Curţii Europene, Guvernul, în principal, s-a referit la constatările instanţelor naţionale şi a reiterat că impedimentele desfăşurării demonstraţiei planificate au fost unele legale şi proporţionale în raport cu riscurile care ar putea apărea în eventualitatea desfăşurării unei asemenea întruniri. Mai mult, Guvernul a considerat precum că refuzul în autorizarea demonstraţiei şi, ulterior, refuzul instanţelor de a admite contestaţiile organizaţiei reclamante, nu ar fi fost unul discriminatoriu pe motive indicate de organizaţia reclamantă. Guvernul a menţionat, că avînd în vedere o jurisprudenţă bine definită a Curţii Europene în cauzele anterioare versus Moldova, o încălcare a drepturilor organizaţiei reclamante la libertatea de întruniri a avut loc şi doar acest lucru deja dovedeşte faptul că interdicţia nu a fost una discriminatorie avînd în vedere că exista, cu părere de rău, o atitudine generală a autorităţilor la moment de a pune impedimente nejustificate şi altora în exercitarea dreptului la libera întrunire (a se vedea Hyde Park 1, 2, 3, 4 v. Moldova, Partidul Popular Creştin Democrat v. Moldova şi Roşca, Secăreanu şi alţii v. Moldova). Cu alte cuvinte, avînd în vedere că o serie de reclamanţi şi organizaţii au fost împiedicate de autorităţi de a se manifesta liber într-o întrunire, în prezenta speţă potrivit opiniei Guvernului, nu putea fi vorba despre un tratament discriminatoriu în privinţa organizaţiei reclamante avînd în vedere că interdicţia întrunirii acesteia s-a înscris în cadrul general al interdicţiilor şi nicidecum nu a avut vre-o tangenţă cu motivele de discriminare bazate pe orientare sexuală sau de altă natură.

Guvernul trebuia să argumenteze de ce aceste parade contravin moralității publice din Republica Moldova și să facă trimitere la cazul Dudgeon contra Marii Britanii. Pentru cu ocazia soluționării acestui caz, Curtea a subliniat faptul că în aspecte ale climatului moral în materia sexualității, autoritățile nationale pot avea legitimitatea de a își exercita libertatea de acțiune în sensul limitării manifestării lor. În același caz, Curtea mai arată că este legitim ca unul din scopurile legislației să fie acela de a oferi protecție pentru membrii vulnerabili ai societații, așa cum sunt tinerii, cu privire la consecințele practicilor homosexuale.

Deci, Curtea permite statelor membre să să interpreteze și să protejeze categoria de moralitate publică, care este una foarte importantă și prevăzută atât de legea națională, cât și de alte tratate internaționale.

“Faptul că anumite măsuri similare nu sunt considerate necesare în alte state membre ale Consiliului Europei nu înseamnă că acestea nu pot fi necesare în statul în cauză, întrucât cerințele morale și sociale sunt diferite, iar autoritățile guvernante trebuie să țină cont de ele. Aceste cerințe se pot exprima inclusiv printr-o opoziție puternică, izvorâtă dintr-o convingere împărtașită de un numar mare de membri responsabili ai comunității, opoziție ce poate reflecta o reprezentare a cerințelor de morală și a măsurilor considerate de către comunitate a fi necesare pentru a apăra eficient standardele morale.

Aceste cerinţe morale şi sociale se pot exprima inclusiv printr-o opoziţie puternică, izvorîta dintr-o convingere veritabilă şi sinceră, împărtăşită de un număr mare de membri responsabili ai comunităţii, opoziţie ce poate reflecta o reprezentare a cerinţelor de morală şi a măsurilor considerate de către comunitate a fi necesare pentru a apăra eficient standardele morale. (par.57 al Hotărârii)”

De altfel, anume acesta a fost punctul slab în urma căruia Curtea a decis că a avut loc o discriminare prin interzicerea paradelor, și anume faptul că apărarea moralității nu a fost scopul unic.

