Scrisoare Președintelui Republicii Moldova privind legea antidiscriminare

Mai 9, 2012

Mult stimate Președinte al Republicii Moldova,

În contextul discuțiilor privind adoptarea proiectului de lege anti-discriminare, în calitatea mea de cetățean și pentru că nu-mi este indiferentă situația țării, vin cu acest îndemn către dumneavoastră.

Eu sunt studentă la facultatea de drept anul III, implicată în mai multe organizații nonguvernamentale și activități de ordin juridic. De îndată cum au început discuțiile privind acest proiect de lege am căutat să-l analizez și să înțeleg care va fi impactul social al acestuia.

Am studiat prevederile proiectului de lege și ale directivelor în baza cărora a fost elaborat. De asemenea am studiat evoluția legislativă în statele europene care au adoptat aceste legi, precum și jurisprudența care a urmat în domeniul reglementat de legea dată.

Consecințele sunt foarte grave. În primul rând, proiectul de lege înregistrat în Republica Moldova este cu mult mai larg decât directivele în baza cărora a fost adoptat. Acesta reglementează domenii care nu sunt cuprinse de directivele Consiliului Uniunii Europene menţionate la articolul 1 – Directiva Consiliului 2000/43/ CE din 29 iunie 2009 şi Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000. De asemenea, proiectul de lege în cauză include reglementări care nu au fost adoptate nici la rang de UE,  aspecte care nu se conţin în aceste două directive. Se pare că inspirație pentru prezentul proiect a servit propunerea de directivă „Cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală” din 2008 care se axează pe educaţie şi servicii și care încă nu a fost adoptată de UE. Prezenta propunere de directiva NU a fost legalizată în cadrul UE, rămânând blocată fără speranţă în cadrul Consiliului! Mai multe ţări se opun în mod deschis acestei directive. Prin urmare, ar fi imprudent şi inutil ca Republica Moldova să adopte o lege inspirată dintr-o directivă care nici măcar nu este acceptată de către statele UE.

În al doilea rând, proiectul dat de lege nu prevede excepțiile necesare într-o societate democratică, care sunt prevăzute și în cele 2 directive și în legile echivalente ale altor state europene, și anume privind libertatea de exprimare și libertatea religioasă.

În ce privește practica judiciară în acest domeniu în statele europene, se atestă un dezechilibru între dreptul la nediscriminare al homosexualilor și libertatea de convingere a creștinilor, precum și a persoanelor care nu consideră practica homosexualității o normalitate. Astfel, se atestă multe cazuri de concedieri, amenzi nejustificate și discriminarea majorității pentru o mână de homosexuali, care la tot pasul târăsc oamenii în judecată pentru că i-ar fi discriminat, transformându-se într-o hărțuire batjocoritoare. Un caz bine cunoscut este cazul Ladelle, al unei doamne care lucra la oficiul de stare civilă. Dumneaei a propus unui cuplu homosexual să-și oficieze căsătoria la un alt coleg motivând că convingerile religioase nu-i permit să oficieze căsătoria unui așa cuplu. Fiind dată în judecată de acest cuplu, care insista să le fie oficiată înregistrarea căsătoriei anume de această doamnă, a pierdut cazul și ulterior a fost concediată.

Dacă ați citit proiectul de lege, acesta prevede la art. 11 promovarea principiului nediscriminării în sistemul învățământului. Conținutul acestui articol este unul foarte grav, pentru că ar permite lecții despre homosexualitate în toate instituțiile de învățământ, nu numai pentru elevi, dar și pentru profesori și părinți. Vă recomand să citiți ce vor învăța profesorii, părinții și copiii la astfel de lecții privind la manualele și cărțile altor state.

În acest sens, vă trimit câteva poze ale titlurilor de cărți puse la dispoziția copiilor în Marea Britanie și vă recomand să citiți următorul ghid pentru profesorii din România, pe care îl puteți găsi pe internet:

http://accept-romania.ro/images/stories/orientarea_sexuala._ghid_pentru_profesori.pdf

Citiți mai jos lista cărților a căror pagină principală o puteți vedea aici și din America la acest link. Primele 12 sunt cărți din Marea Britanie, ultimele 2 din SUA.

  1. Tata, Taticul si Eu (istoria unui copil care creşte într-o “familie” de gay)
  2. Mama, Mamica si Eu (istoria unui copil care creşte într-o “familie” de lesbiene)
  3. 10.000 de rochii (băiatul căruia îi plac rochiţele)
  4. Emma si Mesha (istoria a doua mame)
  5. Zburînd liber (istoria a două mame)
  6. Heather are două mame
  7. Acasă la mamele noastre
  8. Prinţ, Prinţul şi Familia
  9. Ce este mai bine decît să ai două mame?
  10. Prinţ şi Prinţul (istoria prinţilor îndrăgostiţi unul de altul)
  11. Prințesa mea băiatul (Istoria despre un băiat căruia îi place să se îmbrace în rochiţe)
  12. Cine este familia mea? (sau există familii diferite)
  13. Tati, tata și eu
  14. Mama și mami se căsătoresc!

Pentru că sunteți jurist, societatea așteaptă din partea dumneavoastră o analiză juridică complexă și decizii corecte!

Anunțuri

Reguli noi! Asistența în instanță a persoanelor fizice doar de către avocați

Februarie 2, 2012

În 2010 a fost modificată legea cu privire la avocatură și Codul de procedură civilă, astfel, chiar cu multe discuții și nemulțumiri, a intrat în vigoarea prevederea privind reprezentarea în instanță doar de către avocați. Nu mai este posibilă reprezentarea de o persoană fizică de rând care nu deține profesia de avocat.

