Instituția familiei sărbătorită și atacată în același timp!

mai 16, 2013

familia

Pe 15 mai la Chișinău a fost lansată cea de-a V-a ediție a Zilei Familiei, dedicată Zilei Internaționale a Familiei. Ediția din acest an a fost deschisă prin inaugurarea, în incinta Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, a expoziției întitulate „Mi-s dragi bunicii mei”.

Ministrul Muncii, Protecției Sociale și Familiei Valentina Buliga și Coordonatorul Rezident al ONU în Moldova, Nicola Harrington-Buhay au ținut o conferință de presă în aer liber. Ulterior, zeci de copii, părinți, reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ONG-uri  au organizat un Graffitti Party – au desenat sloganul Zilei Familiei  „Eu + Mama + Tata = Familie fără violență” pe un perete public din centrul Chișinăului.

În același timp, organizația care apără drepturile comunității LGBT (lesbine, homosexuali, bisexuali și transsexuali) din Moldova, GenderDoc-M, au dat startul Festivalului ”Curcubeul peste Nistru” începând cu această dată. Alegerea acestei perioade pentru desfășurarea acțiunilor publice au provocat și mai mult nemulțumirea societății. Sfidarea valorilor morale ale țării a indignat dublu din cauza perioadei, precum și a titlului provocator alese pentru acest Festival: ”pentru valorile tradiționale”. Astfel, reacțiile nu au întârziat. Mai multe organizații neguvernamentale și Mitropolia Moldovei au solicitat Primăriei interzicerea marșului.

Consiliul Municipal Chişinău a luat în consideraţie solicitările cetăţenilor şi drept rezultat, a despus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria sectorului Centru, prin care solicită modificarea locului desfăşurării marşului organizat de Centrul de Informaţie „GenderDoc-M” pe data de 19 mai. Autorităţile publice locale propun organizarea acţiunii respective în incinta Teatrului de Vară din Parcul „Valea Morilor”. Conform declarațiilor purtătorului de cuvânt al Primăriei, Vadim Brânzaniuc, se intenționează să se interzică, prin judecată, desfășurarea marșului homosexualilor din 19 mai în centrul capitalei.

Asociația Obștească ”Pentru Familie” consideră desfășurarea unei astfel de manifestări publice de către homosexuali drept ilegală, așa cum contravine moralității publice, iar aceasta reprezintă temei prevăzut de legea cu privire la întruniri pentru restrângerea dreptului la întrunire.

Ziua Internaţională a Familiei este celebrată anual la 15 mai, prin decizia Adunării Generale a ONU, din 1993. Printr-o Hotărâre ce a intrat în vigoare la 7 mai 2010, Parlamentul Republicii Moldova a declarat ziua de 15 mai Ziua Familiei şi a inclus-o în lista sărbătorilor oficiale, în scopul promovării importanţei familiilor în societate şi valorilor, cum ar fi: egalitatea, împărţirea responsabilităţilor în familie, dragostea, respectul, combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, copiilor şi persoanelor în etate.

Legislația Republicii Moldova definește familia ca fiind întemeiată pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie. Aceeași definiție o găsim și în Biblie, căsătoria fiind planul lui Dumnezeu pentru oameni încă de la începutul creației:

”De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.” (Geneza 2:24)

Homosexualii din Moldova atacă instituția familiei începând cu definiția și semnificația acesteia, așa cum mesajul acestui festival este dreptul persoanelor LGBT la familie.

Deși, politicienii ne-au asigurat la momentul adoptării legii anti-disriminare că aceasta nu va aduce atingere instituției familiei, se pare că s-au adeverit avertizările altor ONG-uri și ale Bisericii. Legea anti-discriminare a devenit un punct de plecare pentru alte modificări radicale în legislație, așa cum s-a prezentat la început de cei calificați de către homosexuali drept ”extremiști și neștiutori”. Dacă la început homosexualii cereau doar nediscriminare, revedincările dreptului la familie au apărut după adoptarea legii anti-discriminare (Legea nr. 121 cu privire la asigurarea egalității). Tot atunci însă, pentru cei ce au avut urechi să audă, liderul mișcării LGBT din Moldova, Alexei Marcicov, a declarat într-o conferință de presă că în mai puțin de 5 ani căsătoriile homosexuale vor fi legalizate.

De ce au ignorat politicienii noștri aceste avertizări și declarații? De ce nu au protejat instituția familiei încă de la cel mai mic atac? Ce vor întreprinde acum?

Revoluția sexuală în desfășurare la nivel mondial țintește mult mai departe și nu se va opri la “căsătoriile” între persoane de acelaşi sex. Aşa cum parteneriatele civile au fost o simplă piatră de temelie pentru a se ajunge la “căsătoriile” între persoane de acelaşi sex, mişcarea de redefinire a căsătoriei îşi va continua cursul nebunesc până când va spulbera conceptul căsătoriei adevărate şi al familiei. Iată câteva citate ale activiștilor pro-homosexuali care dezvăluie adevăratele intenții:

„Renunţarea completă la căsătorie va asigura o cale mai rapidă spre progres, căci doar moartea căsătoriei va aduce răsăritul egalităţii pentur toţi.” (Dr. Meagan Tyler, Lector de Sociologie la Victoria University)

„Întrebarea care trebuie dezbătută acum nu este să permitem sau nu căsătoriile homosexuale, ci mai degrabă dacă mai avem nevoie de căsătorie în general?” (David Vakalis)

„O cale de mijloc ar fi să luptăm pentru căsătoria între persoane de acelaşi sex şi beneficiile sale, iar apoi, odată obţinută, să redefinim instituţia căsătoriei, să cerem dreptul la căsătorie nu ca o modalitate de a adera la codul moral al societăţii, ci mai degrabă pentru a demonta un mit şi de a schimba radical o instituţie arhaică. Legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex este deasemenea o şansă de a schimba în întregime definiţia familiei în cultura americană.” (Michelangelo Signorile, OUT magazine, December/January 1994)

“A fi homosexual înseamnă a lărgi parametrii sexului şi ai familiei, şi, pe parcurs, a transforma însăşi structura societăţii… Noi trebuie să stăm cu ochii aţintiţi pe scop… cel de a rearanja radical părerea societăţii vizavi de realitate.” (Paula Ettelbrick, National Gay and Lesbian Task Force)

Aceste citate arată sub ce mare pericol este instituția familiei, care reprezintă celula de bază a societății. Să întreprindem măsurile necesare care ne stau în puteri pentru a răspândi adevăratele valori ale familiei, dar și să oprim promovarea imoralității prin toate isntrumentele legale pe care le avem la dispoziție!