Curtea Europeană a respins argumentele Guvernului în principal pe două motive. În primul rînd, organizaţia reclamantă a prezentat dovezi că a existat un tratament diferit în raport cu alte autorizaţii eliberate altor organizaţii în aceiaşi perioadă şi aceasta a născut o prezumţie că a existat un tratament discriminatoriu pe care autorităţile nu au reuşit să o combată. În al doilea rînd, interdicţia desfăşurării întrunirii, deşi iniţial s-a bazat pe un anumit motiv (precum legislaţia promovată deja exista) ulterior, totuşi a evoluat şi a fost bazată pe alte motive (menţinerea ordinii publice şi protecţia moralităţii), finalmente reţinute de Instanţa Supremă. În aceste condiţii o discrepanţă între motive iniţiale şi ulterioare, în opinia Curţii Europene a dovedit mai degrabă intenţia autorităţilor de a interzice cu orice preţ desfăşurarea întrunirii decît să urmărească real scopul protecţiei moralităţii şi menţinerii ordinii publice. În consecinţă a avut loc violarea Articolului 14 din Convenţie, luată în conjuncţie cu violarea Articolului 11 din Convenţie.

Deși Curtea permite statelor să interzică astfel de parade pentru a proteja moralitatea publică, se pare că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului nu a fost sigură de faptul că intenția statului a fost de a proteja moralitatea publică, crezând mai degrabă că a fost o intenție de discriminare a acestui grup de persoane.

Sperăm ca autoritățile statului să înțeleagă unde le-a fost greșeala și să nu se sperie la anul viitor să interzică desfășurarea acestor parade, dar deja invocând un motiv corect.

Mă întreb sub ce pretext vor căuta să desfășoare la anul viitor parada activiștii pro-homosexualitate? Nu vor mai putea invoca scopul de a încuraja adoptarea legilor care să protejeze minoritățile sexuale împotriva discriminării, pentru că deja au fost adoptate! Sau poate vor veni deja cu propunerea de a legaliza căsătoriile, adopțiile?

Răul a început cu legea anti-discriminare, dar potrivit cu experiența altor state, nu se termină aici! Dumnezeu să ne protejeze, să ne ajute să nu stăm indiferenți, să mustre pe cei ce promovează imoralitatea și să dea înțelepciune celor înălțați în dregătorii, iar noi să ne rugăm continuu pentru ei!

Acum, dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El! (Psalmul 2:10)

Reclame

Scrisoare deschisă către Teleradio-Moldova în legătură cu acceptarea difuzării filmului despre drepturile minorităților sexuale

Ianuarie 15, 2011

Către preşedintele IPNA Compania „Teleradio-Moldova”, Dl. Constantin Marin

Către preşedintele Consiliului de Observatori al Compania „Teleradio-Moldova”, Dl. Rîbca Eugeniu

Către preşedintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului, Dl. Gheorghe Gorincioi

de la Batin Irina, e-mail: batin.irina@gmail.com, Blog: www.batinirina.wordpress.com

Tel: 068106565

Prin prezenta, în calitatea mea de cetățean al Republicii Moldova, vin să-mi exprim nemulțumirea și îngrijorarea față de acceptarea de către Compania Publică “Teleradio Moldova” de a deveni partener principal al proiectului “Drepturile Omului pe ecrane”, așa cum acest proiect implică și difuzarea filmului care promovează imoralitatea, și anume filmul despre drepturile minorităților sexuale.

Consider inadmisibil difuzarea acestui film, pentru că nu este o informare obiectivă a societății, ci este o promovare a acestei practici imorale sub pretextul informării. Filmulețul dat nu poate fi numit informare deoarece conține multe date eronate și este prezentată o singură poziție, până și afirmațiile preotului au fost scoase din contextul întregului discurs. Iar instituțiile media sunt obligate prin însăși destinația lor să prezinte informația și realitatea din țară obiectiv și nu subiectiv.

Codul de etică al audiovizualului la articolul 6 la alin.2 stipulează:

Este interzisă difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie, violenţă exagerată sau limbaj licenţios.”

