Copiii nu sunt protejați de pornografie în Republica Moldova

Ianuarie 1, 2013

pornografie infantilaPornografia reprezintă o treime din conținutul de pe internet, astfel, 30% din tot traficul desfăşurat la ora actuală online, de pe orice dispozitiv, are legătură cu pornografia. Pornografiile pe internet afectează toate categoriile societății și consecințele vor fi dezatruase dacă nu se intervine pentru a proteja mintea oamenilor și a copiilor în special.

Pornografiile afectează mintea și viața omului care le privește. Omul trăiește potrivit cu gândirea pe care o are, iată de ce Dumnezeu ne-a avertizat și îndemnat să ne păzim inima (mintea) mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții (Proverve 4:23). Cei care privesc pornografiile devin obsedați de dorința de a înfăptui perversiunile privite pentru a primi senzații mai tari. De asemenea, în mintea lor actul sexual capătă o valoarea ieftină și posibilă în orice circumstanțe și cu oricine. Libertinajul sexual din ultima perioadă a stabilit limite foarte largi pentru relațiile sexuale, și anume acordul celuilalt. Astfel, potrivit acestor limite, este posibilă orice relație sexuală dacă partenerul acceptă, partenerul poate fi chiar și un animal, astfel îndreptățindu-se orice act sexual deviant – zoofilie, homosexualitate și alte imoralități sexuale.

Pentru copii astfel de informație adusă la cunoștința lor poate aduce consecințe dezastruase. Copiii sunt curioși să încerce lucrurile noi văzute, fapt ce explică numărul mare de avorturi printre fetele la o vârstă fragedă, precum și abuzurile sexuale între minori și alte fenomene similare. Părinții, școala și statul trebuie să protejeze copiii de informația negativă ce poate afecta mintea copiilor. Ce se întâmplă de fapt? O mare parte din părinți nu au sesizat încă acest pericol, școala deschide uși largi caravanelor care încearcă să convingă pe copii despre normalitatea relațiilor homosexuale ori care îi îndeamnă să practice sexul ”protejat” utilizând prezervativele – care nu este soluție pentru protejarea de bolile sexual-transmisibile, iar statul, are alte priorități pe ordinea de zi…

Pornografia este interzisă prin Codul Penal al RM doar când sunt implicați copii în activitatea respectivă – art. 2081, în celelalte cazuri constituind contravenție sancționată potrivit art. 90 al Codului Contravențional al RM. La momentul actual cea mai mare parte a acestor infracțiuni se comit în spațiul virtual, unde statul  are puține pârghii, pentru că nu le-a creat.

Statele lumii merg diferit în direcții opuse în ce privește contracararea acestui fenomen, adoptând politici diferite. Unele state adoptă măsuri de restricționare a accesului la aceste site-uri prin blocarea lor, altele prin educarea populației, în alte state această sarcină este pusă în responsabilitatea providerilor de internet. Sunt însă și state care nu întreprind multe la acest capitol. Pornografia infantilă, în care sunt implicați copiii, este mult mai reglementată și mai monitorizată de statele lumii și în acest domeniu sunt întreprinse mai multe acțiuni de contracarare.

Rusia deține o listă neagră a site-urilor porno interzise prin lege care sunt blocate. China încurajează populația să se implice în blocarea paginilor web cu conținut pornografic acordând recompense celor ce raportează astfel de site-uri. Irlanda interzice site-urile pornografice și cele cu conținut contrar și ofensator față de politica publică sau principiile morale general acceptate.

Asociația Profesorilor Britanici discută la moment includerea în școli a educației privind pericolele pornografiei ca și parte a curriculei școlare naționale. Părinții și alte opinii afirmă că aceasta nu va face decât să trezească mintea copiilor care vor asculta acest mesaj, pentru că mulți copii nu ar fi întâlnit până atunci conținut pornografic. Astfel de lecții ar putea să-i provoace să încerce fructul interzis, pentru că o explicare a laturilor negative a  unui fenomen presupune și prezentarea de exemple.

Republica Moldova este printre statele care nu întreprinde acțiuni în acest sens, afară de prevederile legale care nu au mecanisme de implementare. Nici pe lista de priorități a politicienilor nu vedem această problemă. Părinții sunt puși în situație dificilă de a-și apăra singuri copiii și de a-i monitoriza prin diferite metode disponibile de filtrare a site-urilor permise spre accesare de pe propriul calculator.

