Conferință pentru femei ”Lasă grijile și începe să trăiești cu Dumnezeu”

Martie 16, 2013

Lasă grijile!

”Când totul pare pierdut și viitorul nu îți oferă nimic, cum poți merge înainte?

Cum îți vei reface viața ca să ieși biruitoare asupra tragedielor, înfrângerilor și eșecurile trecutului?

Tu poți să începi să trăiești o viață plină de împlinire!
Te întrebi cum?”

Biserica BunaVestire invită femeile la conferința cu genericul ”Lasă grijile și începe să trăiești cu Dumnezeu”. Conferința se va avea loc sâmbătă,  30 martie 2013. Intrarea este liberă pentru fiecare doritoare!

Telefoane de contact: 069400247; 079866479.

Conferință pentru femei

Anunțuri

Oare sunt femeile discriminate?

August 7, 2012

Foarte tare nu-mi plac învinuirile de genul acesta: Nicolae Timofti nu respectă principiul egalității de gen

Întrebarea mea este oare genul să fie criteriul după care înaintăm persoane în funcție ori pentru alte responsabilități?

O femeie activă și competentă totdeauna va fi înălțată și remarcată. Chiar trebuie să fie stabilit ca și criteriu genul pentru formarea echipei prezidențiale? Dacă tot suntem pe picior de egalitate, nu ne înjosiți stabilind obligația unor astfel de persoane de a ne alege, lăsați-ne să demonstrăm că suntem capabile să ajungem acolo.

Care din femei a candidat și s-a simțit discriminată? A fost cumva respinsă vreo femeie doar pe motiv că este femeie?

Se vehiculează foarte mult cu termenul de nediscriminare în ultima perioadă în numele unor categorii de persoane care nu cer acest lucru…

Să nu ne mirăm dacă peste puțin timp Nicolae Timofti va fi învinuit de homofobie, pentru simplul fapt că nu are în echipa sa nici un homosexual.


Paradele gay sunt ilegale!

Februarie 29, 2012

Este atacată instituția familiei

Articolul 2 aliniatul (1) al Codului Familiei Republicii Moldova prevede că “Familia şi relaţiile familiale în Republica Moldova sînt ocrotite de stat”.

La fel proclamă și articolul 2 din Constituția RM: “Familia constituie   elementul   natural   şi   fundamental   al societăţii  şi  are  dreptul  la ocrotire din  partea  societăţii  şi  a statului. ”

Instituția familiei considerată celulă și bază a societății necesită protecție din partea statului. Această protecție este declarată de lege, iar statul trebuie să depună maximul efort pentru a o asigura, inclusiv de așa fenomen ca paradele gay.

Potrivit Constituției, “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi  femeie, pe  egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul  şi  îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Vitalie Milonov, deputat în Adunarea Legislativă a Sankt-Persburgului a subliniat datoria de intervenție a statului în aceste timpuri când “Spiritul liberal încearcă să schimbe orientările de bază ale societății, lăsând părinții și școala singuri în fața imperiului puternic al show-businessului, care, ca o mlaștină, absoarbe tineretul de azi”.

Este de datoria statului să apere familia așa cum a declarat în Constituție și legi, să nu lase părinții singuri în fața luptei de protecție a moralității copiilor lor.

Copiii sunt puși în pericol

Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului prevede datoria statului de a garanta fiecărui copil dreptul la un nivel de viață adecvat dezvoltării sale fizice, intelectuale, spirituale și sociale. Deci, este datoria statului să intervină și să protejeze copii de așa demonstrații care le pervertesc mintea lor și le atacă discernământul, pentru că ei sunt la o vârstă când nu pot deosebi binele de rău.

Autoritățile din Sankt Petersburg au înțeles acest lucru și recent au elaborat un proiect de lege, care deja a trecut cele 2 lecturi, urmând doar cea de-a treia, care sancționează promovarea homosexualității, lesbianismului, a transsexualității și bisexualității cu amenzi dure. Vitalie Milonov, autorul acestui proiect de lege a argumentat necesitatea acestuia prin următoarele: “Nu vreau ca copiii noștri să asocieze curcubeul cu o perversiune socială. Noi în nici un fel nu încălcăm drepturile cetățenilor, nouă pur și simplu ne pasă psihicul delicat și foarte vulnerabil

al copiilor.

