Legalizarea maternității de substituție (mamă-surogat) presupune mai multe probleme de ordin juridic

Iunie 30, 2012

Proiectul de lege cu privire la sănătatea reproducerii prevede la art. 14 maternitatea de substituție. După o rundă de de deliberări, în care mai mulți deputați PLDM s-au expus pentru excluderea acestui punct, întregul proiect a fost respins. Totuși votarea a fost doar amânată, până se va ajunge la un consens între deputați.

În linii generale, proiectul prevede principiile politicii de stat în domeniul sănătății reproducerii și stabilește un cadru juridic al reproducerii umane asistate medical prin metodele  înseminării artificiale și fertilizării in vitro.

Liberalul Gheorghe Brega a explicat că anual, circa 5 mii de femei din Republica Moldova pleacă peste hotare, în țările unde există un cadru legal cu privire la  înseminare artificială și fertilizare in vitro, pentru a putea deveni mamă. „Noi, mai mulți deputați, am inițiat acest proiect de lege pentru a stopa aceste femei să meargă peste hotare. Acolo ele sunt nevoite să cheltuie de la 5 până la 7 mii de dolari pentru că noi nu avem așa lege”, a menționat deputatul PL. Potrivit lui Brega, anume punctul 14 din lege ar permite ca mii de cupluri să poată deveni părinți.

Valeriu Ghilețchi a „ venit cu propunerea ca art. 14 să fie exclus din următoarele considerente. În primul rând, din punct de vedere moral acest articol contravine poziției și principiilor noastre, pe care majoritatea bisericilor le susțin. Din punct de vedere social, există și pericolul unei posibile exploatări a fetelor tinere. Dacă vorbim de latura științifică, astăzi încă nu există suficiente cercetări ca să vedem care este impactul psiho-emoțional aupra mamelor surogate”.

Proiectul de lege oferă această posibilitate doar cuplurilor căsătorite, operând cu termenii de soț și soție, în cazul în care din considerente medicale soția nu poate concepe.

Este foarte importantă o dezbatere publică dintre bioeticienii și specialiștii în drept pe aceasta temă înainte ca proiectul să fie votat. Pentru ca să nu apară consecințe grave de ordin juridic dar și medical sau social, ori în ce privește sănătatea psihică a mamei surogat ori a copilului, trebuie să discute specialiștii în acest domeniu. Politicienii s-au apucat să voteze fără nici un suport științific.

Iată care ar putea fi unele probleme de ordin juridic pe care le-ar aduce legalizarea acestei instituții :

  • Nu se poate face disociere între maternitatea genetică și maternitatea uterină fără a se pune în discutie o normă fundamentală de drept, aceea a filiatiei, conform căreia mama este femeia care naște; modificarea acesteia ar aduce uriașe dureri de cap sistemului de drept civil, în special moștenirilor, ca exemplu ;  Filiația de mamă, conform legislației în vigoare se stabilește în baza certificatului de naștere.
  • Odată legalizată, practica „mamei purtătoare” este însoțită de grave consecințe etico-juridice cum ar fi „turismul reproductiv” (la fel de rușinos ca și cel sexual). Se pare că politicienii vor să limiteze acest efect prin stabilirea limitei de grad de rudenie – pâna la gradul III.
  • gestația remunerată preface uterul femeilor într-un instrument de producție, iar copilul într-o marfă;
  • Agravarea stratificării și antagonismelor sociale (doar cei bogați pot apela la acest serviciu, în timp ce femeile sărace îl vor presta).
  • O altă problemă este la nivel de drept civil, relații contractuale. Și anume, dacă femeia care a acceptat să fie mama-surogat începe să fumeze și să bea, ei nu i se poate impune nici un fel de altă răspundere decât cea civilă, și anume – cuplul să refuze să ia copilul, ori să ia copilul și să nu-i achite suma, aceasta fiind unica sancțiune posibilă. Cum rămâne cu copilul? Statul în nici un fel nu-i poate asigura sănătatea acestuia. Apoi, daca se întâmplă că cuplul refuză  să ia copilul (are malformații, au falimentat financiar și se gândesc că nu-l vor putea întreține, au divorțat etc.), iarăși pot fi aplicate doar normele ce reglementează relațiile contractuale, adică obligația de a achita suma contractului și atât. Ce face mama surogat atunci cu copilul? Îl dă în internat? Soarta copilului devine foarte nesigură.
  • Ce se întâmplă dacă părinţii biologici îi cer mamei-surogat să avorteze copilul (din diverse cauze) şi ea nu vrea? Ce se întâmplă dacă mama-surogat nu mai doreşte să dea copilul părinţilor biologici? Ori il avorteaza? In aceste situatii poate interveni doar raspunderea civila, si nu contraventionala sau penala. Astfel, aceste relații care sunt de o importanță atât de mare sunt foarte slab apărate, fiind apărate doar la nivelul unor simple relații cu caracter patrimonial stabilite în baza unui contract autentificat notarial.
  • În condițiile în care sunt foarte mulți copii în internate, fără îngrijire părintească, statul ar trebui să adopte o altă politică, prin care să încurajeze adopția de copii, și nu astfel de măsuri de planificare a familiei prin care se descurajează adopția de copii și care pe deasupra presupun mai multe pericole.

