Propuneri din partea ortodocșilor și baptiștilor pentru Constituția României

Martie 21, 2013

Ortodocșii și baptiștii vin cu o serie de propuneri pentru viitoarea Constituție României ce privesc libertatea religioasă, mențiunea despre Dumnezeu în Constituție, predarea religiei în școli.

Mai mulți din deputați privesc sceptic posibilitatea introducerii unor astfel de prevederi în Constituția nouă, dar sunt și deputați care s-au pronunțat în susținerea inițiativei.

Citiți mai multe despre aceste propuneri în articolul pe care l-am publicat pe http://www.moldovacrestina.net:

http://www.moldovacrestina.net/law/noua-constitutie-romania-propunerile-crestinilor/


Proiectul de lege privind actele normative stă pe loc

August 8, 2012

Agenda Națională de Business a înaintat un aviz pentru acest proiect de lege.

Acest proiect de lege vine să aducă mai multe schimbări proesului decizional așa cum am explicat într-un articol anterior, dar se pare că s-a stopat undeva. Interesant care va fi soarta lui și soarta avizului.


Se va lucra mai mult la adoptarea legilor!

Iulie 5, 2012

Proiectul de lege privind actele normative a fost elaborat de către Ministerul Justiţiei,  scopul principal urmărit fiind îmbunătăţirea procesului de creaţie legislativă în vederea asigurării stabilităţii, previzibilităţii şi clarităţii  actelor legislative.

Una din principalele modificări, după părerea mea, este stabilirea unei structuri clare notei informative care însoțește totdeauna actul normativ. Dacă până acum nota informativă nu ne oferea prea multă informație și era scrisă doar formal, odată cu adoptarea acestei legi, aceasta va trebui obligatoriu să reflecte pe scurt: condițiile ce au impus crearea actului normativ, scopul și obiectivele proiectului, fundamentarea elaborării, costurile de implementare, informații despre respectarea transparenței în procesul decizional, rezultatele avizării și al expertizelor efectuate.

Multe din aspectele prevăzute de acest proiect de lege au creat dificultăți, iar altele care erau în vigoare și obligatorii nu au fost respectate. Să ne amintim de legea privind prevenirea și combaterea discriminării, mai apoi redenumită legea privind asigurarea egalității. Aceasta a fost supusă consultărilor publice pe o perioadă de aproape 4 zile. Aceasta a fost publicată pe site-ul Ministerului Justiției pe data de 10 mai cu mențiunea că proiectul este supus consultării până pe data de 14 mai. Acestea au fost zile de weekend, vineri seara publicat, sâmbătă, duminică și luni ultima zi. A fost un termen foarte mic, mai ales că la modificarea proiectului de lege au participat în ședință închisă doar câțiva reprezentanțiai Guvernului. Este inadmisibilă o astfel de tratare a societății și nedemocratică. Legea Nr. 239 din 13.11.2008 privind transparenţa în procesul decizional prevede la art. 9 alin. (1) cel puțin 15 zile obligatorii pentru consultare până la examinarea deciziei.

Nota Informativă cuprindea doar scopul legii, care era diferit de cel menționat în preambul, și până la urmă de cel menționat oficial de Guvern, adică ”asigurarea respectării depline a drepturilor fundamentale ale minorităților sexuale”, precum și diferit de cel declarat de Uniunea Europeană, de a asigura egalitate tuturor persoanelor. Grupul țintă pentru care s-au făcut atâtea eforturi a fost doar comunitatea LGBT.

Deși populația s-a expus împotriva acestui proiect de lege și a multor prevederi din conținutul acestuia, ele nu au fost luate în considerație, procesul de consultare fiind până la urmă o formalitate.

Proiectul nu a avut o fundamentare bună. Nu s-a demonstrat de ce avem nevoie de el, când de fapt nimeni nu striga să fie adoptat acest proiect de lege, dimpotrivă erau împotrivă, cu excepția unui grup minoritar. Cei care au participat la elaborarea proiectului nu au făcut o analiză comparativă și ori de câte ori au fost întrebați despre acest lucru nu au putut răspunde. Ar fi fost foarte util să fie prezentate care au fost consecințele, impactul în alte țări care au adoptat legi similare.

Să credem că pe viitor, obligațiile stabilite în acest proiect vor duce la un proces legislativ mult mai responsabil și că nu se vor copia legi orbește. Cu modificările pe care le aduce acest proiect, vor putea fi modificate o serie de acte și corectate, iar legea privind egalitatea de șanse necesită o astfel de corectare.

Tot prin acst proiect, a fost exclusă posibilitatea abrogării tacite a actelor normative. Acest moment era o practică care crea adesea confuzii în ceea ce priveşte aplicabilitatea noilor şi vechilor reglementări, lăsîndu-se loc abuzurilor. Soluţia cu care vine acest proiect constă în faptul că o dată cu reexaminarea actelor normative o dată la 2 ani, fiecare organ emitent va face o evaluare a actelor normative care reglementează activitatea unui anumit domeniu, iar cele lipsite de actualitate vor fi comasate într-o listă a actelor ce urmează a fi abrogate, ce se va publica oficial.