Marea Britanie este un exemplu clasic în influențarea psihicului copiilor cum că homosexualitatea este o normalitate. Încă de la grădiniță li se spune povești despre homosexuali și li se prezintă aceasta ca normalitate.

În Suedia, administraței unei grădiniței a decis să „anuleze” termenul „han” – (băiat în suedeză) și „hon” (fată în suedeză), acum toți copiii sunt „hen”. Deși acest termen nu este întâlnit în vreun dicționar suedez, el a devenit un jargon în comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transexuali). Directorul instituției, Dna Rayalin, afirmă că scopul ei este de a forma în grădiniță un anturaj favorabil pentru homosexuali și lesbiene, de aceea toate activitățile sunt destinate pentru a învăța copiii să nu facă diferență bazată pe gen. Mai mult decât atât, directorul afirmă că acționează pe baza unui program, conform căruia, în grădinițe este binevenită angajarea pedagogilor homosexuali.

Nu cred că vrem să se ajungă așa și în țara noastră… Copilul trebuie să fie protejat de stat, în special trebuie să fie verificată informația pe care o primește.

Contravin moralității publice

Astfel de parade contravin moralității mele personale, dar și a majorități populației RM.

Cineva ar contraargumenta cum că moralitatea este o noțiune relativă și cine stabilește ce este moralitatea?… De vreme ce este o categorie apărată de mai multe legi naționale, precum și de tratate internaționale, nu putem spune că este lipsită de conținut. Cine este titularul moralității publice dacă nu societatea? Oare nu a intervenit populația de fiecare dată când s-a încercat să se organizeze paradele gay, pentru că au fost intimidați prin astfel de acțiuni și moralitatea lor atacată, fiecare gândindu-se și la copiii lor, care pot fi martori ai paradelor, fie de pe ecranele televizorului, fie de pe stradă.

Când a fost propus în 2008 proiectul dat de lege au fost înaintate în Parlament 100000 de semnături din partea populației care cereau neaprobarea acestui proiect de lege. Astfel de reacții de nemulțumire din partea societății arată foarte clar că paradele gay și fenomenul homosexualității sunt în afara cadrului moralității publice și reprezintă o lovitură adusă acesteia.

Nu se încadrează în limitele stabilite pentru libertatea de exprimare

Actele mai multor organisme internaționale consfințesc dreptul la libertatea întrunirlor și totodată stabilesc situațiile în care exercitarea acestui drept poate fi restrânsă:

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice(1976, ratificat de Republica Moldova la 26.04.1993), art.21

“Dreptul la întrunire pașnică este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricțiilor conforme cu legea și necesare într-o societate democratică, în interesul securității naționale, al securității publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora.”

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale(1950, intrat în vigoare pentru RM din 01.02.1998), art.11

“1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere[…]

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratic, pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau a moralei ori pentru protecția drepturilor și libertățior altora.[…]”

Legea privind întrunirile, la secțiunea “Întrunirile interzise”, art.8

“sunt interzise întrunirile prin care se urmărește […] încălcarea moralității publice, a drepturilor și libertățior altor persoane.”

Aduc ca consecință încălcarea drepturilor altor persoane

În țările europene, unde a fost introdus în legislație orientarea sexuală ca criteriu de discriminare, aceste parade și activități nu numai că încalcă “legal” moralitatea publică dar încalcă și drepturile și libertățile altor persoane. În acest sens avocatul Alex Spak a prezentat o serie de consecințe usturătoare ale revendicării “drepturilor homosexualilor” în Marea Britanie. Astfel au început a fi discriminate alte minorități iar de cele mai multe ori chiar majoritatea, este încălcat dreptul la libertatea conștiinței, nu se respectă convingerile religioase, se încalcă drepturile altor persoane la libertatea de exprimare, copiii sunt învățați în mod obligatoriu că homosexualitatea este o normalitate începând cu grădinițe etc. Astfel de tendințe întotdeauna încep nevinovat și subtil ca nimeni să nu observe, dar noi avem avantajul că putem învăța din experiența altor țări. Și de ce să credem că Republica Moldova nu va avea parte de aceleași consecințe sau poate și mai drastice, dacă vom permite ca lucrurile să înainteze?