Este foarte important să cunoști limba română!

martie 6, 2013

limba romanaAm întâlnit deseori persoane cu studii superioare activitatea cărora impune cerințe înalte de formulare corectă a ideilor, concluziilor, revedincărilor, precum și întocmirea de documente, începând cu cele mai elementare precum cererea. Am observat, de asemenea, că mulți bloggeri își permit să scrie cu multe greșeli gramaticale, uneori chiar banale. Foarte mulți din colegii de facultate folosesc un vocabular vulgar și inadecvat, iar în exprimarea subiectului învățat sau a opiniei au mari dificultăți.

Este foarte important să fii înțeles de cei cărora vrei să le comunici un mesaj, totodată, formulările tale nu trebuie să dea dovadă de lipsa cunoștințelor elementare. Aceasta ar fi foarte rușinos.

Am fost în situații în care mi-a fost rușine să corectez greșelile de formulare și gramaticale ale unor persoane, pentru că erau într-o poziție și funcție înaltă. Se pare că majoritatea nu conștientizează această problemă.

Nu este necesar să folosești un limbaj sofisticat, dimpotrivă, unul simplu, ca să fii ușor înțeles de oameni. Nu căuta să impresionezi oamenii prin vorbirea ta, în același timp, nu uita că este important este să vorbești corect.

Dacă activitatea ta implică comunicare, explicare, discursuri, precum și formularea textelor în scris, este imperativă o cunoaștere bună a limbii române. Dacă nu ai făcut aceasta pe băncile școlii, pentru că te-ai gândit că nu-ți va folosi, va trebui să acorzi acum din timpul tău ca să înveți. Mie nu-mi plăceau exercițiile ce presupuneau argumentare din cadrul orelor de limbă română, dar acum înțeleg cât de mult m-au ajutat și importanța lor. Sunt recunoscătoare profesoarelor de limbă română care m-au instruit și mă rog Dumnezeu să le binecuvinteze în harul Său!

Cunosc mai multe persoane care vor să-și continue studiile la drept. Îndemnul meu este să învețe bine limba română în școală, altfel, vor fi nevoiți să o învețe în timpul anilor de studenție. Aceasta, însă, nu va fi deloc ușor.

În Ziarul Liber săptămânal sunt publicate articole despre o vorbire corectă în limba română de către Diana Curbet, o profesoară deosebită de limba română. De asemenea, pentru îmbogățirea vocabularului este important să citești mult. Dar, totodată fii atent și filtrează cărțile pe care le citești, unele te pot influența negativ.


Copiii nu sunt protejați de pornografie în Republica Moldova

ianuarie 1, 2013

pornografie infantilaPornografia reprezintă o treime din conținutul de pe internet, astfel, 30% din tot traficul desfăşurat la ora actuală online, de pe orice dispozitiv, are legătură cu pornografia. Pornografiile pe internet afectează toate categoriile societății și consecințele vor fi dezatruase dacă nu se intervine pentru a proteja mintea oamenilor și a copiilor în special.

Pornografiile afectează mintea și viața omului care le privește. Omul trăiește potrivit cu gândirea pe care o are, iată de ce Dumnezeu ne-a avertizat și îndemnat să ne păzim inima (mintea) mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții (Proverve 4:23). Cei care privesc pornografiile devin obsedați de dorința de a înfăptui perversiunile privite pentru a primi senzații mai tari. De asemenea, în mintea lor actul sexual capătă o valoarea ieftină și posibilă în orice circumstanțe și cu oricine. Libertinajul sexual din ultima perioadă a stabilit limite foarte largi pentru relațiile sexuale, și anume acordul celuilalt. Astfel, potrivit acestor limite, este posibilă orice relație sexuală dacă partenerul acceptă, partenerul poate fi chiar și un animal, astfel îndreptățindu-se orice act sexual deviant – zoofilie, homosexualitate și alte imoralități sexuale.

Pentru copii astfel de informație adusă la cunoștința lor poate aduce consecințe dezastruase. Copiii sunt curioși să încerce lucrurile noi văzute, fapt ce explică numărul mare de avorturi printre fetele la o vârstă fragedă, precum și abuzurile sexuale între minori și alte fenomene similare. Părinții, școala și statul trebuie să protejeze copiii de informația negativă ce poate afecta mintea copiilor. Ce se întâmplă de fapt? O mare parte din părinți nu au sesizat încă acest pericol, școala deschide uși largi caravanelor care încearcă să convingă pe copii despre normalitatea relațiilor homosexuale ori care îi îndeamnă să practice sexul ”protejat” utilizând prezervativele – care nu este soluție pentru protejarea de bolile sexual-transmisibile, iar statul, are alte priorități pe ordinea de zi…

Pornografia este interzisă prin Codul Penal al RM doar când sunt implicați copii în activitatea respectivă – art. 2081, în celelalte cazuri constituind contravenție sancționată potrivit art. 90 al Codului Contravențional al RM. La momentul actual cea mai mare parte a acestor infracțiuni se comit în spațiul virtual, unde statul  are puține pârghii, pentru că nu le-a creat.

Statele lumii merg diferit în direcții opuse în ce privește contracararea acestui fenomen, adoptând politici diferite. Unele state adoptă măsuri de restricționare a accesului la aceste site-uri prin blocarea lor, altele prin educarea populației, în alte state această sarcină este pusă în responsabilitatea providerilor de internet. Sunt însă și state care nu întreprind multe la acest capitol. Pornografia infantilă, în care sunt implicați copiii, este mult mai reglementată și mai monitorizată de statele lumii și în acest domeniu sunt întreprinse mai multe acțiuni de contracarare.

Rusia deține o listă neagră a site-urilor porno interzise prin lege care sunt blocate. China încurajează populația să se implice în blocarea paginilor web cu conținut pornografic acordând recompense celor ce raportează astfel de site-uri. Irlanda interzice site-urile pornografice și cele cu conținut contrar și ofensator față de politica publică sau principiile morale general acceptate.

Asociația Profesorilor Britanici discută la moment includerea în școli a educației privind pericolele pornografiei ca și parte a curriculei școlare naționale. Părinții și alte opinii afirmă că aceasta nu va face decât să trezească mintea copiilor care vor asculta acest mesaj, pentru că mulți copii nu ar fi întâlnit până atunci conținut pornografic. Astfel de lecții ar putea să-i provoace să încerce fructul interzis, pentru că o explicare a laturilor negative a  unui fenomen presupune și prezentarea de exemple.