Întru respectarea principiilor stabilite de către Comisia Europeană în vederea perfecţionării procedurilor de elaborare a actelor normative, simplificării conţinutului acestora şi participarea în procesul de luare a deciziilor a societăţii civile şi mediului de antreprenoriat, în textul proiectului de lege au fost stabilită procedura de evaluarea prealabilă a necesităţii de intervenţie cu o reglementare (analiza ex-ante) precum şi obligaţia de monitorizare a efectelor implementării actelor normative adoptate.

Proiectul reglementează obligativitatea expertizei economice a actelor normative. În această ordine de idei, autorul unui proiect de act normativ trebuie să dispună de personal calificat pentru a furniza o expertiză optimă asupra impactului economic pe care l-ar putea avea respectivul act normativ nu numai sub aspectul avantajelor, dar şi a consecinţelor negative.

Ar fi fost bine să fie efectuată o astfel de expertiză economică și pentru legea anti-discriminare, care presupune crearea unui Consiliu anti-discriminare, care va fi finanțat din bugetul statului. Deci un pentru un Consiliu, care va lucra pentru orice persoană care consideră că a fost discriminată, vor merge o parte din banii pe care îi vărsăm noi la bugetul statului. Nu este rațional să fie cheltuiți bani dintr-un buget sărac ca al nostru pentru persoane cărora li se pare că au fost discriminate. Trebuie să luăm în considerație că vor apela multe persoane pentru lucruri banale, considerându-se discriminate.

Procesul normativ urmează a fi finalizat cu monitorizarea eficientă a implementării actelor normative, care de asemenea şi-a găsit reflectare în proiectul de faţă. Acest proces vine să încoroneze eforturile legiutorului, astfel încît să se poată evalua care a fost impactul efectiv al adoptării actului normativ. În acest sens pot fi evidenţiate care sînt neajunsurile implementării actului normativ şi poate fi planificată o intervenţie juridică pentru a diminua efectele acestor neajunsuri.

Proiectul legii privind actele normative a fost plasat pe pagina oficială din Internet a Ministerului Justiţiei www.justice.gov.md, directoriul Transparenţa decizională, secţiunea Proiecte de acte normative remise spre coordonare. Persoanele interesate pot trimite avize și recomandări pentru îmbunătățirea proiectului.

În rezultatul avizării, autorul proiectului sintetizează şi generalizează toate avizele recepţionate în tabelul de divergenţe, care se anexează la proiectul de act normativ. Astfel, vocea societății civile nu va putea fi ignorată.

Ar fi bine ca părțile interesate să studieze acest proiect și să vină în caz de necesitate cu propuneri și recomandări.


Legalizarea maternității de substituție (mamă-surogat) presupune mai multe probleme de ordin juridic

Iunie 30, 2012

Proiectul de lege cu privire la sănătatea reproducerii prevede la art. 14 maternitatea de substituție. După o rundă de de deliberări, în care mai mulți deputați PLDM s-au expus pentru excluderea acestui punct, întregul proiect a fost respins. Totuși votarea a fost doar amânată, până se va ajunge la un consens între deputați.

În linii generale, proiectul prevede principiile politicii de stat în domeniul sănătății reproducerii și stabilește un cadru juridic al reproducerii umane asistate medical prin metodele  înseminării artificiale și fertilizării in vitro.

Liberalul Gheorghe Brega a explicat că anual, circa 5 mii de femei din Republica Moldova pleacă peste hotare, în țările unde există un cadru legal cu privire la  înseminare artificială și fertilizare in vitro, pentru a putea deveni mamă. „Noi, mai mulți deputați, am inițiat acest proiect de lege pentru a stopa aceste femei să meargă peste hotare. Acolo ele sunt nevoite să cheltuie de la 5 până la 7 mii de dolari pentru că noi nu avem așa lege”, a menționat deputatul PL. Potrivit lui Brega, anume punctul 14 din lege ar permite ca mii de cupluri să poată deveni părinți.

Valeriu Ghilețchi a „ venit cu propunerea ca art. 14 să fie exclus din următoarele considerente. În primul rând, din punct de vedere moral acest articol contravine poziției și principiilor noastre, pe care majoritatea bisericilor le susțin. Din punct de vedere social, există și pericolul unei posibile exploatări a fetelor tinere. Dacă vorbim de latura științifică, astăzi încă nu există suficiente cercetări ca să vedem care este impactul psiho-emoțional aupra mamelor surogate”.

Proiectul de lege oferă această posibilitate doar cuplurilor căsătorite, operând cu termenii de soț și soție, în cazul în care din considerente medicale soția nu poate concepe.

Este foarte importantă o dezbatere publică dintre bioeticienii și specialiștii în drept pe aceasta temă înainte ca proiectul să fie votat. Pentru ca să nu apară consecințe grave de ordin juridic dar și medical sau social, ori în ce privește sănătatea psihică a mamei surogat ori a copilului, trebuie să discute specialiștii în acest domeniu. Politicienii s-au apucat să voteze fără nici un suport științific.