Îndemn cititorii blogului să contribuie la soluționarea acestei probleme majore. Fiecare poate trimite o scrisoare de solicitare politicienilor și organelor de resort pentru a veni cu măsuri de combatere a fenomenului, precum și pentru a explica măsurile întreprinse acum la moment. Un model de scrisoare voi publica pe blogul personal: www.batinirina.wordpress.com.

Anunțuri

Activiștii pro-homosexualitate se opun interzicerii acțiunilor perverse în locurile în care au acces copiii minori

Iunie 27, 2012

Mișcarea Conservatoare din Moldova a venit cu inițiativa de modificare şi completare a Codului Penal, prin care să fie interzisă acţiuni perverse în locurile în care au acces copiii minori. În cadrul dezbaterilor și discuțiilor pe margina proiectului au participat și reprezentanții organizației Gender Doc-M, organizație din Republica Moldova care apără și promovează drepturile minorităților sexuale, cu alte cuvinte ale comunității LGBT. Participanții la dezbateri din partea acestei organizații au criticat proiectul pe motiv că homosexualii au fost puși în rând cu pedofilii în acest proiect de lege, care este formulat în felul următor:

LEGE pentru completarea Codului Penal al Republicii Moldova

Articolul I. Codul Penal al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002, cu modificările şi completările ulterioare, se completează cu un nou articol, 1751, care va avea următorul cuprins:

Articolul 1751. Acţiunile de propagare sau expunere a modului de viaţă homosexual, pedofiliei, altor manifestări sexuale deviante şi perverse în locurile unde acestea pot avea acces persoane minore

(1) Acţiunile de propagare sau expunere a modului de viaţă homosexual, pedofiliei, altor manifestări sexuale deviante şi perverse, precum şi a întreţinerii de relaţii sexuale până la atingerea vârstei de 18 ani, în locurile în care pot avea acces persoane minore,

se pedepsesc cu amendă de la 500 până la 1000 de unităţi convenţionale..

(2) Acţiunile prevăzute la alin. (1), dacă au fost văzute de persoane minore,

se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la 2 până la 5 ani.

Autorii inițiativei consideră discuția binevenită, dar așteaptă din partea oponenților ”destule argumente de ordin juridic pentru a purta o discuţie interesantă şi productivă.”

Scopul proiectului reieșind din nota informativă

Nota informativă a proiectului arată spre scopul de a preveniri şi combate propagarea sau expunerea modului homosexual de viaţă, propagarea pedofiliei, cât și a altor manifestări sexuale deviante şi perverse în locurile în care au acces persoane minore.

Scopul de bază al proiectului de lege vizează îmbunătăţirea legislaţiei în domeniul penal, în vederea asigurării respectării drepturilor copilului, asigurarea integrităţii mentale şi psihice, şi pedepsirea comportamentului imoral, manifestat în spaţiul public. Legea se extinde atât asupra unor manifestări în locurile publice, cât şi asupra producţiilor artistice, creaţiilor literare, materialelor poligrafice, emisiunilor radio şi TV, la care ar putea avea acces liber persoanele care nu au atins vârsta majoratului.

Legea nu limitează dreptul la libertatea de exprimare, ci indică cadrul în care trebuie să fie realizat acest drept, fapt care este prevăzut şi de articolul 3 (3) al legii cu privire la libertatea de exprimare. Pe lângă aceasta, proiectul se află în concordanţă şi cu articole 8, 10 şi 11 ale Convenţiei Europene Pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prin care autorităţile publice au dreptul de a reglementa această sferă când este vorba de “siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.

Articolul 19 al Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, la care a aderat şi Republica Moldova, prevede că “statele vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educative corespunzătoare, în vederea protejării copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentanţilor legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat”.

Potrivit articolului 34 al aceleiaşi convenţii, statele se angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de violenţă sexuală. În acest scop, statele vor lua toate măsurile corespunzătoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a împiedica incitarea sau constrângerea copiilor să se dedea la activităţi sexuale ilegale.