Ministrul Marii Britanii amenință țările care nu acceptă homosexualii

Noiembrie 13, 2011

De multe ori în țara noastră ne-am trezit cu presiune din afară care ne forța să adoptăm legea nediscriminare, care este un pericol, pentru că deschide posibilități largi homosexualilor în realizarea agendei lor, în desfășurarea propagandei homosexuale.

Printre ultimele atacuri au fost scrisoarea trimisă parlamentarilor din Republica Moldova de către europarlamentara română Monica Macovei la 22 martie, prin careîi îndemna să adopte “la timp și fără modificări” legea antidiscriminare, insistând că ea trebuie să cuprindă sintagma “orientare sexuală”.

Luna trecută, organizația Civil Rights Defenders a trimis o scrisoare în care cer oficialilor suedezi  Fredrik Reinfeldt si Gunilla Carlsson să pună presiune pe autorităţile moldoveneşti în scopul adoptării Legii anti-discriminare.

Portalul http://www.realitatea.net anunță o presiune la nivel modial din parte premierului britanic David Cameron. La o întâlnire din Australia, cu alți lideri politici s-a discutat problema tărilor în care drepturile omului nu sunt respectate, mai ales în ceea ce privește minoritățile sexuale.

David Cameron, premierul Marii Britanii, a declarat că ţările care nu acceptă homosexualii ar putea să piardă ajutorul ţării lui. Potrivit lui Cameron, Stephen Harper, premierul Canadei, are o părere asemănătoare. Statele care nu acceptă homosexualitatea ar putea fi ameninţate cu boicotul.

„Mă tem, însă, că ţările nu se pot schimba peste noapte”, a mai spus premierul britanic. „Marea Britanie este una din ţările care oferă cel mai mult ajutor lumii. Vrem să vedem ca ţările care îl primesc să adere la respectarea drepturilor omului. Este una din condiţiile care determină ajutorul nostru”, a explicat acesta.

Cameron a vorbit cu o serie de lideri politici din ţările africane, în această privinţă.

În Marea Britanie în urma adoptării legii nediscriminare au survenit o serie de consecințe foarte grave, așa ca creșterea numărul de infecție cu HIV ( de la 1950 de oameni în anul 2001 la 3780 persoane în 2010). O creștere de 70% din ultimii 10 ani a fost provocată de homosexualii, care nu au fost examinați medical. Dacă în 2001 numărul de persoane homosexuale infectate cu HIV era 1810, atunci deja în 2010 numărul de gay infectați cu HIV a crescut la 3080, potrivit cu vsenovosti.in.ua.

O altă consecință negativă este discriminarea creștinilor în favoarea homosexualilor, fenomen față de care premierul britanic rămâne însă indiferent, cu părere de rău. În Marea Britanie se abordează des fenomenul discriminării creștinilor. Recent, un cuplu creștin, Eunice and Owen John, au aplicat pentru posibilitatatea de a fi părinți adoptivi ai unor copii de la 5 la 10 ani, dar, conform acelei aplicări, ei trebuiau să semneze un acord că vor promova homosexualitatea, ceea ce ei au refuzat să semneze. Și acesta este doar unul din exemplele de discriminare cu care se confruntă acum Marea Britanie.

Andrea Minichiello Williams, directorul centrului Christian Concern din Regatul Unit și un avocat al creștinilor care luptă pentru valorile morale ale familiei, a întâlnit mai multe cazuri de discriminare a familiilor creștine. Iată cîteva exemple prezentate de Andrea:

Sunt avocat al persoanelor care își pierd serviciul pentru că stau tari pentru Hristos. Unii oameni sunt arestați pentru că predică pe străzi și pentru că spun ce este scris în Biblie despre homosexualitate. Unii părinți au fost arestați pentru că au aplicat pedeapsă fizică copiilor lor. Tot ce se întâmplă este îngrijorător. Pe de altă parte, nu știm ce se va întîmpla în timpul apropiat, pentru că valul promovării Islamului este tot mai mare. Se prea poate să se înceapă persecuția în masă a creștinilor din această cauză. (Cu referire la Crossing the Bridge)

În februarie a anului curent a fost prezentat un proiect de lege de Ministerul Egalității din Marea Britanie prin care s-ar valida „căsătoriile” homosexuale și ar prevedea oficierea lor în biserici. Legea urmează să se aplice și sinagogilor și moscheilor.