Codul de procedură de civilă cu modificările intrate în vigoare la 01 ianuarie 2012 deja prevede că  în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal sau prin avocat. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat. (Articolul 75 CPC)

Avocatul poate fi ales (Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul pentru a fi consultată şi reprezentată de acesta în materie juridică. – art. 5 alin. (1) Legea cu privire la avocatură) sau poate fi desemnat de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică.

Deci, instanţele de judecată nu mai admit participarea în procesul civil a reprezentanţilor persoanelor fizice care nu deţin licenţa de avocat.

Profesia de avocat este exercitată de persoane calificate şi abilitate, conform legii, să pledeze şi să acţioneze în numele clienţilor lor, să practice dreptul, să apară în faţa unei instanţe judecătoreşti sau să consulte şi să reprezinte în materie juridică clienţii lor. Profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetăţenia Republicii Moldova, are capacitate deplină de exerciţiu, are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputaţie ireproşabilă şi a fost admisă în profesia de avocat după susţinerea examenului de calificare.

În ceea ce privește persoanele juridice, art. 75 al Codului de Procedură Civilă prevede că procesele lor se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice sau de către avocaţi.

Conducătorul organizaţiei îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu (spre exemplu: Extras din Registrul de stat al persoanelor juridice) ori, după caz, prin actele de constituire (spre exemplu: Statutul sau Contractul de constituire a întreprinderii).  În caz de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnaţi în condiţiile legii. (art.75 alin.(3) CPC).

Conducătorul organizaţiei îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu (spre exemplu: Extras din Registrul de stat al persoanelor juridice) ori, după caz, prin actele de constituire (spre exemplu: Statutul sau Contractul de constituire a întreprinderii).  În caz de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnaţi în condiţiile legii. (art.75 alin.(3) CPC).

Art.80 alin.(1) CPC prevede că împuternicirile reprezentantului persoanei juridice trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege. În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnătura administratorului ei sau a unei alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de constituire şi sigilate cu ştampila acestei organizaţii.

Calitatea de angajat al persoanei juridice poate fi probată, în instanţa de judecată, prin procura eliberată de angajator, în care expres este indicată funcţia deţinută de persoana căreia i se acordă împuterniciri sau prin alte documente  (spre exemplu: copia contractului individual de muncă, a ordinului de angajare, extras din carnetul de muncă, certificat, etc.)

Ministerul Justiţiei a elaborat proiectul Legii pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la avocatură nr.1260-XV din 19 iulie 2002 în scopul sporirii eficienţei justiţiei, guvernării profesiei de avocat conform unor standarde etice şi deontologice şi restricţionării cazurilor de reprezentare a cetăţenilor în instanţele judecătoreşti în bază de procură, care va contribui la consolidarea instituţiei reprezentării prin asigurarea unei apărări eficiente şi profesioniste în cauzele civile.

Conform art. 52 alin.(1) din Legea cu privire la avocatură, „Avocatul acordă asistenţă juridică clientului în bază de contract.” Realmente clientul – persoana fizică sau juridică încheie contract de mandat cu Biroul de avocaţi, iar Biroul eliberează un ordin scris avocatului care poate exercita doar împuterniciri generale din numele şi în interesele reprezentatului, or, conform art. 81 din CPC împuternicirile speciale ale reprezentantului trebuie specificate sub sancţiunea nulităţii în procură. Din acest considerent avocaţii în mod firesc trebuie să prezinte în instanţa de judecată şi ordinul biroului de avocaţi şi procura. Însă, în realitate, avocaţii însăşi preferă să evite birourile în care activează şi îşi justifică împuternicirile doar prin procuri. În acest sens, sunt elocvente datele statistice colectate în cadrul Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău şi în cadrul Curţii de Apel Economice, potrivit cărora interesele titularilor de drepturi în procesele civile sunt apărate de avocaţi în bază exclusivă de procură – 47% la judecătoria Botanica şi 79% în Curtea de Apel Economică. Evident că această situaţie este facilitată parţial de cadrul legal existent (art.81 din CPC), dar şi de o anumită atitudine a avocaţilor însuşi care din motive mai puţin clare admit astfel de situaţii. O atare stare de lucruri creează atât prejudicii statului prin evitarea declarării anumitor venituri, dar mai şi ştirbeşte din reputaţia avocaţilor. Lipsind clienţii de garanţiile acordării unei asistenţe juridice calificate şi scăzând simţitor din probabilitatea reparării de prejudicii, lipsa unui contract scris încheiat nemijlocit între client şi avocat creează actualmente teren favorabil pentru abuzuri.

În acest sens, proiectul propune de a institui obligaţia avocatului de a acorda asistenţă juridică de reprezentare a intereselor în instanţele de judecată doar în bază de contract. Excepţie de la această regulă de incompatibilitate o constituie reprezentarea intereselor soţului şi a rudelor până la gradul al patrulea inclusiv. (NOTĂ INFORMATIVĂ la proiectul Legii pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la avocatură nr.1260-XV din 19 iulie 2002)

Se consideră că modificările vor contribui mult la sporirea calității actului de justiție.

În același timp, mai mulți au fost nemulțumiți, în special studenții pentru că nu au posibilitate să-și facă o practică de reprezentare, care de multe ori se descurcă mult mai bine decât unii avocați sau chiar întrec și judecătorii în cunoștințe.