O astfel de proibiție există și în Sankt Petersburg

În proiectul de lege, adoptat aproape în unanimitate de către Adunarea Legislativă din Sankt Petersburg“promovarea homosexualității” este echivalată cu promovarea pedofiliei și se pedepsește cu amendă. Proiectul prevede amendarea persoanelor care distribuie materiale, care promovează interesul sexual la copii. De asemenea, proiectul dat prevede și sancționarea gay-lor care care desfășoară parade în vederea apărării drepturilor sale.

Apărătorii drepturilor minorităților sexuale s-au revoltat și acolo, astfel, potrivit BBC, aceștia au pichetat votul în apropierea clădirii Adunării Legislative, cu placate și slogane de felul “Nu hrăniți oamenii cu legi homofobe!”, “Eu îl iubesc pe fiul meu gay”.

Vitalie Milonov, autorul acestui proiect din Sankt Petersburg a declarat pentru Serviciul Rus BBC: “Nu vreau ca copiii noștri să asocieze curcubeul cu o perversiune socială. Noi în nici un fel nu încălcăm drepturile cetățenilor, nouă pur și simplu ne pasă psihicul delicat și foarte vulnerabil al copiilor.”

Tot dl Milonov, reprezentând fracțiunea “Rusia Unită”, a explicat această necesitate în adoptarea proiectului de lege prin “valul de popularitate de perversiuni sexuale” pe care îl acoperă Sankt Petersburgul. Deputatul a mai menționat că “Spiritul liberal al timpului încearcă să schimbe orientările de bază ale societății, lăsând părinții și școala singuri în fața imperiului puternic al show-businessului, care, ca o mlaștină, absoarbe tineretul de azi”. Dlui susține ferm că homosexualitatea este cauzată nu atât de factorii biologici, cât de cei sociologici.

Homosexualii au motive ascunse pentru a se opune acestei inițiative

Deși, aceștia nu spun direct scopurile și motivele lor, noi le putem ușor depista din acțiunile lor anterioare. Cu siguranță vă amintiți despre flash-mobul din fața monumentului Ștefan cel Mare unde s-au sărutat homosexuali și lesbiene între ei, cuplul homosexual care anul trecut a fost surprins de un copil într-un veceu public și care speriat a mers și și-a anunțat mama. De asemenea, cred că ați văzut la televizor sau pe internet cum sunt îmbrăcați homosexualii la paradele pe care le desfășoară, care sunt foarte periculoase pentru mintea copilului și care se pare că urmează a fi organizate și în țara noastră. Vrem ca copiii noștri să fie martori la așa scene?

Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului, de asemenea, prevede datoria statului de a garanta fiecărui copil dreptul la un nivel de viață adecvat dezvoltării sale fizice, intelectuale, spirituale și sociale. Deci, este datoria statului să intervină și să protejeze copii de așa demonstrații care le pervertesc mintea lor și le atacă discernământul, pentru că ei sunt la o vârstă când nu pot deosebi binele de rău.

Batin Irina


Pedepsele blânde încurajează infractorii!

Aprilie 25, 2012

În numele principiului umanismului se fac reforme îndreptate împotriva omului

Principiul umanismului este formulat în mod expres în articolul 4 al Codului penal:

(1) Întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar, persoana ca valoare supremă a societății, drepturile și libertățile acesteia.

(2) Legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Acest principiu este interpretat în sensul că întreaga activitate de reglementare penală, precum și cea de aplicare a legilor penale privesc omul, ca valoare supremă, chiar și atunci când acesta ajunge să fie infractor.

În acest sens, așa cum se știe, au fost abolită pedeapsa cu moartea, pedepsele sunt îmblânzite și s-au diversificat mijloacele de individualizare a pedepsei, reglementările speciale privind răspunderea penală a minorilor; reglementările referitoare la executarea pedepsei, care trebuie să nu cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului, ș.a.

Toate aceste măsuri pot fi încadrate într-o singură sintagmă – îmblânzirea Codului Penal.

Unul din efectele îmblânzirii Codului Penal – recidiva

Recidiva (comiterea cu intenţie a uneia sau mai multor infracţiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune săvârșită cu intenţie) în țara noastră este un fenomen foarte frecvent. Se pare că infractorii nu prea se tem de pedepsele ce le-ar putea fi aplicate. Închisorile devin școli de formare a infractorilor. Populația este pusă în pericol, pentru că statul nu-și face bine datoria de a preveni infracțiunile.