Se consideră că acest nou pas este unul decisiv spre sfârșitul libertății religioase din țară. Într-un timp foarte scurt vom vedea slujitori ai Bisericii târâți prin instanțele de judecată pentru că au refuzat să cunune cuplurile homosexualilor.( Christian Concern și BBC News.)

De asemenea, prezintă un pericol mare faptul că copiii în Marea Britanie sunt învățați de mici, chiar din grădinițe că homosexualitatea este un fenomen normal. Aceasta prezintă un pericol nu numai din perspectiva faptului că copiilor le este pervertită mintea de mici fiind învățați lucruri neadevărate, dar și pentru că studiile comparative indică la faptul că profesorii gay sunt cei mai predispuși – și profesoarele heterosexuale sunt cel mai puțin predispuse – să-și molesteze sexual studenții. Homosexualii alcătuiesc aproximativ 4% din numărul total de profesori, dar întrec cu mult cota-parte a molestărilor profesor-elev.

Reportajele din Mass-Media pentru anii 1980-2006 arată că 902 profesori au molestat 3.457 studenți; 43% din făptași erau homosexuali.

Nu cred că populația Republicii Moldova își dorește așa consecințe grave. Țările care vor înțelege cât este de mare pericolul și cât sunt de dureroase consecințele mai degrabă vor refuza ajutorul economic din partea Marii Britanii, de cât să dea așa un frâu liber homosexualilor după îndemul premierului britanic.

Statele care vor să fie înălțate cu adevărat vor refuza ajutorul Marii Britanii și vor trăi în neprihănire, pentru Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.  (Proverbe 14:34)

 


Imposibilitatea alegerii șefului statului generează idei și soluții constituționale și mai puțin constituționale…

Octombrie 7, 2011

Statul independent Republica Moldova este tânăr și este normal să ne confruntăm cu diferite probleme, dar acum suntem într-o stare într-adevăr foarte dificilă. Alegeri peste alegeri care nu fac decât să diminueze încrederea cetățenilor în puterea politică a țării, precum și să înrăutățească starea economică a țării, pentru că alegerile presupun foarte multe cheltuieli.

În ceea ce privește alegerea președintelui, începând cu luna aprilie 2009, data alegerilor ordinare parlamentare, și până în prezent au fost întreprinse 4 încercări de alegere a șefului statului și toate au eșuat.

Atât partidul comuniștilor, cât și alianța pentru integrare europeană caută soluții pentru a depăși această situație. Soluțiile sunt care mai de care, unele chiar contravin Constituție, dar asta urmează a fi stabilit de organul îndreptățit să dea această apreciere.

Prima soluție care a apărut în mintea comuniștilor era cea de a cumpăra votul de aur, așa cum având 60 voturi, ei mai aveau nevoie de încă un vot pe care l-au căutat în rândurile deputaților alianței și chiar dacă spuneau că au 6 voturi deja, nu au putut să arate că au măcar unul.

Constituția RM prevede la art. 78 alin. (3) că pentru alegerea șefului statului este necesar ca candidatul să fi obținut  votul a trei cincimi din numărul deputaților aleși.

Această prevedere a fost stabilită în 2000 prin Legea nr. 115, prin care s-a schimbat modalitatea și procedura de alegere a șefului statului. La început, proiectul acestei legi prevedea majoritatea absolută pentru alegerea șefului statului, dar acest prag a fost ridicat în Parlament până la 3/5. Deputații liberali susțin că nu a fost reușită această ridicare a pragului, categorizând-o ca o “intervenție nejustificată a deputaților”, pentru faptul că proiectul care prevedea majoritatea absolută a fost avizat de Curtea Constituțională, nu și modificarea care prevedea pragul de 3/5.

Acesta este unul dintre argumentele cu care au venit în sesizarea lor deputații Mihai Ghimpu, Tudor Deliu și Raisa Apolschi (sesizarea nr. 9b din 06.04.2011 privind interpretarea art. 78 din Constituția RM). Sesizarea a fost acceptată spre examinare prin decizia din 06.06.2011 a Curții Constituționale și a fost examinată în ședință plenară pe 20 septembrie 2011, dar încă nu a fost publicată hotărîrea Curții. Acest pas reprezintă cea de-a III-a soluție la care au apelat deputații noștri.