Cea mai avansată ţară la capitolul dezbateri publice pe problema mamei-surogat rămâne Franţa. Opinia publică a decis acolo interzicerea fenomenului mamei-surogat. Şi-au spus punctul de vedere împotriva acestei legalizări personalităţi importante, profesori de medicină şi etică, o mare parte a corpului medical. S-au scris cărţi pe această temă. Amintim aici volumul Corps en miettes („Trupul în bucăţi”), Editura Flammarion, 2009, semnat de filosoful Sylviane Agacinski, despre „barbaria” mamelor-purtătoare (15 aprilie 2009). Acolo, autoarea se întreabă: „Putem să ne întrebăm dacă lecţia nazismului a fost cu adevărat învăţată, căci opinia publică pare să nu fie îngrijorată de ceea ce semnifică umanitatea noastră sau spiritul legilor noastre. Ea dă prioritate puterii tehnologiei şi cererii individuale. Asemenea tehnici permit confecţionarea copiilor şi există indivizi care „cer” să se utilizeze aceste mijloace. Restul are cu adevărat importanţă?”

Ce vor hotărâ politicienii noștri? Cred că în primul rând trebuie să se ia măsuri pentru a fi organizate dezbateri pe margina acestui proiect, care de fapt trebuiau să preceadă etapa votării în Parlament, așa cum se face într-o țară democratică.

Biblia spune că Dumnezeu este cel ce dăruiește copiii, așa că ar fi bine ca familiile să aștepte de la El cu credință și răbdare această binecuvântare :

El dă o casă(familie) celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul! (Psalmul 113:9)


Medicii obstreticieni pot răspunde penal pentru unele cazuri de efectuare a avortului

Martie 20, 2012

Unii medici posibil nu știu despre o contradicție din legislația noastră care ar duce la atragerea acestora la răspundere penală. Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa (nemo censetur ignorare legem).

În regulamentul privind efectuarea întreruperii voluntare a cursului sarcinii, Ministerul Sănătății prevede că dacă sarcina depășește 12 săptămâni, medicului îi este permis să efectueze avortul doar dacă sunt indicații medicale și sociale (Secțiunea 3, pct. 37).

ATENȚIE! Medicii care se vor conduce de această prevedere riscă să răspundă penal, pentru că fapta lor va constitui infracțiune!

Codul penal la articolul 159 stabilește că întreruperea cursului sarcinii, în lipsa indicațiilor medicale, prevăzute de Ministerul Sănătății, reprezintă infracțiune, și anume provocare ilegală a avortului, care se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Deci, potrivit prevederilor Codului Penal, nu reprezintă infracțiune efectuarea avortului când termenul sarcinii depășește 12 săptămâni dacă sunt prezente indicațiile medicale. Nu este așa și în cazul indicațiilor sociale, pentru că, chiar și în prezența acestora, în caz de efectuare a avortului suntem în prezența componenței de infracțiune prevăzute la art. 159 Cod Penal. Legea penală a Republicii Moldova incriminează orice întrerupere de sarcină după 12 săptămâni, dacă nu sunt prezente indicații medicale, chiar dacă se invocă indicațiile sociale.

Indicațiile sociale sunt prevăzute doar în regulamentul Ministerului Sănătății, care este un act normativ subordonat legii și care nu trebuie să contravină legii. Acest regulament contravine Codului Penal, iar judecătorii, în caz de soluționare a unor astfel de cazuri penale, sunt obligați să aplice direct legea penală și să informeze depre această neconcordanță autoritatea care a emis actul normativ respectiv. Rezultă că medicii care vor efectua avort când sarcina depășește 12 săptămâni pe baza indicațiilor sociale vor răspunde penal penru infracțiunea de provocare ilegală a avortului și nu vor putea invoca prevederile Regulamentului sus menționat, care în anexa nr.2 stabilește următoarele indicații sociale:

Indicaţiile sociale

pentru întreruperea voluntară a cursului sarcinii după 12 săptămâni

şi pînă la sfîrşitul săptămânii 21-a de sarcină: 