Republica Moldova este printre statele care nu întreprinde acțiuni în acest sens, afară de prevederile legale care nu au mecanisme de implementare. Nici pe lista de priorități a politicienilor nu vedem această problemă. Părinții sunt puși în situație dificilă de a-și apăra singuri copiii și de a-i monitoriza prin diferite metode disponibile de filtrare a site-urilor permise spre accesare de pe propriul calculator.

Îndemn cititorii blogului să contribuie la soluționarea acestei probleme majore. Fiecare poate trimite o scrisoare de solicitare politicienilor și organelor de resort pentru a veni cu măsuri de combatere a fenomenului, precum și pentru a explica măsurile întreprinse acum la moment. Un model de scrisoare voi publica pe blogul personal: www.batinirina.wordpress.com.


Agresivitatea homosexualilor în baza legii anti-discriminare

septembrie 25, 2012

De multe ori homosexualii au manifestat violență și agresivitate când a venit vorba de pretinsele drepturi la nediscriminare încălcate. Odată cu adoptarea legii privind asigurarea egalității, acestea vor fi mai dese, și aceasta deja a început. Iată ce a fost postat pe o rețea de socializare:

„In atentia deputatilor care au votat legea egalitatii de sanse. Uitativa atent, ce fac aceste lesbiene intrun local pulic din capitala. Este luni sara ora 18.46, multa lume este in cafenea. Nici nu li este rusine ca in jurul lor sunt familii cu copii. O doamna a incercat sa le faca observatie, dar aceste 2 fete au inceput sa urle ca li se incalca drepturile. Ce mai ziceti de aceasta actiune, domnilor deputati? Ati vrea sa vedeti in locul acestor 2 fete pe fiicile voastre?”

Anterior adoptării legii am prezentat un astfel de caz, la fel întemeiat în baza prevederilor acestei legi, care atunci era în statut de proiect de lege. La ce să ne așteptăm? Nu credeți că va fi afectată morala copiilor? Nu credeți că părinților le va fi mult mai greu să-și educe copiii? Știați că deja au fost introduse în curricula școlară ore opțională referitoare la toleranță și nediscriminare? Știți ce se predă în alte state la astfel de ore? Cum vom proceda atunci când părinților le va fi interzis să mai exercite prioritatea în dreptul de a educa copilul, așa cum este acum prevăzut de art. 48 din Constituția RM? Aceasta deja se întâmplă în alte state. Astfel, părinții nu pot să nu permită copiilor să asiste la astfel de lecții, altfel, pot fi dați în judecată sau chiar lipsiți de drepturile părintești.

Voi scrie teza mea de licență în domeniul protecției integrității morale a copilului și sper din toată inima să ajungă la urechile factorilor de decizie argumente care să-i pună pe gânduri.


Limitare ilegală a libertății de exprimare de către Întreprinderea de Stat “Poșta Moldovei”

iulie 2, 2012

Cu ceva timp în urmă (3 mai 2012), Ziarului Liber i s-a refuzat de către Poșta Moldovei comercializarea prin intermediul oficiilor poștale a cărților “Ce spune Biblia despre post” și “Sfaturi din Biblie pentru adolescenți”. Directorul General al Întreprinderii de Stat “Poșta Moldovei” a argumentat într-o scrisoare trimisă administrației că “legislația în vigoare nu permite comercializarea prin intermediul oficiilor poștale a literaturii religioase”. De fapt, refuzul a fost primit după ce a fost propusă cartea “Ce spune Biblia despre homosexualitate”. În contextul adoptări legii privind asigurarea egalității (anti-discriminare), credem că acest refuz este o consecință directă a adoptării acesteia, ce reflectă dictatura homosexuală ce s-a început în țară. Alte opinii referitor la fenomenul homosexualității  sunt interzise, printre care și poziția biblică. Așa cum am menționat și în articolele precedente, libertatea de exprimare devine din ce în ce mai atacată în Republica Moldova.

Analizând legislația în vigoare nu am găsit nici o normă care să interzică comercializarea prin intermediul oficiilor poștale a literaturii religioase, pentru care fapt am rugat juristul întreprinderii “Poșta Moldovei” să ne citeze norma care stabilește această prohibiție și să ne spună la ce act normativ se face referință prin argumentarea primită din partea conducerii. Pentru că juristul ne-a spus că nu ne poate oferi informația fără a studia, am expediat o scrisoare prin care am solicitat acest răspuns, pe care îl așteptăm până acum.

Este bine cunoscut faptul că legilsația națională, precum și cea internațională asigură dreptul la libertatea de convingere, ceea ce presupune că “orice persoană are dreptul la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie. ” (Art. 4, alin. 1, Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie) Același articol din această lege explică acest drept fundamental ca fiind unul care “cuprinde libertatea de a aparţine sau nu unei anumite religii, de a avea sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau convingerile, de a profesa religia sau convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în particular, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.”

Refuzând comercializarea acestor cărți ne-a fost limitată abuziv și ilegal libertatea de convingere, și anume libertatea de a o profesa în public și prin învățătură. De asemenea, întreprinderea de stat “Poșta Moldovei” se face vinovată de încălcarea acestui drept nu doar solicitantului, ci și destinatarilor, pe care i-a privat de dreptul de a alege și posibilitatea de a procura literatura preferată, și respectiv de a primi învățătură religioasă pe care o alege, precum și de dreptul de a fi informat, garantat de Legea cu privire la libertatea de exprimare.

Aceasta reprezintă o gravă încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, care la art. 9 garantează libertatea de religie:

“Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor. ”

Posibilitățile de restrângere a acestui drept fundamental sunt exhaustiv prezentate în Constituție și în Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, iar cererea ziarului care a fost refuzată nu cade sub incidența a niciuneia din ele:

“Exercitarea dreptului la libertatea de manifestare a convingerilor sau a credinţei religioase poate fi restrînsă, în condiţiile legii, numai în cazul în care această restrîngere urmăreşte un scop legitim şi reprezintă, într-o societate democratică, măsuri necesare pentru siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, ocrotirea sănătăţii şi a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor persoanei. „

Restrângere manifestării libertății de convingere trebuie prevăzută de lege, altfel aceasta devine una ilegală, ceea ce ne dă dreptul să atacăm refuzul respetiv în baza legii contenciosului administrativ.

În baza legii cu privire la petiţionare și a legii privind accesul la informaţie așteptăm răspunsul conducerii până la împlinirea celor 30 de zile prevăzute de legislație.


Vom plăti homosexualilor 11000 EURO

iunie 25, 2012

CEDO a condamnat Republica Moldova pentru că nu a permis paradele homosexuale

Curtea Europeană a Drepturilor (CEDO) a condamnat Republica Moldova pentru că a interzis organizaţiei „Gender Doc-M” să desfăşurare, în anul 2005, o paradă a persoanelor cu orientare sexuală netradiţională.

