Eliminarea prescripției pentru omor în România

Martie 13, 2012

În România a fost modificat Codul Penal sub aspectul imprescriptibilității faptei de omor. O astfel de modificare face ca toate infracțiunile de omor să fie pedepsite, indiferent de cât timp a trecut din momentul săvârșirii ei. Decizia a fost aprobată pe 20 februarie de deputații din Comisia Juridică și votată de camera deputaților pe 28 februarie. Legea a fost adoptată cu 172 de voturi „pentru” și unul „împotrivă”.

Legea prevede eliminarea prescripţiei pentru răspunderea penală în cazul infracţiunii de omor – comisă cu intenţie (directă sau indirectă) – în varianta simplă şi în formele sale agravate – şi în cazul infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea victimei.

În Republica Moldova, infracțiunea de omor nu este imprescriptibilă, pe când în România se propun și alte infracțiuni pentru înlăturarea prescripției, printre care și cele legate de fenomenul corupției. Poate că au dreptate cetățenii români, pentru că multe infracțiuni sunt bine ascunse, iar statul nu se încadrează în termen pentru a le descoperi și sancționa, astfel cei vinovați continuă în pace activitatea lor infracțională și pot invoca curgerea termenului de prescripție pentru a nu răspunde de faptele lor.

Mihai Tudose, deputat PSD de Brăila, licenţiat în Drept consideră legea de bun augur, pentru că „nu poţi să iei viaţa cuiva şi să scapi nepedepsit vreodată“.

Ce presupune imprescriptibilitatea omorului?

Instituția prescripției răspunderii penale este cauza de înlăturare a răspunderii penale după trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege de la data comiterii infracțiunii, prin stingerea dreptului statului de a aplica pedeapsa, respectiv a obligației infractorului de a suporta consecințele faptei sale.

Sunt prevăzute termene de prescripție a răspunderii penale având o durată diferită în dependență de gravitatea infracțiunii, termene ce se calculează de la data săvârșirii infracțiunii.

Articolul 60 al Codului Penal al Republicii Moldova prevede următoarele termene de prescripție:

(1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracţiunii au expirat următoarele termene:

a) 2 ani de la săvârşirea unei infracţiuni uşoare;

b) 5 ani de la săvârșirea unei infracţiuni mai puţin grave;

c) 15 ani de la săvârșirea unei infracţiuni grave;

d) 20 de ani de la săvârșirea unei infracţiuni deosebit de grave;

e) 25 de ani de la săvârșirea unei infracţiuni excepţional de grave.

Prescripţia curge din ziua săvârșirii infracţiunii şi până la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată, iar  în cazul săvârșirii de către persoană a unei noi infracţiuni, prescripţia se calculează pentru fiecare infracţiune separat.

Curgerea prescripţiei se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracţiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripţiei se reia din momentul reţinerii persoanei sau din momentul autodenunţării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă de la data săvârșirii infracţiunii au trecut 25 de ani şi prescripţia nu a fost întreruptă prin săvârșirea unei noi infracţiuni.

Aplicarea prescripţiei faţă de persoana care a săvîrşit o infracţiune excepţional de gravă se decide de către instanţa de judecată. Dacă instanţa nu va găsi posibilă aplicarea prescripţiei şi liberarea de răspundere penală, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu închisoare pe 30 de ani.

Termenele prescripţiei de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvîrşirii infracţiunii erau minori.

Prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război sau alte infracţiuni prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Astfel, prin introducerea prevederii de imprescriptibilitate a omorului, alături de infracțiunile considerate imprescriptibile, enumerate la alin. (8) art. 60 CP, ar apărea și infracțiunea de omor.

Statele unde este prevăzută imprescriptibilitatea omorului

Posibil să apară obiecții la o astfel de modificare invocând principiul umanismului. Totuși, trebuie să cunoaștem că această prevedere este în acord cu Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și sunt mai multe state în lume în care infracțiunea de omor nu este prescriptibilă, la numărul cărora s-a adăugat și România, și anume: Marea Britanie, Germania, Austria, Irlanda, Danemarca, Finlanda, Estonia, Cipru, SUA, Canada și Japonia.