Prin această sesizare ei cer Curții Constituționale să explice dacă Parlamentul poate fi dizolvat repetat pentru același motiv: nealegerea Președintelui Republicii Moldova; dacă se aplică repetate procedura de alegere a Președintelui RM prevăzută la art. 78 din Constituție după alegerea anticipată a noului Parlament dizolvat în legătură cu imposibilitate alegerii șefului statului; și dacă poate dezvolta Parlamentul printr-o lege organică un mecanism care ar instituționaliza o procedură ce ar asigura alegerea șefului statului și nu ar admite dizolvarea repetată a Parlamentului.

Așteptăm să vedem care va fi hotărârea Curții Constituționale și cum va interpreta art. 78, pentru că este unica autoritate de jurisdicție constituțională, iar răspunsul ei va fi unul final, care poate să aducă schimbări mari, pe care nimeni nu le va putea contesta, decît doar Curtea prin revizuirea propriei hotărîri.

Mi se pare foarte clar mecanismul prevăzut de art. 78 și este clar prezentat că este același mecanism de alegere a Președintelui și după alegeri anticipate în Noul Parlament, procedura reluîndu-se de la început, dar interpretarea finală o așteptăm din partea Curții Constituționale.

Alin. (6) al art. 78 prevede că “procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică”, însă nu putem interpreta acest articol ca unul care ar oferi Parlamentului atribuția de a dezvolta un nou mecanism de alegere a șefului statului, care ar contraveni mecanismului prevăzut de art. 78. Or, o lege organică, nu poate modifica prevederile constituționale.

Ca urmare a acestei sesizări, la 6 septembrie 2011, deputatul Vladimir Voronin a publicat o scrisoare deschisă adresată Curții Constituționale, axată pe obiectul acestei sesizări, în care el califica o hotărîre care ar susține argumentele din sesizare ca “antrenarea Curții Constituționale în jocurile politice”. Victor Pușcaș a adresat plenului Curții un demers, prin care a solicitat inițierea procesului contravențional în temeiul art. 82 alin. (1) lit. b) din Codul jurisdicției constituționale, pentru că această scrisoare ar prezenta o imixtiune în activitatea jurisdicțională a Curții Constituționale. Fiindcă Vladimir Voronin este deputat și are imunitate parlamentară, Curtea, prin prin decizia din 7 septembrie 2011 s-a limitat la aprecierea scrisorii deschise ca încercare de a influența judecătorii constituționali prin metode neprocedurale, calificând acțiunea drept imixtiune în activitatea jurisdicțională a Curții Constituționale.

A doua soluție care a fost propusă a fost cea de modificare a Constituției, fie prin diminuarea pragului de vot pentru alegerea Președintelui, fie prin modificarea procedurii de alegere – alegeri directe de către popor. Nu s-a putut apela la această a II-a soluție, pentru că nu s-a ajuns la un numitor comun între deputați, așa cum totdeauna cei din opoziție nu susțineau inițiativa celor de la guvernare, iar pentru modifcarea Constituției este necesar votul a două treimi din deputați, ceea ce egalează cu 68 de voturi – mai mult decît pentru alegerea șefului statului.

Diferite sondaje de opinii, organizate de instituții profesionale și organizații neguvernamentale, publicate în diferite surse mass-media, în linii generale ne demonstrează că, în cazul unui nou scrutin electoral anticipat, raportul forțelor politice în viitorul Parlament ar fi aproximativ același. Nicio formațiune politică nu ar obține 3/5 din mandate, care ar fi suficiente prin alegerea șefului statului.

Se pare că nici un nou scrutin electoral nu ar schimba situația, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să apelăm la metode ilegale și neconstituționale doar pentru a atinge scopul dorit.

În Constituţia Republicii Moldova (art.90, p.4) este stipulat foarte clar că, „în termen de două luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de preşedinte al RM, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou preşedinte”. La 28 septembrie se va împlini exact un an de la demisia lui M. Ghimpu, când funcţia de preşedinte a devenit vacantă.  în decizia din 8 februarie 2011, Curtea Constituţională a spus că stabilirea datei alegerilor ţine de competenţa Parlamentului, dar oricum, procedura trebuie demarată în trei luni, adică până la 8 mai. Suntem deja la finele lunii septembrie, însă procedura încă nu a început. Astfel, Parlamentul a încălcat, în mod abuziv, hotărârea Curţii.