 

1. vârsta femeii gravide sub 18 ani şi peste 40 ani;

2. sarcina survenită în urma violului, incestului sau a traficului cu fiinţe umane;

3. divorţ în timpul sarcinii;

4. decesul soţului în timpul sarcinii;

5. privaţiune de libertate sau de drepturi părinteşti a unuia sau a ambilor soţi;

6. femeile gravide aflate în procesul de migraţie;

7. femeile gravide cu 5 şi mai mulţi copii;

8. femeile gravide care au în grija sa:

1) un copil mai mic de 2 ani;

2) unul sau mai mulţi membri ai familiei încadraţi în gradul I de invaliditate, care necesită îngrijire, conform concluziei Consiliului de Expertiză Medicală a Vitalităţii.

9. asocierea a minim 2 circumstanţe: lipsa domiciliului, lipsa surselor financiare de existenţă, abuz de alcool sau/şi droguri, acte de violenţă domestică, vagabondaj.

 

Citind indicațiile de mai sus te iau fiorii crezând că o mamă poate să-și ucidă copilul doar pentru că divorțează, are un copil mai mic de 2 ani, mai are alți 5 copii acasă… Doar nimeni nu-și ucide copilul atunci când e greu să-l întrețină, să-i asigure hrană. O mamă nu mănâncă ea și dă copilului. O mamă adevărată nu-și va ucide copilul invocând că nu vrea ca copilul ei să sufere de foame, ci va merge să lucreze din tot greul pentru ca să-și hrănească copilul.

Care medic ar permite unei mame să-și ucidă copilul pentru așa motive? Cred că această neconcordanță din lege nu este o lacună, dar încă o șansă medicilor de a judeca și a înțelege că nu este corect să oprești viața unui copil nevinovat pentru așa “indicații sociale” eftine, care nu trebuie puse pe un cântar cu viața unei ființe umane.

“Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase…” (1 Timotei 1:8-10)

 


Discuții cu profesorul de penal privind momentul începerii vieții umane

Septembrie 21, 2011

Anul acesta am început să studiez dreptul penal patea specială. Studiind prima temă „Omorul intenționat” am discutat despre momentul începerii și momentul încetării vieții umane. Astfel profesorul, ne-a preîntâmpinat să nu facem nici o tangență cu avortul, așa cum fetusul nu este considerat persoană ci doar o parte a corpului mamei și avortul nu reprezintă omor. Cu toate acestea sunt mai multe acte normative, precum și ordine ale Ministerului Sănătății care protejează copilul nenăscut. Spre exemplu articolul 15 din Legea privind drepturile copilului din 1994:

Articolul 15. Obligaţiunea părinţilor de a naşte un copil sănătos
(1) Persoanele care depun cerere de căsătorie sînt obligate să treacă examinarea medicală în scopul depistării la ele a bolilor sau agenţilor patogeni ce pot fi transmişi copiilor. Rezultatele examinării sînt aduse la cunoştinţa tinerilor care vor să se căsătorească. Depistarea oricărei boli sau a agenţilor patogeni nu poate exclude căsătoria. În caz de depistare a dereglărilor genetice, care pot conduce la boli ereditare grave, naşterea copilului este contraindicată.
(2) Femeile care lucrează în condiţii nocive, din momentul stabilirii gravităţii, sînt obligate să-şi schimbe locul de muncă. Patronul trebuie să le acorde o muncă mai uşoară ce exclude acţiunea factorilor de producţie neprielnici, în conformitate cu legislaţia muncii.
(3) Femeia gravidă îndeplineşte necondiţionat indicaţiile medicilor pentru asigurarea dezvoltării normale a fătului. Se interzice folosirea alcoolului şi drogurilor în perioada gravităţii.
(4) Părinţii sînt obligaţi să respecte recomandările medicilor privind asigurarea dezvoltării normale a copilului în perioada pre- şi postnatală. Respectarea tuturor cerinţelor medicilor este stimulată de stat.
(5) Statul asigură persoanelor care se căsătoresc, precum şi familiilor tinere, condiţii necesare de examinare medicală.

Este evident aici că statul protejează copilul nenăscut.

La aceeași lecție am ajuns să studiem una din agravantele omorului intenționat prevăzută la art. 145, alin. 2), Cod Penal al RM, și anume săvârșirea omorului asupra unei femei gravide. Nu am ezitat să întreb profesorul pe cine protejează statul prin această agravantă, la care dumnealui a spus că pe femeie, dar am observat că niciodată nu și-a pus întrebarea aceasta anterior. A încercat să caute câteva explicații și a invocat faptul cum că femeia gravidă este mai sensibilă și mult mai predispusă de a fi victimă a unui omor.