Potrivit unui comunicat de presă al asociației Juriştii pentru Drepturile Omului, în 2005, „Gender Doc-M” a solicitat Consiliului municipal Chişinău (CMC) eliberarea unei autorizaţii pentru a desfăşura o demonstraţie paşnică în faţa Parlamentului cu scopul de a încuraja adoptarea legilor care ar proteja minorităţile sexuale împotriva discriminării. CMC a respins cererea pe motiv că demonstraţia ar fi neîntemeiată, deoarece o lege privind protecţia minorităţilor sexuale a fost deja adoptată. Atunci asociaţia a contestat decizia Primăriei, iar Curtea de Apel Chişinău a admis cererea părţii reclamante şi a anulat decizia autorităţii locale.

Primăria Chişinău a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, invocând că a primit mai multe solicitări din partea unor persoane fizice şi asociaţii care erau vehement împotriva autorizării acestei întruniri. Peste câteva luni, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul depus de Primărie, casând decizia Curţii de Apel Chişinău.

Astfel, „Gender Doc-M” s-a adresat la CEDO, unde a acuzat violarea dreptului la întrunire paşnică. Asociaţia s-a mai plâns că a fost discriminată pe motiv că a promovat interesele comunităţii gay din Moldova. CEDO a constatat violarea Articolului 11 (Libertatea de întrunire şi de asociere), Articolul 14 (Interzicerea discriminării). Astfel, Moldova va achita în favoarea „Gender Doc-M” 860 de euro despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat, 7250 de euro pentru prejudicii morale şi 2900 de euro pentru costuri şi cheltuieli.

Agentul Guvernamental la CEDO a argumentat foarte slab

În procedurile în faţa Curţii Europene, Guvernul, în principal, s-a referit la constatările instanţelor naţionale şi a reiterat că impedimentele desfăşurării demonstraţiei planificate au fost unele legale şi proporţionale în raport cu riscurile care ar putea apărea în eventualitatea desfăşurării unei asemenea întruniri. Mai mult, Guvernul a considerat precum că refuzul în autorizarea demonstraţiei şi, ulterior, refuzul instanţelor de a admite contestaţiile organizaţiei reclamante, nu ar fi fost unul discriminatoriu pe motive indicate de organizaţia reclamantă. Guvernul a menţionat, că avînd în vedere o jurisprudenţă bine definită a Curţii Europene în cauzele anterioare versus Moldova, o încălcare a drepturilor organizaţiei reclamante la libertatea de întruniri a avut loc şi doar acest lucru deja dovedeşte faptul că interdicţia nu a fost una discriminatorie avînd în vedere că exista, cu părere de rău, o atitudine generală a autorităţilor la moment de a pune impedimente nejustificate şi altora în exercitarea dreptului la libera întrunire (a se vedea Hyde Park 1, 2, 3, 4 v. Moldova, Partidul Popular Creştin Democrat v. Moldova şi Roşca, Secăreanu şi alţii v. Moldova). Cu alte cuvinte, avînd în vedere că o serie de reclamanţi şi organizaţii au fost împiedicate de autorităţi de a se manifesta liber într-o întrunire, în prezenta speţă potrivit opiniei Guvernului, nu putea fi vorba despre un tratament discriminatoriu în privinţa organizaţiei reclamante avînd în vedere că interdicţia întrunirii acesteia s-a înscris în cadrul general al interdicţiilor şi nicidecum nu a avut vre-o tangenţă cu motivele de discriminare bazate pe orientare sexuală sau de altă natură.

Guvernul trebuia să argumenteze de ce aceste parade contravin moralității publice din Republica Moldova și să facă trimitere la cazul Dudgeon contra Marii Britanii. Pentru cu ocazia soluționării acestui caz, Curtea a subliniat faptul că în aspecte ale climatului moral în materia sexualității, autoritățile nationale pot avea legitimitatea de a își exercita libertatea de acțiune în sensul limitării manifestării lor. În același caz, Curtea mai arată că este legitim ca unul din scopurile legislației să fie acela de a oferi protecție pentru membrii vulnerabili ai societații, așa cum sunt tinerii, cu privire la consecințele practicilor homosexuale.

Deci, Curtea permite statelor membre să să interpreteze și să protejeze categoria de moralitate publică, care este una foarte importantă și prevăzută atât de legea națională, cât și de alte tratate internaționale.

“Faptul că anumite măsuri similare nu sunt considerate necesare în alte state membre ale Consiliului Europei nu înseamnă că acestea nu pot fi necesare în statul în cauză, întrucât cerințele morale și sociale sunt diferite, iar autoritățile guvernante trebuie să țină cont de ele. Aceste cerințe se pot exprima inclusiv printr-o opoziție puternică, izvorâtă dintr-o convingere împărtașită de un numar mare de membri responsabili ai comunității, opoziție ce poate reflecta o reprezentare a cerințelor de morală și a măsurilor considerate de către comunitate a fi necesare pentru a apăra eficient standardele morale.

Aceste cerinţe morale şi sociale se pot exprima inclusiv printr-o opoziţie puternică, izvorîta dintr-o convingere veritabilă şi sinceră, împărtăşită de un număr mare de membri responsabili ai comunităţii, opoziţie ce poate reflecta o reprezentare a cerinţelor de morală şi a măsurilor considerate de către comunitate a fi necesare pentru a apăra eficient standardele morale. (par.57 al Hotărârii)”

De altfel, anume acesta a fost punctul slab în urma căruia Curtea a decis că a avut loc o discriminare prin interzicerea paradelor, și anume faptul că apărarea moralității nu a fost scopul unic.

Curtea Europeană a respins argumentele Guvernului în principal pe două motive. În primul rînd, organizaţia reclamantă a prezentat dovezi că a existat un tratament diferit în raport cu alte autorizaţii eliberate altor organizaţii în aceiaşi perioadă şi aceasta a născut o prezumţie că a existat un tratament discriminatoriu pe care autorităţile nu au reuşit să o combată. În al doilea rînd, interdicţia desfăşurării întrunirii, deşi iniţial s-a bazat pe un anumit motiv (precum legislaţia promovată deja exista) ulterior, totuşi a evoluat şi a fost bazată pe alte motive (menţinerea ordinii publice şi protecţia moralităţii), finalmente reţinute de Instanţa Supremă. În aceste condiţii o discrepanţă între motive iniţiale şi ulterioare, în opinia Curţii Europene a dovedit mai degrabă intenţia autorităţilor de a interzice cu orice preţ desfăşurarea întrunirii decît să urmărească real scopul protecţiei moralităţii şi menţinerii ordinii publice. În consecinţă a avut loc violarea Articolului 14 din Convenţie, luată în conjuncţie cu violarea Articolului 11 din Convenţie.