Legislativul a încălcat grav consecutivitatea formării organelor puterii. De regulă, iniţial se alege spicherul, comisiile parlamentare, apoi preşedintele ţării, care, la rândul său, propune candidatura premierului. Dar totul s-a făcut invers, amânând ilegal procedura de alegere a preşedintelui.

Vremurile în care trăim se aseamănă mult cu cele din timpul Israelului în perioada judecătorilor, descrise în cartea Judecători din Biblie, unde una din frazele cheie este:

În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea. (Judecători 17:6)


Finanţarea ONG-urilor în Moldova

Octombrie 1, 2011

De mult am simţit această problemă în RM şi mă bucur că începe să fie discutată mai serios aşa cum a fost discutată în cadrul acestei conferinţe.

Eu cred că ar fi bine să se adopte şi la noi legea 1% sau 2%, aşa cum este în alte state. Iar persoanele juridice care donează bani diferitor ONG-uri, să fie scutite de impozitele pentru această sumă, adică să nu le fie considerată ca venit.

Să nu uităm că ONG-urile pot fi o putere foarte mare în societatea noastră şi pot face lucruri frumoase acolo unde statul nu este în stare să asigure mai multe.

Iată o scurtă analiză a sistemului de impozitare 1 sau 2%:

Subiecții impunerii

Cui se aplică?

–         persoane fizice- contribuabili

  • art. 13 Cod Fiscal
  • Rezidente și nerezidente;
  • Cetățeni, cetățeni străini și apatrizi;
  • Sursa venitului este internă sau externă;
–         persoane fizice – contribuabili

  • art. 13 Cod Fiscal
  • Rezidente și nerezidente;
  • Cetățeni, cetățeni străini și apatrizi;
  • Sursa venitului este internă sau externă;

– ONG- beneficiari

Procentajul –         Art.15 CF

–         Dacă venitul < 25200 lei – 7 % din acest venit merge la stat, este impozitul pe venit ;

–         Dacă venitul > 25200 lei – 18 % din acest venit merge la stat, este impozitul pe venit;

În România

–         Art. 84 CF

–         Venitul anual este impozitat cu 16 %- dintre care 14 %- merg în bugetul statului, iar 2 %- pentru un ONG (dacă persoana dorește aceasta și oricărui ONG la alegere)

–         Pentru aceasta se completează fie cererea 230, fie declarația 200, în dependență de sursa veniturilor;

Alte țări

–         Ungaria

  • Din 1997- sistemul 2%;

–         Din 2002- sistemul 1 %

  • Lituania;
  • Polonia;
  • Slovacia.
Distribuirea impozitului exprimat în procente–         Dacă venitul < 25200 lei – 7 % reprezintă impozitul pe venit, dintre care 5 %-statului și 2 %- unui ONG la alegere; Persoana poate rămâne la formula 7 %- statului ;

–         Dacă venitul > 25200 lei – 18 % reprezintă impozitul pe venit, dintre care 16 %- statului și 2 %- unui ONG

????????

– stabilim un procent mai mare în a II- situație, sau tot la 2 % rămânem?

ONG- beneficiari– În România s-a creat o bază de date care permitea cetățenilor să ia cunoștință de datele necesare ale fiecărui ONG care se înscria în acesta; Cum asigurăm posibilitatea fiecărui cetățean să cunoască datele despre ONG?Creăm un Registru de Stat Special?

Ori o simplă listă disponibilă la MJ și pe site-ul acestuia?

Avantajele acestui sistem:

Prin intermediul prevederii 2% din Codul Fiscal, contribuabilii persoane fizice au posibilitatea sa directioneze 2% din impozitul pe venit catre o entitate nonprofit infiintata conform ordonantei 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii.