Acest film va afecta grav dezvoltarea mentală și morală a minorilor, iar mai apoi și fizică. Țin să amintesc în acest sens incidentul din parcul Chișinăului, unde un copil a surprins doi bărbați “făcând prostii” în WC-ul public, și consecințele pentru tânărul care era implicat în actul sexual, care, ca urmare s-a sinucis. Consider că Consiliul de Observatori și Consiliul Coordonator al Audiovizualului trebuie să protejeze valorile apărate prin articolul menționat în Codul Audiovizualului, valori care sunt protejate de întreaga legislație a Republicii Moldova.

Prin acceptarea difuzării acestui filmuleț s-a încălcat articolul 7 alin.(4) al Codului Audiovizualului, care presupune că:

“Pentru a asigura în cadrul emisiunilor informative ale radiodifuzorilor respectarea principiilor echilibrului social-politic, echidistanţei şi obiectivităţii, aceştia vor plasa fiecare ştire astfel încît:

a) informaţia care compune ştirea să fie veridică;

b) să nu fie deformat sensul realităţii prin tertipuri de montaj, comentarii, mod de formulare sau titluri;

c) în cazul subiectelor ce vizează situaţii de conflict, să se respecte principiul de informare din mai multe

surse.

Informația acestui film nu este veridică și conține o mulțime de erori, deformează sensul realității incluzînd o mulțime de afirmații care nu au nici un fundament și care caută să înfățișeze problema discriminării ca una prezentă în societatea noastră, ceea ce de fapt nu este deloc adevărat. Noi nu avem discriminare în societatea noastră. De asemenea, acest subiect fiind unul de conflict, ar fi trebuit să se respecte principiul de informare din mai multe surse, dar în acest film este prezentată doar o singură opinie, ceea ce nu este admisibil pentru o emisiune informativă.

Eu sunt studentă la drept, și am observat și unele aspecte juridice la care s-a făcut referință, dar care sunt prezentate incorect în acest filmuleț și pe care le voi analiza succind mai jos.

Filmul prezintă că în Republica Moldova minoritățile homosexuale sunt discriminate și că sunt agresate prin violență, afirmații care de fapt nu au nici un suport și care sunt spuse nu pentru a prezenta o realitate ci pentru a manipula cu opinia publică și pentru a creea impresia că există așa o problemă în societate, care de fapt nu există. Toate aceste afirmații sunt construite pe seama unui caz prezentat la început, despre care chiar în filmuleț se spune că s-a rezolvat pozitiv. De ce atunci nu s-a prezentat un caz în care au fost discriminați homosexualii, dacă tot se afirmă că este discriminare în acest sens? Pentru că astfel de cazuri nu sunt.

Tot în cadrul acestor 20 de minute este afirmat că “teoretic, homosexualii au aceleași drepturi ca și celelalte persoane”, afirmație cu care sunt de acord, și totuși este prezentat scopul principal al acestei promovări-adoptarea legii nediscriminare. De fapt, se dorește mult mai mult decât asigurarea drepturilor prevăzute de lege, dar se intenționează modificarea Constituției și a multor legi cu scopul de a legaliza căsătoriile homosexuale, de a permite adopția pentru cuplurile homosexuale și de a asigura accesul celor ce promovează aceste lucruri imorale în instituțiile de învățământ, scopuri prezentate tranșant în film.

Legislația noastră nu este una discriminatoare, ci asigură aceleași drepturi pentru orice cetățean.

Atunci când merge vorba despre dreptul la întrunire, trebuie să menționez faptul că persoanelor LGBT nu li s-a încălcat nici un drept în acest sens prin faptul că Curtea de Apel Chișinău a respins solicitarea minorităților sexuale de a organiza o paradă în centrul capitalei pe 2 mai 2010.

Hotărârea Curții de Apel este legală, așa cum manifestările de acest tip sunt ilegale și nelegitime. Homosexualii acuză statul de încălcarea dreptului la libertatea de exprimare, deoarece libertatea întrunirilor este considerată drept formă instituțională a acesteia. Legislația interzice discriminarea în raport cu exercitarea libertății de întrunire, dar orientarea sexuală nu face parte din criteriile de discriminare enumerate exhaustiv la art.16 din Constituție. Dimpotrivă, trebuie să menționăm că cei ce au încălcat legea au fost chiar homosexualii și nu statul, fiindcă au ieșit în stradă să-și desfășoare parada fără să fi avut autorizația Primărie și încălcând legislația cu privire la întruniri.