Deși Curtea permite statelor să interzică astfel de parade pentru a proteja moralitatea publică, se pare că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului nu a fost sigură de faptul că intenția statului a fost de a proteja moralitatea publică, crezând mai degrabă că a fost o intenție de discriminare a acestui grup de persoane.

Sperăm ca autoritățile statului să înțeleagă unde le-a fost greșeala și să nu se sperie la anul viitor să interzică desfășurarea acestor parade, dar deja invocând un motiv corect.

Mă întreb sub ce pretext vor căuta să desfășoare la anul viitor parada activiștii pro-homosexualitate? Nu vor mai putea invoca scopul de a încuraja adoptarea legilor care să protejeze minoritățile sexuale împotriva discriminării, pentru că deja au fost adoptate! Sau poate vor veni deja cu propunerea de a legaliza căsătoriile, adopțiile?

Răul a început cu legea anti-discriminare, dar potrivit cu experiența altor state, nu se termină aici! Dumnezeu să ne protejeze, să ne ajute să nu stăm indiferenți, să mustre pe cei ce promovează imoralitatea și să dea înțelepciune celor înălțați în dregătorii, iar noi să ne rugăm continuu pentru ei!

Acum, dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El! (Psalmul 2:10)


ALARMĂ: În Moldova se încalcă libertatea de exprimare!!!

ianuarie 26, 2012

Vitalie Marian este atacat în instanță pentru că a publicat pe propriul blog „Lista Neagră” a persoanelor funcționari publici care susțin politicile minorităților sexuale sau care declară că sunt homosexuali. Organizația Gender Doc M l-a atacat în Instanță pe Vitalie pentru această listă publicată învinuindu-l de incitare la ură și discriminare, probând pretențiile lor prin comentariile agresive apărute pe site-urile de știri și pe blogul lui personal.

Organizația în calitate de reclamant nu a prezentat ca probe decât comentariile de pe site-urile de știri. Pe blogul lui Vitalie nu se găsesc așa comentarii pentru că el le moderează, și conform regulamentului blogului, nu le admite.

De fapt, comentariile de pe site-urile de știri sunt aceleași ca și în cazurile când sunt prezentate la televizor reportaje despre manifestările homosexualilor.

Pentru moment bloggerului Vitalie îi este interzis, prin măsura de asigurare aplicată de Instanța de Judecată, să răspândească fraza că homosexualitatea este o boală și egalează cu pedofilia, chiar dacă el nu a menționat niciodată aceste afirmații. Vitalie Marian consideră homosexualitate un păcat și că nu trebuie promovată și informează societatea prin blogul său atunci când trebuie luate decizii importante, iar societatea civilă trebuie să fie la curent.

Se pare că nu va mai avea posibilitatea să facă acest lucru, iar acest lucru reprezintă un pericol pentru fiecare cetățean din Republica Moldova care scrie părerea lui despre anumite probleme din țară, sau evenimente, sau vorbește despre acestea la emisiuni.

Libertatea de exprimare este în pericol!

Iar dacă nu credeți că homosexualitatea este o normalitate și dacă spuneți acest lucru public, riscați să fiți acționați în instanță și să plătiți prejudicii de cca 1000 euro organizației Gender Doc M.

În plus, veți obligați să credeți și să spuneți tuturor că:

Homosexualitatea este o orientare sexuală caracterizată de atracția estetică, romantică sau sexuală către cineva de același sex.

Punem cruce pe libertatea de gândire, de convingere (chiar dacă Biblia te învață că acest lucru este păcat) și pe cea de exprimare!

Cred că este o încălcare foarte obraznică și sunt indignată de felul sfidător al homosexualilor de a-i impune pe oameni să tacă și să nu spună că homosexualitatea nu este ceva firesc, normal și nu trebuie promovată. Eu nu vreau ca funcționarii care conduc țara noastră, și cei din alte funcții importante să promoveze homosexualitatea, pentru că este un rău, care odată promovat aduce multe consecințe grave!!!

Mulțumesc lui Vitalie pentru lista publicată, prin care a sistematizat toate persoanele publice care declară deschis că susțin minoritățile sexuale, astfel pot fi la curent cine și ce promovează în țara mea și cum pot să mă implic și eu atunci când se iau decizii importante, care ar putea dăuna.

Nu văd o incitare la ură în ceea ce a făcut Vitalie, pentru că el nu  a făcut nici o dată îndemnuri violente, ci dimpotrivă a spus că trebuie să iubim oamenii, iar păcatul să nu-l tolerăm și nici promovăm!


Interviu cu Daniela Sîmboteanu, preşedinte CNPAC – despre prevenirea abuzului față de copii

decembrie 12, 2011
  • De câți ani activează Centrul Național pentru Prevenirea Abuzului față de Copii?

Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC) este prima organizaţie non-profit, non-guvernamentală specializată din Republica Moldova, creată în ianuarie 1997 pentru a preveni abuzul asupra copiilor.

CNPAC şi-a lansat activitatea în ianuarie 1997 cu un program educativ pentru copii, părinţi şi profesori – Programul de prevenire a abuzului faţă de copii (PAC). Iniţial, programul era realizat de voluntari, care au fost instruiţi în vara anului 1996 în cadrul unui training organizat de Centrul Internaţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii, cu sprijinul UNICEF Moldova şi Fundaţiei SOROS Moldova.

La 26 ianuarie 1998, Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC) a fost înregistrat de către Ministerul Justiţiei.

În 1999, am creat o reţea din cinci cabinete de asistenţă a copiilor victime ale violenţei domestice – Reţeaua de Cabinete de Asistenţă Psihosocială AMICUL. Am deschis aceste cabinete cu sprijinul Fundaţiei SOROS şi în parteneriat cu Departamentul Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport din municipiul Chişinău.

Câţiva ani mai târziu, în 2003, am întemeiat primul centru de asistenţă complexă a copiilor supuşi violenţei şi altor forme de abuz – Centrul de Asistenţă Psihosocială a Copilului şi Familiei AMICUL. în crearea acestui centru am avut sprijinul UNICEF şi Direcţiei Municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Memorandum trilateral de creare a Centrului AMICUL.

Din 2004, organizaţi noastră face parte din Reţeaua ONG-urilor din domeniul Prevenirii Abuzului faţă de Copii din Europa Centrală şi de Est www.canee.net/moldova .