Iată care ar putea fi unele probleme de ordin juridic pe care le-ar aduce legalizarea acestei instituții :

  • Nu se poate face disociere între maternitatea genetică și maternitatea uterină fără a se pune în discutie o normă fundamentală de drept, aceea a filiatiei, conform căreia mama este femeia care naște; modificarea acesteia ar aduce uriașe dureri de cap sistemului de drept civil, în special moștenirilor, ca exemplu ;  Filiația de mamă, conform legislației în vigoare se stabilește în baza certificatului de naștere.
  • Odată legalizată, practica „mamei purtătoare” este însoțită de grave consecințe etico-juridice cum ar fi „turismul reproductiv” (la fel de rușinos ca și cel sexual). Se pare că politicienii vor să limiteze acest efect prin stabilirea limitei de grad de rudenie – pâna la gradul III.
  • gestația remunerată preface uterul femeilor într-un instrument de producție, iar copilul într-o marfă;
  • Agravarea stratificării și antagonismelor sociale (doar cei bogați pot apela la acest serviciu, în timp ce femeile sărace îl vor presta).
  • O altă problemă este la nivel de drept civil, relații contractuale. Și anume, dacă femeia care a acceptat să fie mama-surogat începe să fumeze și să bea, ei nu i se poate impune nici un fel de altă răspundere decât cea civilă, și anume – cuplul să refuze să ia copilul, ori să ia copilul și să nu-i achite suma, aceasta fiind unica sancțiune posibilă. Cum rămâne cu copilul? Statul în nici un fel nu-i poate asigura sănătatea acestuia. Apoi, daca se întâmplă că cuplul refuză  să ia copilul (are malformații, au falimentat financiar și se gândesc că nu-l vor putea întreține, au divorțat etc.), iarăși pot fi aplicate doar normele ce reglementează relațiile contractuale, adică obligația de a achita suma contractului și atât. Ce face mama surogat atunci cu copilul? Îl dă în internat? Soarta copilului devine foarte nesigură.
  • Ce se întâmplă dacă părinţii biologici îi cer mamei-surogat să avorteze copilul (din diverse cauze) şi ea nu vrea? Ce se întâmplă dacă mama-surogat nu mai doreşte să dea copilul părinţilor biologici? Ori il avorteaza? In aceste situatii poate interveni doar raspunderea civila, si nu contraventionala sau penala. Astfel, aceste relații care sunt de o importanță atât de mare sunt foarte slab apărate, fiind apărate doar la nivelul unor simple relații cu caracter patrimonial stabilite în baza unui contract autentificat notarial.
  • În condițiile în care sunt foarte mulți copii în internate, fără îngrijire părintească, statul ar trebui să adopte o altă politică, prin care să încurajeze adopția de copii, și nu astfel de măsuri de planificare a familiei prin care se descurajează adopția de copii și care pe deasupra presupun mai multe pericole.

Cea mai avansată ţară la capitolul dezbateri publice pe problema mamei-surogat rămâne Franţa. Opinia publică a decis acolo interzicerea fenomenului mamei-surogat. Şi-au spus punctul de vedere împotriva acestei legalizări personalităţi importante, profesori de medicină şi etică, o mare parte a corpului medical. S-au scris cărţi pe această temă. Amintim aici volumul Corps en miettes („Trupul în bucăţi”), Editura Flammarion, 2009, semnat de filosoful Sylviane Agacinski, despre „barbaria” mamelor-purtătoare (15 aprilie 2009). Acolo, autoarea se întreabă: „Putem să ne întrebăm dacă lecţia nazismului a fost cu adevărat învăţată, căci opinia publică pare să nu fie îngrijorată de ceea ce semnifică umanitatea noastră sau spiritul legilor noastre. Ea dă prioritate puterii tehnologiei şi cererii individuale. Asemenea tehnici permit confecţionarea copiilor şi există indivizi care „cer” să se utilizeze aceste mijloace. Restul are cu adevărat importanţă?”

Ce vor hotărâ politicienii noștri? Cred că în primul rând trebuie să se ia măsuri pentru a fi organizate dezbateri pe margina acestui proiect, care de fapt trebuiau să preceadă etapa votării în Parlament, așa cum se face într-o țară democratică.

Biblia spune că Dumnezeu este cel ce dăruiește copiii, așa că ar fi bine ca familiile să aștepte de la El cu credință și răbdare această binecuvântare :

El dă o casă(familie) celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul! (Psalmul 113:9)


Activiștii pro-homosexualitate se opun interzicerii acțiunilor perverse în locurile în care au acces copiii minori

Iunie 27, 2012

Mișcarea Conservatoare din Moldova a venit cu inițiativa de modificare şi completare a Codului Penal, prin care să fie interzisă acţiuni perverse în locurile în care au acces copiii minori. În cadrul dezbaterilor și discuțiilor pe margina proiectului au participat și reprezentanții organizației Gender Doc-M, organizație din Republica Moldova care apără și promovează drepturile minorităților sexuale, cu alte cuvinte ale comunității LGBT. Participanții la dezbateri din partea acestei organizații au criticat proiectul pe motiv că homosexualii au fost puși în rând cu pedofilii în acest proiect de lege, care este formulat în felul următor:

LEGE pentru completarea Codului Penal al Republicii Moldova

Articolul I. Codul Penal al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002, cu modificările şi completările ulterioare, se completează cu un nou articol, 1751, care va avea următorul cuprins:

Articolul 1751. Acţiunile de propagare sau expunere a modului de viaţă homosexual, pedofiliei, altor manifestări sexuale deviante şi perverse în locurile unde acestea pot avea acces persoane minore

(1) Acţiunile de propagare sau expunere a modului de viaţă homosexual, pedofiliei, altor manifestări sexuale deviante şi perverse, precum şi a întreţinerii de relaţii sexuale până la atingerea vârstei de 18 ani, în locurile în care pot avea acces persoane minore,

se pedepsesc cu amendă de la 500 până la 1000 de unităţi convenţionale..

(2) Acţiunile prevăzute la alin. (1), dacă au fost văzute de persoane minore,

se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la 2 până la 5 ani.

Autorii inițiativei consideră discuția binevenită, dar așteaptă din partea oponenților ”destule argumente de ordin juridic pentru a purta o discuţie interesantă şi productivă.”

Scopul proiectului reieșind din nota informativă

Nota informativă a proiectului arată spre scopul de a preveniri şi combate propagarea sau expunerea modului homosexual de viaţă, propagarea pedofiliei, cât și a altor manifestări sexuale deviante şi perverse în locurile în care au acces persoane minore.

Scopul de bază al proiectului de lege vizează îmbunătăţirea legislaţiei în domeniul penal, în vederea asigurării respectării drepturilor copilului, asigurarea integrităţii mentale şi psihice, şi pedepsirea comportamentului imoral, manifestat în spaţiul public. Legea se extinde atât asupra unor manifestări în locurile publice, cât şi asupra producţiilor artistice, creaţiilor literare, materialelor poligrafice, emisiunilor radio şi TV, la care ar putea avea acces liber persoanele care nu au atins vârsta majoratului.

Legea nu limitează dreptul la libertatea de exprimare, ci indică cadrul în care trebuie să fie realizat acest drept, fapt care este prevăzut şi de articolul 3 (3) al legii cu privire la libertatea de exprimare. Pe lângă aceasta, proiectul se află în concordanţă şi cu articole 8, 10 şi 11 ale Convenţiei Europene Pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prin care autorităţile publice au dreptul de a reglementa această sferă când este vorba de “siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.

Articolul 19 al Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, la care a aderat şi Republica Moldova, prevede că “statele vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educative corespunzătoare, în vederea protejării copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentanţilor legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat”.

Potrivit articolului 34 al aceleiaşi convenţii, statele se angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de violenţă sexuală. În acest scop, statele vor lua toate măsurile corespunzătoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a împiedica incitarea sau constrângerea copiilor să se dedea la activităţi sexuale ilegale.

O astfel de proibiție există și în Sankt Petersburg

În proiectul de lege, adoptat aproape în unanimitate de către Adunarea Legislativă din Sankt Petersburg“promovarea homosexualității” este echivalată cu promovarea pedofiliei și se pedepsește cu amendă. Proiectul prevede amendarea persoanelor care distribuie materiale, care promovează interesul sexual la copii. De asemenea, proiectul dat prevede și sancționarea gay-lor care care desfășoară parade în vederea apărării drepturilor sale.

Apărătorii drepturilor minorităților sexuale s-au revoltat și acolo, astfel, potrivit BBC, aceștia au pichetat votul în apropierea clădirii Adunării Legislative, cu placate și slogane de felul “Nu hrăniți oamenii cu legi homofobe!”, “Eu îl iubesc pe fiul meu gay”.

Vitalie Milonov, autorul acestui proiect din Sankt Petersburg a declarat pentru Serviciul Rus BBC: “Nu vreau ca copiii noștri să asocieze curcubeul cu o perversiune socială. Noi în nici un fel nu încălcăm drepturile cetățenilor, nouă pur și simplu ne pasă psihicul delicat și foarte vulnerabil al copiilor.”

Tot dl Milonov, reprezentând fracțiunea “Rusia Unită”, a explicat această necesitate în adoptarea proiectului de lege prin “valul de popularitate de perversiuni sexuale” pe care îl acoperă Sankt Petersburgul. Deputatul a mai menționat că “Spiritul liberal al timpului încearcă să schimbe orientările de bază ale societății, lăsând părinții și școala singuri în fața imperiului puternic al show-businessului, care, ca o mlaștină, absoarbe tineretul de azi”. Dlui susține ferm că homosexualitatea este cauzată nu atât de factorii biologici, cât de cei sociologici.