Statistici din 2010, arată că doar 41,48% din cei ce au săvârșit infracțiuni, nu au antecedente penale, au 1 antecedent penal – 28,62%, iar cifra pentru cei care au 3 sau mai multe antecedente penale este mai mare decât cea pentru un antecedent penal și este 29,90%, aproape 30%.

Înăsprirea pedepselor – una din metodele principale de prevenire a infracțiunilor

O astfel de tentativă a fost proiectul prin care persoanele care vor fi condamnate pentru viol, în special asupra minorilor, vor fi supuși castrării chimice în ultimele 3 luni de detenție. Proiectul a fost votată cu votul unanim al deputaților prezenți la ședința Parlamentului, dar nu a trecut etapa de promulgare, actualul Președinte, Nicolae Timofti considerând-o prea dură și inumană. Dumnealui în calitate de jurist ar fi trebuit să cunoască situația alarmantă din Republica Moldova în ce privește molestarea sexuală a copiilor. Oare nu ar trebui să intervină statul prin măsuri penale pentru a combate acest fenomen atât de periculos și frecvent? Pedepsele blânde nu fac decât să încurajeze făptuitorul să continue activitatea sa infracțională, și atunci ne pomenim în situația când neglijăm victimele și nu ne pasă de soarta celorlalți copii.

Statistici alarmante

În ultimii 5 ani, 15 persoane au fost trase la răspundere în mod repetat pentru violarea minorilor.

Totodată, MAI constată o creștere stabilă din an în an a numărului violurilor atât în rândul adulților, cât și în rândul minorilor. Statistica arată că cele mai frecvente pedepse pentru violarea copiilor în Republica Moldova sunt: „2 ani privaţiune de libertate, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe 1 an”, „6 luni privaţiune libertate”. Totodată, cele mai multe cauze sunt pur şi simplu clasate, iar violatorii se întorc în mediul lor obişnuit și comit noi violuri. (Jurnal.tv)

În anul 2010, conform statisticilor oferite de Biroul Național de Statistică, au fost înregistrate 368 infracțiuni de viol. Studiul comparativ al acestor statistici arată că numărul de infracțiuni de viol a crescut brusc începând cu anul 2003, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, care prevede sancțiuni mai blânde pentru acest tip de infracțiuni, decât Codul Penal anterior. Evoluția cifrelor este următoarea:

2000 – 215

2001 – 189

2002 – 204

2003 – 320

2004 – 336

…  368 de infracțiuni de viol înregistrate în anul 2010

Iar infractiuni de viol împotriva copiilor în 2010 au fost înregistrate în număr de 87.

Potrivit raportului efectuat de PromoLex “Drepturile Omului în Moldova 2009-2010”, pe parcursul anilor 2009-2010 s-a observat o ușoară acutizare a fenomenului delicvenței juvenile. În anul 2010 au fost înregistrate 1448 de infracțiuni săvârșite de minori. 25 % din numărul acestora au fost comise de către minori în stare de ebrietate, iar 28,7% din ele constituie au fost săvârșite în mod repetat. 37 din aceste infracțiuni sunt cu caracter sexual săvârșite de minori contra minorilor.

Tot în 2010, potrivit datelor Ministerului Afacerilor Interne, în 653 de cazuri penale victime au fost minori, cele mai multe din aceste infracțiuni fiind cu caracter sexual (2010 – 191 cazuri, 2009 – 109 cazuri), dintre care 23 au fost săvârșite în cadrul familiei.

Sarcina de prevenire nu este realizată

Sarcina principală a dreptului penal este cea de apărare a valorilor sociale a dreptului penal și se realizează în mare parte prin prevenție, care poate fi generală și specială.

Prevenția generală presupune prevenirea săvârșirii infracțiunilor de către persoane sub influența interdicției juridice penale și amenințării cu aplicarea pedepsei. De fapt, prevenția generală se referă la cercul de persoane care nu au comis infracțiune și care sub frica de a nu fi sancționați penal nici nu vor comite.

Prevenția specială constituie în sine preîntâmpinarea săvârșirii noilor infracțiuni de către persoanele care au săvârșit astfel de fapte. Această prevenție se înfăptuiește prin aplicarea față de aceste persoane a pedepselor penale sau a măsurilor de constrângere medicale și educative.