 

  • Care sunt realizările Centrului în vederea combaterii și prevenirii abuzului față de copii?

Centrul a desfășurat mai multe campanii de sensibilizare a opiniei publice în domeniul prevenirii abuzului faţă de copii. Totodată am colaborat foarte mult cu  factorii de decizie în vederea promovării unor  acte legale, care ar asigura atît prevenirea relelor tratamente faţă de copii, cît şi intervenţia multidisciplinară, în condiţii prietenoase copiilor la cazurile de abuz depistate.

Activitatea de sensibilizare a CNPAC  este  promovată şi prin rezultatele obţinute în domeniul asistenţei directe a copiilor victime a violenţei şi a familiilor acestora. Mă refer la   serviciul specializat pentru copiii victime, creat de CNPAC în anul 2000. Din 2003 pînă în prezent acest serviciu, cunoscut sub denumirea de Centrul AMICUL,   îl coordonăm în parteneriat cu Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copiilor din Chișinău.  Oferim copiilor asistență psihologică, socială, legală, precum și însoţirea acestora în procedurile legale.

  • Considerați necesar de a introduce modificări în legislația noastră în acest domeniu?

Da, credem că în legislație mai este loc pentru modificări, pentru că încă nu sunt interzise expres toate formele de abuz asupra copiilor. Legiuitorul, în majoritatea cazurilor, folosește niște formule care lasă loc pentru interpretare. Din acest considerent, există dificultăţi în  calificarea infractiunilor, în special celor de caracater sexual, săvîrşite împotriva copiilor.

De asemenea, legislația este destul de blândă cu abuzatorii și considerăm că aceasta ar trebui să prevadă pedepse mai aspre pentru abuzatori. Spre exemplu, în cazul incestului legislația prevede doar 5 ani de închisoare, fără specificarea cazului în care victima este un copil.

Un alt aspect care necesită a fi abordat în legislaţie este recuperarea psihologică a agresorilor, atît  în cadrul penitenciarelor, cât și în cazurile cînd aceştia nu au fost pedepsiţi cu privaţiune de libertate.

La fel, este necesar să fie pus la puct  aspectul de supraveghere a abuzatorilor sexuali de copii, care şi-au ispășit pedeapsa, pentru a preveni recidivele.  Eficienţa acestor măsuri este demostrată în plan internaţional şi este bazată pe studii ştiinţifice în domeniu.  Persoanele care nu-şi pot stăpîni furia, agresivitatea şi sunt violenţi cu cei din jur au nevoie de suport psihologic. Cei care ajung să abuzeze sexcual de copii, au nevoie de intervenţie psihoterapeutică de durată, dar unii şi de o supravegere pe viaţă de către organele de drept.

Copiii victime  care ajung să fie implicaţi în proceduri legale, de asemenea au nevoie de o legislaţie modificată, mă refer în primul rînd la  Codul de procedură penală.  Asemenea modificări sunt prevăzute ca și obiectiv în cadrul strategiei pentru reforma justiției și sperăm că acestea vor fi realizate cât mai curând.

  • Colaborați cu vreo autoritate publică, este susținută activitatea Centrului de către stat?

Centrul nostru are un șir de acorduri de colaborare cu mai multe ministere de resort. În anul 2010 am semnat acorduri de colaborare cu Procuratura Generală şi Ministerul Justiţiei, prin care ne-am asumat împreună sarcina de a promova respectarea drepturilor copiilor care participă în cadrul proceselor legale, fie în calitate de martori, fie în calitate de victime. Vrem să promovăm în comun practicile prietenoase copiilor  în examinarea acestor cauze.

Din anul 2003, avem stabilit un memorandum de colaborare cu Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului, iar Consiliul Municipal Chișinău a aprobat acest Memorandum.  Acesta este unul foarte concret, prin care ne asumăm în comun angajamente pentru asistența multidisciplinară a copiilor victime ale abuzului prin intermediul Centrului AMICUL. Direcția pentru Protecția Copilului oferă pentru aceasta spațiu și acoperirea cheltuielilor pentru întreținerea acestui spațiu, iar CNPAC acordă servicii copiilor, ceea ce presupune salarii, onorarii pentru specialiștii angajați și alte cheltuieli aferente asistenței oferite de Centru.

Recent, am încheiat un acord de parteneriat între 8 actori, printre care 4 ministere de resort, și anume Miniterul Muncii, Protecției Sociale și a Familiei, Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Educației, de asemenea, două Consilii raionale – Consiliul raional Leova și Consiliul raional Orhei și 2 organizații nonguvernamentale – Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului și CNPAC. Prin acest acord de colaborare noi ne-am asumat în comun angajamentul de a elabora și de a pilota în aceste două raioane un mecanism intersectorial de monitorizare, prevenire și asistenţă a copiilor victime a abuzului, neglijării, exploatării.

Organizația noastră din start ca principiu de lucru a avut colaborarea cu autoritățile statului, pentru că noi ne percepem ca și o organizație a societății civile care poate să contribuie, să complementeze eforturile statului, iar cînd este necesar  să sensibilizeze decidenţii. Noi nu suntem în măsură să ne asumăm anumite responsabilități care revin după competență statului, și pentru că suntem interesați de un domeniu care este strict prioritatea statului, evident că toate activitățile noastre le desfășurăm într-un parteneriat, fie cu autoritățile publice locale, fie cu autoritățile publice centrale, fie cu instituțiile de drept.

  • Ați colaborat cu biserica în activitatea desfășurată de până acum?

Au fost unele activități în care au fost implicați slujitorii bisericii, în mod special am colaborat cu biserica în cadrul unui proiect de combatere a muncii copilului. A fost o inițiativă luată atât de donatori, cât și de noi, dar putem spune că biserica a fost foarte receptivă.

Suntem deschiși și pe viitor pentru colaborări cu biserica, pentru că promovăm valori creștinești: nu ucide, nu maltrata, nu neglija copilul.

Desigur, nu suntem mulțumiți atunci când anumite lucruri sunt interpretate și când este manipulată opinia publică de unii reprezentanți ai societății civile care se pronunță din partea bisericii. Spre exemplu revoltele care au fost vis-a-vis de cursul  „Ddeprinderi de viață” le considerăm nejustificate, deoarece  anume în cadrul acestui curs copiii puteau fi  familiarizaţi cu cunoștințe practice de care au nevoie în viața lor de zi cu zi, pentru a preveni o situație nedorită, pentru a comunica mai eficient unii cu alții, pentru a sări în ajutorul colegului când acesta se află într-un impas, inclusiv într-o situaţie de abuz.