Homosexualii au motive ascunse pentru a se opune acestei inițiative

Deși, aceștia nu spun direct scopurile și motivele lor, noi le putem ușor depista din acțiunile lor anterioare. Cu siguranță vă amintiți despre flash-mobul din fața monumentului Ștefan cel Mare unde s-au sărutat homosexuali și lesbiene între ei, cuplul homosexual care anul trecut a fost surprins de un copil într-un veceu public și care speriat a mers și și-a anunțat mama. De asemenea, cred că ați văzut la televizor sau pe internet cum sunt îmbrăcați homosexualii la paradele pe care le desfășoară, care sunt foarte periculoase pentru mintea copilului și care se pare că urmează a fi organizate și în țara noastră. Vrem ca copiii noștri să fie martori la așa scene?

Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului, de asemenea, prevede datoria statului de a garanta fiecărui copil dreptul la un nivel de viață adecvat dezvoltării sale fizice, intelectuale, spirituale și sociale. Deci, este datoria statului să intervină și să protejeze copii de așa demonstrații care le pervertesc mintea lor și le atacă discernământul, pentru că ei sunt la o vârstă când nu pot deosebi binele de rău.

Batin Irina


Ultima variantă a legii nediscriminare este la fel de periculoasă

Mai 11, 2012

Prim-ministrul Vlad FILAT a convocat pe 10 mai o şedinţă de lucru la Guvern cu participarea vicepremierului Iurie LEANCĂ, ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene, ministrului Justiţiei, Oleg EFRIM şi viceministrei Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Natalia GHERMAN.

În cadrul şedinţei au fost prezentate rezultatele negocierilor cu partenerii europeni pe marginea proiectului Legii anti-discriminare. În urma informaţiei prezentate, proiectul Legii a fost definitivat.

Sintagma “orientare sexuală” este prezentă în lege!

Articolul 7 al legii, care interzice discriminarea în câmpul muncii prevede că “interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală va fi aplicată în domeniul angajării în câmpul muncii şi ocupării”.

Această prevedere se pare că nu este atât de exclusivă și poate fi interpretată extensiv și peste celelalte domenii. Iată un comentariu al unei activiste pro-homosexualitate, Nadia Lefter, lăsat pe facebook în grupul “ACȚIUNE împotriva DISCRIMINĂRII” despre „schimbarea” recentă din „Legea Nediscriminare”, care denotă cele concluzionate de mine:

“ ca legea sa nu fie aplicabila tuturor situatiilor, ei ar trebui sa puna peste tot „cu exceptia orientarii sexuale”. Parerea mea este ca legea poate fi utilizata destul de bine. S-a scos orientarea sexuala din text, dar a ramas in esenta ca Valuta sa nu se incordeze mai mult. Ei pot crede ca au castigat. Dar noi putem utiliza legea in folosul nostru.”

Vlad Filat a argumentat necesitatea includerii acestei sintagme pentru domeniul muncii făcând corelații cu vremurile de persecuții față de evrei. Dumnealui spunea că nu putem admite să fie scris pe magazine mențiuni de felul “Nu angajăm homosexuali!” sau cum erau pe timpuri “În magazin se interzice intrarea evreilor !”. Într-adevăr, acele vremuri au fost grele pentru poporul evreu și nu era nici o lege care să-i protejeze. Dar oare realitatea socială de azi din țara noastră necesită o astfel reglementare? Câte plăcuțe sau inscripții de acest fel ați văzut? Eu nu am văzut niciuna.

Minoritățile sexuale se plâng că sunt discriminați, mai mult chiar, ei dramatizează situația și folosesc și celelalte minorități, care de fapt nu se plâng că sunt discriminate și nu cer adoptarea acestei legi, pentru a camufla o situație care ar arăta că Republica Moldova are nevoie de așa o lege, pentru că am avea multe cazuri de discriminare în țară.

Codul muncii și Convențiile Organizației Internaționale a Muncii previn și sancționează discriminarea. Toate cazurile de discriminare care au loc la locul de muncă se soldează cu succes și se face dreptate salariatului, acesta beneficiind de o protecție specială în raporturile juridice de muncă. Astfel, este neadevărată afirmația că homosexualii sunt discriminați când sunt angajați la locul de muncă. În acest sens nu a fost prezentat nici un caz de discriminare, în care persoanele respective să nu fi primit protecția necesară din partea legii, în cazul în care era necesar, pentru că nici nu sunt astfel de cazuri.

Codul muncii prevede la articolul 57, alin.(1) că la încheierea contractului individual de muncă, persoana care se angajează prezintă angajatorului doar cinci documente după cum urmează: buletinul de identitate, carnetul de muncă, documentele de evidență militară, diploma de studii și certificatul medical, în unele cazuri anumite legi speciale cer și prezentarea cazierului juridic(spre exemplu, colaboratorilor vamali). Alin.(2) al aceluiași articol spune clar “Se interzice angajatorilor să ceară de la persoanele care se angajează alte documente decât cele prevăzute la alin.(1)”. De unde angajatorul ar putea ști despre orientarea sexuală? Constituția Republicii Moldova protejează viața privată a fiecărui om (Articolul 28 al Constituției RM spune: “Statul respectă și ocrotește viața intimă, familială și privată.”). De ce cineva și-ar expune viața sa intimă dacă celorlalte persoane le este interzis să o violeze? Angajatorul ar putea afla despre orientarea homosexuală a persoanei doar în cazul în care aceasta și-ar expune-o evident într-un comportament indecent și imoral, sau dacă ar prezenta-o cu un scop de a frustra și intimida persoana dată și de a o provoca să o concedieze sau să nu o angajeze, ca mai apoi să o poată învinui și să își bată joc de ea. Sau, această persoană, poate începe să promoveze și să impună acest stil de viață și altora, așa cum și o cer de fapt în proiectul de lege discutat.