La îndeplinirea sarcinilor și scopului dreptului penal, un rol foarte important îl joacă politica penală a statului. Aceasta reprezintă totalitatea măsurilor adoptate de către stat în vederea combaterii fenomenului criminalității, sau mai simplificat – reacția statului față de acest fenomen.

Ce se întâmplă atunci când reacția statului este “Să fim umani! Nu atât de dur!”

Sarcina de prevenție nu poate fi realizată în condițiile unor pedepse blânde, pentru că nu mai este o amenințare pentru cel care intenționează să săvârșească o infracțiune, riscul nu mai este la fel de mare, și nici pentru cel care a săvârșit infracțiunea, el poate să mai comită alte infracțiuni și după ispășirea pedepsei, căci va fi tratat “uman, nu atât de dur”.

Chiar dacă suntem chemați să îmblânzim Codul Penal, să-l ajustăm la cerințele europene, să nu uităm că fiecare stat este individual, iar legile trebuie să reglementeze realitățile sociale ale statului respectiv. Și apoi, pedeapsa prin castrare, se aplică în mai multe țări din lume cum ar fi Marea Britanie, SUA, Canada, Franța, Germania.

Sunt copii dumneavoastră în siguranță?

În 2010 în orașul Glodeni un bărbat a violat o fetiță de 2 ani. Fetița a fost într-o stare foarte gravă, a suferit mai multe intervenții chirurgicale, acum se află în afara oricărui pericol. Fetița a fost lăsată de mama ei în grija unui cuplu, care trăiau în concubinaj, bărbatul respectiv a violat-o în stare de ebrietate și la interogare recunoscându-și vina a avut tupeul să invoce motivul cum că a încurcat fetița cu iubita sa. Bărbatul a mai fost condamnat anterior pentru viol.

Unde sunt efectele reeducării și reintegrării în societate, și dacă suntem atât de buni și de umani, unde este manifestarea umanismului față de această fetiță nevinovată?

Putem fi siguri, într-un stat democratic, că viața noastră, viața rudelor, a copiilor este protejată îndeajuns așa ca să putem păși fără frică? Infractorului nu are de ce să-i fie frică, și-a ispășit pedeapsa o dată, o va ispăși și a doua oară, pentru că este mult prea nesemnificativă…


Medicii obstreticieni pot răspunde penal pentru unele cazuri de efectuare a avortului

Martie 20, 2012

Unii medici posibil nu știu despre o contradicție din legislația noastră care ar duce la atragerea acestora la răspundere penală. Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa (nemo censetur ignorare legem).

În regulamentul privind efectuarea întreruperii voluntare a cursului sarcinii, Ministerul Sănătății prevede că dacă sarcina depășește 12 săptămâni, medicului îi este permis să efectueze avortul doar dacă sunt indicații medicale și sociale (Secțiunea 3, pct. 37).

ATENȚIE! Medicii care se vor conduce de această prevedere riscă să răspundă penal, pentru că fapta lor va constitui infracțiune!

Codul penal la articolul 159 stabilește că întreruperea cursului sarcinii, în lipsa indicațiilor medicale, prevăzute de Ministerul Sănătății, reprezintă infracțiune, și anume provocare ilegală a avortului, care se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Deci, potrivit prevederilor Codului Penal, nu reprezintă infracțiune efectuarea avortului când termenul sarcinii depășește 12 săptămâni dacă sunt prezente indicațiile medicale. Nu este așa și în cazul indicațiilor sociale, pentru că, chiar și în prezența acestora, în caz de efectuare a avortului suntem în prezența componenței de infracțiune prevăzute la art. 159 Cod Penal. Legea penală a Republicii Moldova incriminează orice întrerupere de sarcină după 12 săptămâni, dacă nu sunt prezente indicații medicale, chiar dacă se invocă indicațiile sociale.