Actele mai multor organizații internaționale consfințesc dreptul la libertatea întrunirlor și totodată stabilesc situațiile în care exercitarea acestui drept poate fi restrânsă:

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice(1976, ratificat de Republica Moldova la 26.04.1993), art.21

“Dreptul la întrunire pașnică este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricțiilor conforme cu legea și necesare într-o societate democratică, în interesul securității naționale, al securității publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora.”

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale(1950, intrat în vigoare pentru RM din 01.02.1998), art.11

“1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere[…]

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratic, pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau a moralei ori pentru protecția drepturilor și libertățior altora.[…]”

De asemenea și legea privind întrunirile adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 22.02.2008, la articolul 8 stipulează aceleași motive pentru restricționarea exercitării acestui drept:

“sunt interzise întrunirile prin care se urmărește […] încălcarea moralității publice, a drepturilor și libertățior altor persoane.”

În contextul în care au încălcat prevederile legale și moralitatea publică este și firesc că titularul moralității publice, care este societatea, a reacționat și nu a permis să aibă loc această promovare a imoralității și încălcare a moralității.

De asemenea, nu este adevărată afirmația că homosexualii sunt discriminați când sunt angajați la locul de muncă. În acest sens ei nu au prezentat nici un caz în film, pentru că nici nu sunt astfel de cazuri. Legea a prevăzut aceste cazuri de discriminare, și protejează în acest sens fiecare cetățean.

Codul muncii prevede la articolul 57, alin.(1) că la încheierea contractului individual de muncă, persoana care se angajează prezintă angajatorului doar 5 documente după cum urmează: buletinul de identitate, carnetul de muncă, documentele de evidență militară, diploma de studii și certificatul medical. Alin.(2) al aceluiași articol spune clar:

“Se interzice angajatorilor să ceară de la persoanele care se angajează alte documente decît cele prevăzute la alin.(1)”.

De unde angajatorul ar putea ști despre orientarea sexuală? Constituția Republicii Moldova protejează viața privată a fiecărui om și de ce cineva și-ar expune viața sa intimă dacă celorlalte persoane le este interzis să o violeze? Angajatorul ar putea afla despre orientarea homosexuală a persoanei doar în cazul în care aceasta și-ar expune-o evident într-un comportament indecent și imoral, sau dacă ar spune la interviu, sau dacă ar scri în CV expres că are o altă orientare sexuală cu scopul de a frustra și intimida persoana dată și de a o provoca să o concedieze sau să nu o angajeze, ca mai apoi  să o poată învinui și să își bată joc de ea.

Promovarea cuplurilor homosexuale și cerința de a legaliza căsătoriile homosexuale vine împotriva Constituției Republicii Moldova, care spune clar definiția familiei, fiind prevăzut că este întemeiată pe căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie(art.48, al.2). Fără rușine s-a mințit în acest film că statistica arată o rezistență și o stabilitate la cuplurile homosexuale mai mare decât la cele heterosexuale, lucru neadevărat, pentru că toate studiile arată contrariul. Cuplurile homosexuale de fapt sunt mai nestabile cu 50% decît cuplurile heterosexuale și fiecare homosexual a avut cel puțin 2 parteneri, dar în general fiecare au sute de parteneri, de cele mai multe ori având concomitent mai mulți parteneri.

Din motivele pe care le-am menționat, dar care nu sunt unicele, pentru că filmul constituie un pericol sub mai multe aspecte, rog Consiliul Coordonator al Audiovizualului să intervină și să-și exercite atribuția sa supraveghere și control, menționată la articolul 37, precum și obligațiile menționate la articolul 41 al Codului Audiovizualului și să aplice și sancțiunile respective(articolul 38 al CA) în caz de necesitate.

Cu respect și considerațiune,

Irina Batin.