Modificările importante aduse proiectului de lege sunt schimbarea titlului legii din “Legea cu privire la prevenirea și combaterea discriminării” în “Legea cu privire la egalitatea de șanse”. Nu văd o necesitate din punct de vedere al tehnicii juridice de a fi schimbată denumirea legii și înlocuite unele sintagme din lege. Unicul motiv pe care îl pot presupune este cel politic, adică titlul legii a fost modificat pentru că cuvântul “nediscriminare” deja deranjează auzul și s-a dorit liniștire a spiritelor pentru ca legea să fie adoptată mai ușor. Premierul Vlad Filat, la emisiunea “Moldova în direct” pe 10 mai a explicat schimbarea titlului legii doar cu o afirmație neargumentată : “Se numește corect !”

O altă modificare o constituie prevederea de la alin. (2) al art. 1, care stabilește unele domenii de excepție pentru aplicarea acestei legi, și anume :

(2) Prevederile prezentei legi nu se extind şi nu pot fi interpretate ca aducând atingere:

a)  familiei, care se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie;

b)  raporturilor de adopţie;

c)  cultelor religioase şi părţilor lor componente în partea ce ţine de convingerile lor religioase.

Excepțiile sunt importante și au fost deseori invocate de reprezentanții societății civile, pentru că proiectul inițial nu le prevedea, în timp ce erau prezente în directive.

Cred că s-a decis includerea lor pentru a închide gura societății care strigă împotriva proiectului. În cadrul discuțiilor anterioare privind proiectul inițial, deseori s-a menționat că instituția familiei și copiii sunt în pericol, acesta cred că este motivul pentru care premierul și ceilalți au decis să ne asigure că ei vor fi în afara oricărui pericol.

Însă, acele îngrijorări rămân valabile și acum. Pericolul în care este pusă instituția familiei, copiii, libertatea de exprimare, libertatea de convingere, despre care se vorbea atunci are drept temei practica statelor UE care au adoptat această lege. Acolo adoptarea ei a urmat cu o avalanșă de alte legi sub presiunea de lobby a minorităților sexuale. Astfel, în statele UE s-a ajuns la legalizarea căsătoriilor homosexuale, încuviințarea adopției copiilor de către cuplurile homosexuale și alte foarte periculoase. Privind la statele care au practică în acest sens nu vrem să repetăm greșelile lor, pentru că deja știm ce urmează și nu vrem așa consecințe usturătoare.

Proiectul de lege anti-discriminare are 3 scopuri oficiale și doar unul real

În preambulul legii este stipulat că proiectul de lege are drept scop implementarea directivelor UE. Aliniatul 1 al legii prevede că “scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea discriminării precum şi asigurarea egalităţii de şanse sau tratament tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfere ale vieţii fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică,  limbă, religie sau convingere, sex, vârstă, dezabilitate, opinie, apartenenţă politică, sau pe bază de orice alt criteriu similar.”

Scopul politic declarat de premierul Filat și de alte persoane interesate este de a ne onora obligațiunile față de Uniunea Europeană pentru a obține regimul liberalizat de vize. Deși, premierul în cadrul emisiunii la Moldova 1 a spus că nu acesta este scopul, ci asigurarea de drepturi, unui mediu tolerant și egalității de șanse pentru toți cetățenii, chiar dacă toată emisiunea a vorbit despre obiective și angajamente asumate.

Întrebarea mea este: “Chiar pentru toți cetățenii se luptă premierul Filat? Care este obiectivul lui real ?”

Punctul 18 al Planului dezvăluie adevăratul scop al legii privind combaterea și prevenirea discriminării, altul decât cel declarat oficial.

Nr Obiectul angajamentului Acţiuni planificate pentru realizarea obligaţiunilor Termenul general de executare
18 Asigurarea respectării depline a drepturilor fundamentale ale minorităţilor sexuale Adoptarea Legii anti-discriminareRatificarea Protocolului 12 la Convenţia europeană a drepturilor omului 2011-sem. I 2012

Se pare că acest scop este la fel unul declarativ, Uniunea Europeană, potrivit raportării făcute de Guvern în Planul menționat mai sus, fiind interesată de fapt ca Republica Moldova să “asigure respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale minorităților sexuale”, și nu este atât de interesată de celelalte categorii prevăzute de directivele menționate în preambulul legii.

În cadrul proiectului au rămas prevederile privind instituirea unui Consiliu pentru prevenirea și combaterea discriminării, care este foarte periculos.