România era anterior printre puţinele state membre ale UE care aplicau prescriptibilitatea infracţiunilor de omor.

Ce spune Biblia despre această practică?

Dumnezeu a instituit prescriptibilitatea doar pentru lipsirea de viață din imprudență. Astfel, cel care fără voie sau din neatenție a provocat moartea unui om trebuia să fugă în cetatea de scăpare și să stea acolo până la moartea marelui preot, după care putea să se întoarcă la moșia lui. Cetatea de scăpare îl păzea de răzbunătorul sângelui, care avea dreptul să-l omoare până la moartea marelui preot, dacă el ieșea din cetatea de scăpare. Dacă ulterior morții marelui preot, când cel vinovat se întoarce la moșia lui, se întâmplă că răzbunătorul de sânge îl ucide, atunci acesta va fi vinovat de moartea lui.

Iată textul unde este reglementată această practică:

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului, să vă alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie. Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat. Din cetăţile pe care le veţi da, şase să vă fie cetăţi de scăpare. Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan, şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetăţi de scăpare. Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie. (Numeri 35 : 9-15)

Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pândit, sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-i facă rău; iată legile după care va judeca adunarea între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sângelui: Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfânt. Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise şi dacă răzbunătorul sângelui întâlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor. Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui. (Numeri 35 : 22-28)

Cât despre omorul din intenție, Dumnezeu a prevăzut pedeapsa cu moartea și a spus că orice sânge nevinovat vărsat trebuie răzbunat, pentru că altfel țara este pângărită, iar ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se putea face decât prin sângele celui ce-l va vărsa.

Cu ocazia celor discutate mai sus vreau să amintesc cititorilor că fiecare om este păcătos, iar Biblia spune că plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul Nostru. (Romani 6:23) Nu te gândi că cu trecerea timpului Dumnezeu va uita păcatele tale uitându-Se la faptele bune pe care le faci, la lumânările aprinse, la mătăniile bătute sau milostenii. Dumnezeu nu le va uita și nu le va lăsa nepedepsite. Totuși, există o posibilitate de a-ți ispăși vina, o unică posibilitate – prin credință în Domnul Isus Hristos și pocăință sinceră!

Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele, El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” (Evrei 10 :11-17)

Anunțuri

Reguli noi! Asistența în instanță a persoanelor fizice doar de către avocați

Februarie 2, 2012

În 2010 a fost modificată legea cu privire la avocatură și Codul de procedură civilă, astfel, chiar cu multe discuții și nemulțumiri, a intrat în vigoarea prevederea privind reprezentarea în instanță doar de către avocați. Nu mai este posibilă reprezentarea de o persoană fizică de rând care nu deține profesia de avocat.

Codul de procedură de civilă cu modificările intrate în vigoare la 01 ianuarie 2012 deja prevede că  în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal sau prin avocat. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat. (Articolul 75 CPC)

Avocatul poate fi ales (Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul pentru a fi consultată şi reprezentată de acesta în materie juridică. – art. 5 alin. (1) Legea cu privire la avocatură) sau poate fi desemnat de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică.

Deci, instanţele de judecată nu mai admit participarea în procesul civil a reprezentanţilor persoanelor fizice care nu deţin licenţa de avocat.

Profesia de avocat este exercitată de persoane calificate şi abilitate, conform legii, să pledeze şi să acţioneze în numele clienţilor lor, să practice dreptul, să apară în faţa unei instanţe judecătoreşti sau să consulte şi să reprezinte în materie juridică clienţii lor. Profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetăţenia Republicii Moldova, are capacitate deplină de exerciţiu, are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputaţie ireproşabilă şi a fost admisă în profesia de avocat după susţinerea examenului de calificare.

În ceea ce privește persoanele juridice, art. 75 al Codului de Procedură Civilă prevede că procesele lor se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice sau de către avocaţi.