Indicațiile sociale sunt prevăzute doar în regulamentul Ministerului Sănătății, care este un act normativ subordonat legii și care nu trebuie să contravină legii. Acest regulament contravine Codului Penal, iar judecătorii, în caz de soluționare a unor astfel de cazuri penale, sunt obligați să aplice direct legea penală și să informeze depre această neconcordanță autoritatea care a emis actul normativ respectiv. Rezultă că medicii care vor efectua avort când sarcina depășește 12 săptămâni pe baza indicațiilor sociale vor răspunde penal penru infracțiunea de provocare ilegală a avortului și nu vor putea invoca prevederile Regulamentului sus menționat, care în anexa nr.2 stabilește următoarele indicații sociale:

Indicaţiile sociale

pentru întreruperea voluntară a cursului sarcinii după 12 săptămâni

şi pînă la sfîrşitul săptămânii 21-a de sarcină: 

 

1. vârsta femeii gravide sub 18 ani şi peste 40 ani;

2. sarcina survenită în urma violului, incestului sau a traficului cu fiinţe umane;

3. divorţ în timpul sarcinii;

4. decesul soţului în timpul sarcinii;

5. privaţiune de libertate sau de drepturi părinteşti a unuia sau a ambilor soţi;

6. femeile gravide aflate în procesul de migraţie;

7. femeile gravide cu 5 şi mai mulţi copii;

8. femeile gravide care au în grija sa:

1) un copil mai mic de 2 ani;

2) unul sau mai mulţi membri ai familiei încadraţi în gradul I de invaliditate, care necesită îngrijire, conform concluziei Consiliului de Expertiză Medicală a Vitalităţii.

9. asocierea a minim 2 circumstanţe: lipsa domiciliului, lipsa surselor financiare de existenţă, abuz de alcool sau/şi droguri, acte de violenţă domestică, vagabondaj.

 

Citind indicațiile de mai sus te iau fiorii crezând că o mamă poate să-și ucidă copilul doar pentru că divorțează, are un copil mai mic de 2 ani, mai are alți 5 copii acasă… Doar nimeni nu-și ucide copilul atunci când e greu să-l întrețină, să-i asigure hrană. O mamă nu mănâncă ea și dă copilului. O mamă adevărată nu-și va ucide copilul invocând că nu vrea ca copilul ei să sufere de foame, ci va merge să lucreze din tot greul pentru ca să-și hrănească copilul.

Care medic ar permite unei mame să-și ucidă copilul pentru așa motive? Cred că această neconcordanță din lege nu este o lacună, dar încă o șansă medicilor de a judeca și a înțelege că nu este corect să oprești viața unui copil nevinovat pentru așa “indicații sociale” eftine, care nu trebuie puse pe un cântar cu viața unei ființe umane.

“Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase…” (1 Timotei 1:8-10)

 


Eliminarea prescripției pentru omor în România

Martie 13, 2012

În România a fost modificat Codul Penal sub aspectul imprescriptibilității faptei de omor. O astfel de modificare face ca toate infracțiunile de omor să fie pedepsite, indiferent de cât timp a trecut din momentul săvârșirii ei. Decizia a fost aprobată pe 20 februarie de deputații din Comisia Juridică și votată de camera deputaților pe 28 februarie. Legea a fost adoptată cu 172 de voturi „pentru” și unul „împotrivă”.

Legea prevede eliminarea prescripţiei pentru răspunderea penală în cazul infracţiunii de omor – comisă cu intenţie (directă sau indirectă) – în varianta simplă şi în formele sale agravate – şi în cazul infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea victimei.

În Republica Moldova, infracțiunea de omor nu este imprescriptibilă, pe când în România se propun și alte infracțiuni pentru înlăturarea prescripției, printre care și cele legate de fenomenul corupției. Poate că au dreptate cetățenii români, pentru că multe infracțiuni sunt bine ascunse, iar statul nu se încadrează în termen pentru a le descoperi și sancționa, astfel cei vinovați continuă în pace activitatea lor infracțională și pot invoca curgerea termenului de prescripție pentru a nu răspunde de faptele lor.

Mihai Tudose, deputat PSD de Brăila, licenţiat în Drept consideră legea de bun augur, pentru că „nu poţi să iei viaţa cuiva şi să scapi nepedepsit vreodată“.

Ce presupune imprescriptibilitatea omorului?

Instituția prescripției răspunderii penale este cauza de înlăturare a răspunderii penale după trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege de la data comiterii infracțiunii, prin stingerea dreptului statului de a aplica pedeapsa, respectiv a obligației infractorului de a suporta consecințele faptei sale.

Sunt prevăzute termene de prescripție a răspunderii penale având o durată diferită în dependență de gravitatea infracțiunii, termene ce se calculează de la data săvârșirii infracțiunii.