În România există infamul Centru Național pentru Combaterea Discriminării. Echivalentul lui în Marea Britanie este Comisia Egalității și a Drepturilor Omului. Publicația The Telegraph a publicat un comentariu din care reiese ca această Comisie respinge în mod constant cazurile creștinilor care se plâng de discriminare religioasa, dar este deosebit de bunăvoitoare când e vorba de plângerile de discriminare ale homosexualilor. Acest consiliu primește atribuții destul de largi și periculoase, despre care am scris aici: https://batinirina.wordpress.com/2011/04/05/atributiile-largi-si-periculoase-ale-consiliului-privind-prevenirea-si-combaterea-discrminarii-potrivit-proiectului-de-lege-antidiscriminare/

Proiectul de lege mai presupune inversarea sarcinii probațiunii, ceea ce implică demonstrarea nevinovăției în cazul în care o persoană este acuzată în Instanța de Judecată de discriminare. Această sarcină este una foarte grea și este destul de ușor pentru partea care acuză să te învinuiască, și apoi persoana învinuită urmează să dovedească prin instanțe că nu a discriminat. Este o premisă spre hărțuirea persoanelor care au o opinie neloială față de modul de viață homosexual. De frică să nu fie învinuiți și târâți prin instanțe oamenii vor refuza să mai scoată un cuvânt, să-și spună opinia, pentru că de altfel va trebui să cheltui bani și timp enorm pentru a demonstra că nu ești vinovat.

O problemă destul de gravă care lovește în democrație este felul în care a fost elaborat acest nou proiect de lege. Această nouă variantă  a fost dată publicității pe 10 mai, iar premierul Vlad Filat spune că la sfârșitul săptămânii urmează să fie transmisă în Guvern pentru a fi aprobată în următoarea ședință a Guvernului. Premierul a menționat că nu se permite nici o altă negociere sau propunere de modificare a conceptului legii. Acest fel de elaborare a legilor fără consultarea lor cu publicul contravine principiilor democratice și legii nr. 52 din 2003 privind transparența decizională în administrația publică, și în special încalcă toate principiile enumerate în articolul 2 al legii respective.

Batin Irina


Pedepsele blânde încurajează infractorii!

Aprilie 25, 2012

În numele principiului umanismului se fac reforme îndreptate împotriva omului

Principiul umanismului este formulat în mod expres în articolul 4 al Codului penal:

(1) Întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar, persoana ca valoare supremă a societății, drepturile și libertățile acesteia.

(2) Legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Acest principiu este interpretat în sensul că întreaga activitate de reglementare penală, precum și cea de aplicare a legilor penale privesc omul, ca valoare supremă, chiar și atunci când acesta ajunge să fie infractor.

În acest sens, așa cum se știe, au fost abolită pedeapsa cu moartea, pedepsele sunt îmblânzite și s-au diversificat mijloacele de individualizare a pedepsei, reglementările speciale privind răspunderea penală a minorilor; reglementările referitoare la executarea pedepsei, care trebuie să nu cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului, ș.a.

Toate aceste măsuri pot fi încadrate într-o singură sintagmă – îmblânzirea Codului Penal.

Unul din efectele îmblânzirii Codului Penal – recidiva

Recidiva (comiterea cu intenţie a uneia sau mai multor infracţiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune săvârșită cu intenţie) în țara noastră este un fenomen foarte frecvent. Se pare că infractorii nu prea se tem de pedepsele ce le-ar putea fi aplicate. Închisorile devin școli de formare a infractorilor. Populația este pusă în pericol, pentru că statul nu-și face bine datoria de a preveni infracțiunile.

Statistici din 2010, arată că doar 41,48% din cei ce au săvârșit infracțiuni, nu au antecedente penale, au 1 antecedent penal – 28,62%, iar cifra pentru cei care au 3 sau mai multe antecedente penale este mai mare decât cea pentru un antecedent penal și este 29,90%, aproape 30%.

Înăsprirea pedepselor – una din metodele principale de prevenire a infracțiunilor

O astfel de tentativă a fost proiectul prin care persoanele care vor fi condamnate pentru viol, în special asupra minorilor, vor fi supuși castrării chimice în ultimele 3 luni de detenție. Proiectul a fost votată cu votul unanim al deputaților prezenți la ședința Parlamentului, dar nu a trecut etapa de promulgare, actualul Președinte, Nicolae Timofti considerând-o prea dură și inumană. Dumnealui în calitate de jurist ar fi trebuit să cunoască situația alarmantă din Republica Moldova în ce privește molestarea sexuală a copiilor. Oare nu ar trebui să intervină statul prin măsuri penale pentru a combate acest fenomen atât de periculos și frecvent? Pedepsele blânde nu fac decât să încurajeze făptuitorul să continue activitatea sa infracțională, și atunci ne pomenim în situația când neglijăm victimele și nu ne pasă de soarta celorlalți copii.

Statistici alarmante

În ultimii 5 ani, 15 persoane au fost trase la răspundere în mod repetat pentru violarea minorilor.