  • Ce presupune campania lansată de Organizația dvs “Atingere indecentă”?

Campania  “Atingere indecentă” este o campanie de sensibilizare a opiniei publice, dar și a factorilor de decizie, privind abuzul sexual al copiilor, care în Republica Moldova a căpătat dimensiuni foarte mari. În raport cu statisticile prezente, avem un sistem ineficient care nu răspunde adecvat acestor cazuri.

Stoparea  inițiativei de a introduce în curicula şcolară a cursului „ Deprinderi de viață”  a rezultat în lipsa acțiunilor de prevenire în sistemul educațional.

De asemenea, considerăm că sunt lacune și în sistemul medical, și în sistemul social în ceea ce privește prevenirea şi recunoașterea/identificarea cazurilor de abuz, inclusiv sexual la o etapă timpurie. Vrem să sensibilizăm, prin această campanie, autoritățile publice să întreprindă măsuri pentru a preveni cazurile de violență sexuală asupra copiilor, de asemenea vrem să sensibilizăm factorii de decizie pentru a întreprinde măsuri în vederea înăspririi pedepselor pentru abuzatori, precum şi monitorizarea acestora după ce și-au ispășit pedeapsa.

Este o campanie prin care încercăm să atragem atenția și a insituțiilor de învățământ care pregătesc cadrele pentru funcțiile care presupun lucrul cu copiii, aceasta ar însemna pedagogi, medici, polițiști, psihologi, surori medicale, etc., pentru ca aceste instituții să insereze în curriculă cursuri ce țin de protecția copiilor. Doar specialiștii instuiți în acest domeniu vor putea recunoaște și asista adecvat un copil victimă. Acesta este mesajul nostru de sensibilizare pentru aceste instituții.

Noi venim cu expertiza și participarea noastră în procesul de elaborare a diferitor documente, acte normative și sprijinim, în măsura posibilităților, aceste procese, iar responsabilitatea autorităților este crucială în promovarea unor politici coerente.

Ziarul Liber: De ce s-a cerut să fie scos cursul “Deprinderi de Viață” și de ce este periculos pentru copii?

Vitalie Marian, Vice-președintele Asociației Obștești “Pentru Familie”:

Pentru că acest curs cuprindea informații legate de sexualitatea omului, care erau premature pentru destinatarii manualului. Acest curs cuprindea sfaturi privind felul cum urmau copii să-și abordeze organele lor genitale, orientarea lor sexuală etc. Acest fel de informație este prea devreme de adus copiilor, așa cum, la vârsta aceasta copilul încă nu este format fizic, iar această informație i-ar dăuna din punct de vedere psihologic.

Consider că funcția de educare sexuală trebuie să și-o asume părinții, nu școala. Fiecare copil se dezvoltă diferit, iar părintele își cunoaște cel mai bine copilul și știe când este cel mai bine să-i vorbească despre aceste lucruri.

Opinia lui Ion Dumbrăveanu, specialist în sexopatologie despre cursul „Deprinderi de Viață”:

“În ce priveşte victima pedofilului, de multe ori aceasta face parte din familie nevinovată sau devine victimă în urma unei lipse de educaţie sexuală sau a unei educaţiei sexuale precare, proaste, care, mai bine zis, nu există în Republica Moldova. De foarte mult timp vorbim în societate despre sexualitate, dar cu părere de rău vorbesc orişicine, numai nu medici. Nu se spun lucruri elementare: etapele de educare sexuală , ce se întîmplă la anumite vîrste cu băieţelul, cu fetiţa, cînd apar aceste tendinţe. Cînd începe educaţia sexuală? E un punct foarte slab a societăţii noastre. Educaţia sexuală este parte a educaţiei generale. Vrem noi sau nu vrem, dar cînd vorbim despre educaţie sexuală la noi, nu ştiu de ce, de cele mai multe ori sexualitatea se rezumă doar la reproducere. Nu este doar reproducerea, este orice activitate sexuală şi activitatea respectivă începe în primul rînd în sînul familiei . Copilul va face ceea ce vede la părinţi. Este bine că în şcoală există orele de religie (sunt cu ambele mâini pentru), însă am exclus din şcoli ciclul de educaţie, inclusiv sexuală. Sunt categoric împotriva acelui curs de educaţie sexuală, în forma în care a fost propus anterior. Eu tot am copii. Eu am citit cursul respectiv (“Deprinderi de viaţă”), mă scuzaţi, el este atît de subtil elaborat, încît un copilaş care nu are idee despre sexualitate normală sau este dintr-o familie care este un pic mai precară, cînd va ajunge la maturitate va deveni homosexual. Cursul a fost făcut foarte aiurea. Însă, noi am exclus cursul respectiv şi nu am făcut un curs al nostru. Noi suntem cu mentalitate diferită, nu putem lua lucruri străine şi să le implementăm la noi. De-aceea se impune necesitatea elaborării unui curs normal de educaţie sexuală în domeniu.”

Interviu realizat de Irina Batin.


Scrisoare deschisă către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei împotriva activității de organizare a divorțurilor

decembrie 5, 2011

Către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei

Alianța pentru Salvarea Famillilor din Moldova este o organizaţie de advocacy a valorilor familiei şi vieţii, bazate pe morala creştină. Din acest considerent, intervenim de fiecare dată când instituția familiei este atacată și rugăm Ministerul să ia atitudine față de astfel de atacuri.

În ultima perioadă atacurile la adresa instituției familiei sunt abundente și considerăm că trebuie să luăm atitudine cât mai urgent, atât societatea civilă, cât și autoritățile publice.

Recent, s-a anunțat că unele agenții din Moldova sunt gata să organizeze ceremonii, similare celor de nuntă, pentru divorț. Suntem îngrijorați de inițiativa de presta asemenea servicii în Republica Moldova, pentru că o considerăm o formă de încurajare a divorțului. Activitatea economică care contravine moralității publice, care dăunează societății și interesului ei ar trebui interzisă neîntârziat. Art.110 al Codului Civil al Republicii Moldova prevede că societatea comercială poate fi declarată nulă atunci când obiectul ei este ilicit sau contrar ordinii publice.

De aceea, rugăm insistent ca Ministerul Muncii, Protecției Sociale să intervină cu cerințele necesare către Ministerul Justiției, cu argumentele statistice și juridice necesare.