Acest mecanism are o serie de avantaje pentru toate partile implicate – cetateni, organizatii si stat:

  • este un mecanism democratic ce contribuie la transparenta politicii fiscala si bugetare
  • asista organizatiile neguvernamentale in eforturile lor de a solutiona diferite probleme sociale
  • le permite cetatenilor sa contribuie la eforturile de a rezolva diferite probleme sociale fara a genera insa un cost suplimentar
  • degreveaza bugetul de stat avand in vedere ca serviciile oferite de organizatiile neguvernamentale sunt in general de calitate buna si eficiente din punct de vedere al costurilor deoarece organizatiile neguvernamentale mobilizeaza resurse financiare din surse diferite si multe implica munca voluntarilor
  • creeaza o legatura intre stat, cetateni si organizatii contribuind astfel la dezvoltarea societatii civile si a capitalului social

Se creeaza un mecanism prin care un cetatean poate decide modul in care sunt cheltuiti 2% din impozitul datorat pe venit, directionand aceasta suma catre o organizatie neguvernamentala. A aparut astfel o forma de parteneriat intre cetatean, autoritati fiscale si sector ONG. Practic cetateanul spune statului modul in care vrea sa fie cheltuita o parte din impozitul sau.

Atentie, aceasta suma nu reprezinta o sponsorizare sau donatie ci este in esenta o parte a bugetului de stat care este directionata de catre fiecare cetatean in parte catre sectorul neguvernamental. Legea este considerata de multi ca fiind un sprijin indirect oferit de catre stat sectorului non-profit sau un model de „filantropie de tranzitie” data fiind aplicarea ei numai in tarile Europei de Est.


Președintele Curții Constituționale din Moldova citește Biblia!

Septembrie 20, 2011

Luni, 12.09.2011, tineretul Uniunii Juriștilor din Moldova, în frunte cu preşedintele acestuia, Vladimir Palamarciuc, student anul IV la Universitatea de Stat din Moldova, a fost să înmâne Președintelui Curții Costituționale, dl Dumitru Pulbere, Revista Națională de Drept, în ediție specială, unde au fost publicate rapoartele tinerilor de la UJM prezentate în cadrul Conferinței interuniversitare din 12, 13 mai 2011, la care ne-a onorat și dumnealui cu prezența și cu sfaturi utile pentru tinerii juriști.

După ce am avut parte de o descriere detaliată a rolului Curții Constituționale și a mecanismului de funcționare, care a avut loc chiar în sala unde se desfășoară ședințele de judecată, a urmat o discuție mai familială la un ceai cu domnul Președinte. Acolo am putut să-i adresăm întrebările care ne interesează și care ne privesc, așa ca eventualele presiuni din partea politicului pentru influenţarea procesului jurisdicţional, poziţia Curţii faţă de mecanismul angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, instituirea accesului direct al persoanei la justiţia constituţională, limitele implicării Curţii Constituţionale pentru depăşirea crizei politice alimentate de nealegerea Preşedintelui Republicii Moldova ş.a.

Conducătorul delegaţiei viitorilor jurişti i-a înmânat preşedintelui Curţii Constituţionale ediţia specială a Revistei Naţionale de Drept cu materialele Conferinţei ştiinţifice interuniversitare „Perspectivele dezvoltării tînărului jurist”, dedicată aniversării a 65-a de la fondarea Universităţii de Stat din Moldova, care conţine şi un amplu mesaj al dlui Dumitru Pulbere, invitîndu-l pe acesta să participe la o discuţie ştiinţifică în cadrul Departamentului Tineret al Uniunii Juriştilor din Moldova.

 

 

 

La rîndul său, dl Dumitru Pulbere a remis Biroului permanent studenţesc al Uniunii Juriştilor medalionul comemorativ consacrat aniversării a 15-a a autorităţii jurisdicţiei constituţionale, semnînd pentru fiecare membru al delegaţiei autografe pe culegerea de acte ale Curţii Constituţionale adoptate în anul 2010.


A urmat vizita în cabinetul personal al domnului Președinte, unde am fost impresionată să văd pe un raft Biblia, așa cum vedeți mai jos în poză. Nu am ezitat să întreb pe domnul Pulbere care este rolul Acelei Cărți de pe raft și am fost bucuroasă să aud că dlui o citește, dar în mod special atunci când îi este mai greu.

Mi-aș dori ca toate persoanele ce dețin funcții importante și decisive în țara aceasta să se conducă de Sfânta Scriptură în activitatea ce o înfăptuiesc, ca să nu-și piardă din valoare uitată pe raft niciodată!

Sper ca întrebarea mea totdeauna să-i amintească Judecătorului Președinte a Curții Constituționale că Biblia are un rol mare și că trebuie citită!

http://www.ujm.md/?p=675