Articolul 60 al Codului Penal al Republicii Moldova prevede următoarele termene de prescripție:

(1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracţiunii au expirat următoarele termene:

a) 2 ani de la săvârşirea unei infracţiuni uşoare;

b) 5 ani de la săvârșirea unei infracţiuni mai puţin grave;

c) 15 ani de la săvârșirea unei infracţiuni grave;

d) 20 de ani de la săvârșirea unei infracţiuni deosebit de grave;

e) 25 de ani de la săvârșirea unei infracţiuni excepţional de grave.

Prescripţia curge din ziua săvârșirii infracţiunii şi până la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată, iar  în cazul săvârșirii de către persoană a unei noi infracţiuni, prescripţia se calculează pentru fiecare infracţiune separat.

Curgerea prescripţiei se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracţiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripţiei se reia din momentul reţinerii persoanei sau din momentul autodenunţării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă de la data săvârșirii infracţiunii au trecut 25 de ani şi prescripţia nu a fost întreruptă prin săvârșirea unei noi infracţiuni.

Aplicarea prescripţiei faţă de persoana care a săvîrşit o infracţiune excepţional de gravă se decide de către instanţa de judecată. Dacă instanţa nu va găsi posibilă aplicarea prescripţiei şi liberarea de răspundere penală, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu închisoare pe 30 de ani.

Termenele prescripţiei de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvîrşirii infracţiunii erau minori.

Prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război sau alte infracţiuni prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Astfel, prin introducerea prevederii de imprescriptibilitate a omorului, alături de infracțiunile considerate imprescriptibile, enumerate la alin. (8) art. 60 CP, ar apărea și infracțiunea de omor.

Statele unde este prevăzută imprescriptibilitatea omorului

Posibil să apară obiecții la o astfel de modificare invocând principiul umanismului. Totuși, trebuie să cunoaștem că această prevedere este în acord cu Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și sunt mai multe state în lume în care infracțiunea de omor nu este prescriptibilă, la numărul cărora s-a adăugat și România, și anume: Marea Britanie, Germania, Austria, Irlanda, Danemarca, Finlanda, Estonia, Cipru, SUA, Canada și Japonia.

România era anterior printre puţinele state membre ale UE care aplicau prescriptibilitatea infracţiunilor de omor.

Ce spune Biblia despre această practică?

Dumnezeu a instituit prescriptibilitatea doar pentru lipsirea de viață din imprudență. Astfel, cel care fără voie sau din neatenție a provocat moartea unui om trebuia să fugă în cetatea de scăpare și să stea acolo până la moartea marelui preot, după care putea să se întoarcă la moșia lui. Cetatea de scăpare îl păzea de răzbunătorul sângelui, care avea dreptul să-l omoare până la moartea marelui preot, dacă el ieșea din cetatea de scăpare. Dacă ulterior morții marelui preot, când cel vinovat se întoarce la moșia lui, se întâmplă că răzbunătorul de sânge îl ucide, atunci acesta va fi vinovat de moartea lui.

Iată textul unde este reglementată această practică:

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului, să vă alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie. Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat. Din cetăţile pe care le veţi da, şase să vă fie cetăţi de scăpare. Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan, şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetăţi de scăpare. Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie. (Numeri 35 : 9-15)

Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pândit, sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-i facă rău; iată legile după care va judeca adunarea între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sângelui: Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfânt. Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise şi dacă răzbunătorul sângelui întâlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor. Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui. (Numeri 35 : 22-28)

Cât despre omorul din intenție, Dumnezeu a prevăzut pedeapsa cu moartea și a spus că orice sânge nevinovat vărsat trebuie răzbunat, pentru că altfel țara este pângărită, iar ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se putea face decât prin sângele celui ce-l va vărsa.

Cu ocazia celor discutate mai sus vreau să amintesc cititorilor că fiecare om este păcătos, iar Biblia spune că plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul Nostru. (Romani 6:23) Nu te gândi că cu trecerea timpului Dumnezeu va uita păcatele tale uitându-Se la faptele bune pe care le faci, la lumânările aprinse, la mătăniile bătute sau milostenii. Dumnezeu nu le va uita și nu le va lăsa nepedepsite. Totuși, există o posibilitate de a-ți ispăși vina, o unică posibilitate – prin credință în Domnul Isus Hristos și pocăință sinceră!

Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele, El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” (Evrei 10 :11-17)