Divorțul este unul din factorii care influențează foarte mult procesul mișcării naturale a populației. Astfel, potrivit statisticilor disponibile în RM, oferite de către Biroul Național de Statistică, sporul natural al populației este negativ, și se menține aproximativ în jurul cifrei de -3000, dar a atins și cifra de -5000. Divorțul și căsătoria au un raport de 1:2, așa cum jumătate din căsătoriile încheiate, anual se desfac. Pentru anul 2010, spre exemplu numărul căsătoriilor încheiate au fost de 26483, iar numărul divorțurilor a constituit 11504.

Cunoaștem că familia are mai multe funcții sociale și biologice. Funcția biologică este cea de reproducție umană, cele sociale sunt funcția de socializare, economică, politică, juridică, religioasă. Toate acestea îi conferă familiei dreptul de a fi numită celula de bază a societății.

Articolul 2, alin. (1) al Codului Familiei prevede că “Familia și relațiile familiale în Republica Moldova sunt ocrotite de stat.” De aceea, solicităm ca statul să intervină, inclusiv prin intermediul organelor sale centrale de specialitate și să asigure instituției familiei protecția prevăzută și garantată prin lege.

Alianța pentru Salvarea Famillilor din Moldova este deschisă pentru colaborare în vederea stopării unor astfel de atacuri împotriva instituției familiei și este gata să acorde susținerea necesară în acest sens.

Cu speranța că se va lua atitudine față de problema prezentată și că instituția familiei va fi protejată la justa ei valoare, nu doar declarativ prin lege, dar și real, prin acțiuni concrete din partea autorităților competente și responsabile.

Cu respect,

Alianța pentru Salvarea Famillilor din Moldova.


Sancţionarea clienţilor prostituatelor

noiembrie 30, 2011

Din punct de vedere juridic, prin prostituţie se înţelege servicii sexuale ocazionale, oferite contra plată, dar care nu sunt bazate pe relaţii de tipul celor conjugale sau pe simpatie şi pasiune.

Corelaţia prostituţiei cu criminalitatea constă în transmiterea bolilor venerice, folosirea minorelor în calitate de prostituate, „deservirea” sexuală a minorilor, întreţinerea de spelunci etc. Deopotrivă cu drogurile, prostituţia este obiect de activitate al criminalităţii organizate.

Din aceste considerente majoritatea statelor incriminează această faptă social periculoasă, fie prin intermediul normelor penale, fie prin intermediul celor contravenţionale. Istoria atestă trei forme de reacţie sociale faţă de prostituţie: interzicerea, permisiunea şi tolerarea.

În ţările unde se sancţionează prostituţia, pedepsele sunt destul de aspre pentru a se diminua amploarea acestui fenomen. Tot în vederea contracarării acestui fenomen, pentru prima dată în istorie în 1999 Suedia a adoptat o legislaţie care permite vinderea unor astfel de servicii sexuale, dar nu permite cumpărarea acestora. Astfel, începând cu 1 ianuarie 1999, orice persoană, care cumpăra servicii de natură sexuală ale altei persoane, era pedepsită cu pînă la 6 luni închisoare”.

Guvernul suedez consideră că „nu este normal sa fie pedepsite persoanele care oferă un serviciu sexual, din contra, ele trebuie ajutate să renunţe la acest mod de viaţă”.

Urmând exemplul Suediei, o legislaţie similară în 2009 au adoptat şi statele Norvegia şi Islanda.

Opinia publică a primit foarte bine această iniţiativă şi în 1999 – 76% au susţinut această lege, iar după 2 ani mai tîrziu – 81 % din populaţie. Doar 15 % din populaţie doreau ca legea să fie abrogată, şi cu 2 ani mai târziu – doar 14 %, 79 % din femei au susţinut legea şi 60 % din bărbaţi, şi în special populaţia adultă tânără (18 – 38 ani).

Un sondaj online efectuat de Durex în 2005 au arătat că din 34 de ţări participante, Suedia a avut cel mai mic procent de respondenţi care au afirmat că au apelat la servicii sexuale contra plată, doar 3% din cei care au răspuns la întrebare, bărbaţi şi femei. Metodologia a fost criticată ulterior, dar aceasta a arătat că în Suedia a scăzut foarte mult frecvenţa acestui fenomen.

În 2008, Guvernul suedez a însărcinat Curtea Supremă de Justiţie, şi mai târziu şi pe cancelarul Justiţiei, Anna Skarhed, să conducă o anchetă oficială pentru a stabili dacă legea privind cumpărarea serviciilor prostituatelor a funcţionat şi ce efecte a adus. Această evaluare a atras atenţia şi la nivel internaţional. Raportul final a fost prezentat ministrului Justiţiei, Beatrice Ask, în iulie 2010, statuând că legea a funcţionat şi şi-a atins obiectivele, dar s-a sugerat dublarea pedepsei pentru cumpărarea serviciilor unei prostituate. De asemenea, raportul a stabilit că de la intrarea în vigoare a acestei legi, prostituţia de stradă a fost redusă la jumătate şi că nu au mai existat creşteri majore a acestui fenomen în Suedia. De asemenea, s-a demonstrat că legea în cauză a avut un efect pozitiv şi asupra infracţiunii de trafic de fiinţe umane.

Raportul a mai menţionat şi fenomenul prostituţiei pe internet, care reprezintă o piaţă recentă de expansiune mai dificil de studiat şi de verificat, şi care în ultimii 5 ani a crescut foarte mult în Suedia, Norvegia şi Danemarca.

În urma raportului poziţia Suediei privind prostituţia a fost reafirmată: „Cei care apără prostituţia spun că este posibil să se diferenţieze între prostituţie voluntară şi non-voluntară, că adulţii trebuie să aibă dreptul de a vinde şi cumpăra relaţii sexuale în mod liber… Totuşi, dacă este să ne bazăm pe principiul egalităţii de gen şi perspectiva drepturilor omului, distincţia între prostituţia voluntară şi nevoluntară nu este relevantă.” Astfel, înăsprirea pedepsei pentru cumpărarea serviciilor sexuale au intrat în vigoare la 30 ianuarie 2011.

 

Poate ar fi şi pentru Republica Moldova adoptarea unei astfel de legi o soluţie pentru a contracara acest fenomen negativ, care afectează moralitatea publică, sănătatea populaţiei, familiile, imaginea ţării… Autorităţile ar trebui să se preocupe de contracararea unor astfel de fenomene, să creeze comisii în care să fie discutate astfel de soluţii şi să se găsească soluţia potrivită contextului ţării noastre, care ar aduce impactul dorit.

Ar fi frumos ca şi autorităţile noastre să ia exemplu de la autorităţile suedeze şi să aibă drept motivaţie dorinţa de ajuta fetele care presteaază aceste servicii să se lase de această practică.