Conducătorul organizaţiei îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu (spre exemplu: Extras din Registrul de stat al persoanelor juridice) ori, după caz, prin actele de constituire (spre exemplu: Statutul sau Contractul de constituire a întreprinderii).  În caz de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnaţi în condiţiile legii. (art.75 alin.(3) CPC).

Conducătorul organizaţiei îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu (spre exemplu: Extras din Registrul de stat al persoanelor juridice) ori, după caz, prin actele de constituire (spre exemplu: Statutul sau Contractul de constituire a întreprinderii).  În caz de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnaţi în condiţiile legii. (art.75 alin.(3) CPC).

Art.80 alin.(1) CPC prevede că împuternicirile reprezentantului persoanei juridice trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege. În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnătura administratorului ei sau a unei alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de constituire şi sigilate cu ştampila acestei organizaţii.

Calitatea de angajat al persoanei juridice poate fi probată, în instanţa de judecată, prin procura eliberată de angajator, în care expres este indicată funcţia deţinută de persoana căreia i se acordă împuterniciri sau prin alte documente  (spre exemplu: copia contractului individual de muncă, a ordinului de angajare, extras din carnetul de muncă, certificat, etc.)

Ministerul Justiţiei a elaborat proiectul Legii pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la avocatură nr.1260-XV din 19 iulie 2002 în scopul sporirii eficienţei justiţiei, guvernării profesiei de avocat conform unor standarde etice şi deontologice şi restricţionării cazurilor de reprezentare a cetăţenilor în instanţele judecătoreşti în bază de procură, care va contribui la consolidarea instituţiei reprezentării prin asigurarea unei apărări eficiente şi profesioniste în cauzele civile.

Conform art. 52 alin.(1) din Legea cu privire la avocatură, „Avocatul acordă asistenţă juridică clientului în bază de contract.” Realmente clientul – persoana fizică sau juridică încheie contract de mandat cu Biroul de avocaţi, iar Biroul eliberează un ordin scris avocatului care poate exercita doar împuterniciri generale din numele şi în interesele reprezentatului, or, conform art. 81 din CPC împuternicirile speciale ale reprezentantului trebuie specificate sub sancţiunea nulităţii în procură. Din acest considerent avocaţii în mod firesc trebuie să prezinte în instanţa de judecată şi ordinul biroului de avocaţi şi procura. Însă, în realitate, avocaţii însăşi preferă să evite birourile în care activează şi îşi justifică împuternicirile doar prin procuri. În acest sens, sunt elocvente datele statistice colectate în cadrul Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău şi în cadrul Curţii de Apel Economice, potrivit cărora interesele titularilor de drepturi în procesele civile sunt apărate de avocaţi în bază exclusivă de procură – 47% la judecătoria Botanica şi 79% în Curtea de Apel Economică. Evident că această situaţie este facilitată parţial de cadrul legal existent (art.81 din CPC), dar şi de o anumită atitudine a avocaţilor însuşi care din motive mai puţin clare admit astfel de situaţii. O atare stare de lucruri creează atât prejudicii statului prin evitarea declarării anumitor venituri, dar mai şi ştirbeşte din reputaţia avocaţilor. Lipsind clienţii de garanţiile acordării unei asistenţe juridice calificate şi scăzând simţitor din probabilitatea reparării de prejudicii, lipsa unui contract scris încheiat nemijlocit între client şi avocat creează actualmente teren favorabil pentru abuzuri.

În acest sens, proiectul propune de a institui obligaţia avocatului de a acorda asistenţă juridică de reprezentare a intereselor în instanţele de judecată doar în bază de contract. Excepţie de la această regulă de incompatibilitate o constituie reprezentarea intereselor soţului şi a rudelor până la gradul al patrulea inclusiv. (NOTĂ INFORMATIVĂ la proiectul Legii pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la avocatură nr.1260-XV din 19 iulie 2002)

Se consideră că modificările vor contribui mult la sporirea calității actului de justiție.

În același timp, mai mulți au fost nemulțumiți, în special studenții pentru că nu au posibilitate să-și facă o practică de reprezentare, care de multe ori se descurcă mult mai bine decât unii avocați sau chiar întrec și judecătorii în cunoștințe.