Totodată, MAI constată o creștere stabilă din an în an a numărului violurilor atât în rândul adulților, cât și în rândul minorilor. Statistica arată că cele mai frecvente pedepse pentru violarea copiilor în Republica Moldova sunt: „2 ani privaţiune de libertate, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe 1 an”, „6 luni privaţiune libertate”. Totodată, cele mai multe cauze sunt pur şi simplu clasate, iar violatorii se întorc în mediul lor obişnuit și comit noi violuri. (Jurnal.tv)

În anul 2010, conform statisticilor oferite de Biroul Național de Statistică, au fost înregistrate 368 infracțiuni de viol. Studiul comparativ al acestor statistici arată că numărul de infracțiuni de viol a crescut brusc începând cu anul 2003, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, care prevede sancțiuni mai blânde pentru acest tip de infracțiuni, decât Codul Penal anterior. Evoluția cifrelor este următoarea:

2000 – 215

2001 – 189

2002 – 204

2003 – 320

2004 – 336

…  368 de infracțiuni de viol înregistrate în anul 2010

Iar infractiuni de viol împotriva copiilor în 2010 au fost înregistrate în număr de 87.

Potrivit raportului efectuat de PromoLex “Drepturile Omului în Moldova 2009-2010”, pe parcursul anilor 2009-2010 s-a observat o ușoară acutizare a fenomenului delicvenței juvenile. În anul 2010 au fost înregistrate 1448 de infracțiuni săvârșite de minori. 25 % din numărul acestora au fost comise de către minori în stare de ebrietate, iar 28,7% din ele constituie au fost săvârșite în mod repetat. 37 din aceste infracțiuni sunt cu caracter sexual săvârșite de minori contra minorilor.

Tot în 2010, potrivit datelor Ministerului Afacerilor Interne, în 653 de cazuri penale victime au fost minori, cele mai multe din aceste infracțiuni fiind cu caracter sexual (2010 – 191 cazuri, 2009 – 109 cazuri), dintre care 23 au fost săvârșite în cadrul familiei.

Sarcina de prevenire nu este realizată

Sarcina principală a dreptului penal este cea de apărare a valorilor sociale a dreptului penal și se realizează în mare parte prin prevenție, care poate fi generală și specială.

Prevenția generală presupune prevenirea săvârșirii infracțiunilor de către persoane sub influența interdicției juridice penale și amenințării cu aplicarea pedepsei. De fapt, prevenția generală se referă la cercul de persoane care nu au comis infracțiune și care sub frica de a nu fi sancționați penal nici nu vor comite.

Prevenția specială constituie în sine preîntâmpinarea săvârșirii noilor infracțiuni de către persoanele care au săvârșit astfel de fapte. Această prevenție se înfăptuiește prin aplicarea față de aceste persoane a pedepselor penale sau a măsurilor de constrângere medicale și educative.

La îndeplinirea sarcinilor și scopului dreptului penal, un rol foarte important îl joacă politica penală a statului. Aceasta reprezintă totalitatea măsurilor adoptate de către stat în vederea combaterii fenomenului criminalității, sau mai simplificat – reacția statului față de acest fenomen.

Ce se întâmplă atunci când reacția statului este “Să fim umani! Nu atât de dur!”

Sarcina de prevenție nu poate fi realizată în condițiile unor pedepse blânde, pentru că nu mai este o amenințare pentru cel care intenționează să săvârșească o infracțiune, riscul nu mai este la fel de mare, și nici pentru cel care a săvârșit infracțiunea, el poate să mai comită alte infracțiuni și după ispășirea pedepsei, căci va fi tratat “uman, nu atât de dur”.

Chiar dacă suntem chemați să îmblânzim Codul Penal, să-l ajustăm la cerințele europene, să nu uităm că fiecare stat este individual, iar legile trebuie să reglementeze realitățile sociale ale statului respectiv. Și apoi, pedeapsa prin castrare, se aplică în mai multe țări din lume cum ar fi Marea Britanie, SUA, Canada, Franța, Germania.

Sunt copii dumneavoastră în siguranță?

În 2010 în orașul Glodeni un bărbat a violat o fetiță de 2 ani. Fetița a fost într-o stare foarte gravă, a suferit mai multe intervenții chirurgicale, acum se află în afara oricărui pericol. Fetița a fost lăsată de mama ei în grija unui cuplu, care trăiau în concubinaj, bărbatul respectiv a violat-o în stare de ebrietate și la interogare recunoscându-și vina a avut tupeul să invoce motivul cum că a încurcat fetița cu iubita sa. Bărbatul a mai fost condamnat anterior pentru viol.

Unde sunt efectele reeducării și reintegrării în societate, și dacă suntem atât de buni și de umani, unde este manifestarea umanismului față de această fetiță nevinovată?

Putem fi siguri, într-un stat democratic, că viața noastră, viața rudelor, a copiilor este protejată îndeajuns așa ca să putem păși fără frică? Infractorului nu are de ce să-i fie frică, și-a ispășit pedeapsa o dată, o va ispăși și a doua oară, pentru că este mult prea nesemnificativă…