Aceeași întrebare am adresat-0 și profesorului de la seminare, care mi-a răspuns total diferit. Dumnealui mi-a spus că statul protejează fetusul, pentru că deja mama mai poartă încă o ființă, un potențial fir de viață, iar prin omorul unei femei gravide se stopează 2 procese de viață.

Tot dumnealui mi-a spus că nu e corect să credem că femeile gravide sunt mai sensibile, pentru că nu este așa în toate cazurile. Domnul profesor ne-a povestit că în Germania era o perioadă când femeile, prin fecundare artificială, erau însărcinate și trimise în a 3-a, a 4-a lună de sarcină să participe la competiții sportive, pentru că s-a demonstrat că în această perioadă a gravidității femeile sunt foarte puternice și rezistente, pentru ca după participare aceste femei să fie impuse să avorteze. Este foarte șocantă și tristă această practică, dar aceasta ne arată că statul prin faptul că instituie ca agravantă a omorului omorul asupra unei femei gravide nu protejează femeia, și nu are motive să facă aceasta, ci dimpotrivă protejează fetusul, copilul nenăscut.

Păreri sunt foarte multe asupra momentului începerii vieții și asupra dreptului la viață. La noi în RM, legiuitorul, așa cum afirmă și mulți juriști, nu a vrut să meargă mai departe decât medicina, așa cum nu este demonstrat că viața începe de la concepție. Cred eu aceasta trebuie să fie încă un argument în plus pentru incriminarea avortului, ca să nu ne trezim la un moment când medicina va fi atât de „evoluată” ca să demonstreze că viața începe de la concepție și să constatăm că prin instrumente legale am curmat viața la o număr enorm de mare de copilași.

Omul rămâne a fi ființă umană indiferent de stadiul de dezvoltare la care se află!

Am scris anterior un articol pe blog unde abordez aspectul începutului vieții: https://batinirina.wordpress.com/2010/05/30/contradic%C8%9Bia-dintre-legalizarea-avortului-%C8%99i-dreptul-la-via%C8%9Ba/

Curtea Europeană a Drepturilor Omului susține că nu există un drept la avort în Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, vă recomand în acest sens acest articol:

http://www.fed-soc.org/doclib/20110912_SaundersEngage12.2.pdf

Ca reactie la decizia CEDO din decembrie in cazul Irlandei, in care CEDO a refuzat sa recunoasca un drept la avort conferit de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, mai devreme anul acesta niste europarlamentari au lansat un proiect de directiva care sa declare un “drept” la avort in intregul spatiu unional. Dezbateri pe aceasta tema vor avea loc pe 15 noiembrie. AFR intentioneaza sa prezinte un document de pozitie impotriva directivei și sperăm din toată inima să fie cu succes.

 


Actiunea pro-viata la Spitalul Nr.1 din Chisinau

Iulie 10, 2011

In perioada 4-8 iulie, Alianta pentru Salvarea Familiilordin Moldova, in colaborare cu mai multe culte religioase crestine si ONG-uri pro-viata din Moldova au organizat o actiune anti-avort in preajma Spitalului municipal nr.1. Scopul actiunii a fost de a sensibiliza atat femeile cat si barbatii cu privire la riscurile care implica un avort. De-asemenea, organizatorii s-au solidarizat cu medicii in vederea convingerii tinerelor mame sa isi pastreze sarcina. In cadrul actiunii au fost distribuite peste 6 mii de brosuri.


Paradoxul democrației

Iunie 8, 2011

Am citit un articol superb, o analiză ce mi-a plăcut foarte mult: http://egophobia.ro/?p=6804

Recomand colegilor de la drept să-l citească și altor persoane interesate!

Abordează tema drepturile omului, pseudo-drepturile omului, pseudo-drepturile animalelor, eutanasierea oamenilor, eutanasierea animalelor, avortul… Citiți-l neapărat!


Istoricul reglementării juridice a avortului în legislația RM

Mai 29, 2011

În acest articol am citit că “Deschizătorul de drum a fost Vladimir Ilici Lenin. Revoluționarul bolșevic este primul lider care a legalizat avortul, scopul său fiind unul extrem de pragmatic: eliberarea femeii de familie pentru a o putea integra efortului colectiv din agricultură și industrie, destinat înaintării țării spre comunismul prevăzut de Marx. Astfel, în 1920, Uniunea Sovietică a lui Lenin a devenit prima țară în care întreruperea de sarcină era legală și beneficia de concursul statului. Ulterior, avortul a fost scos în afara legii de Stalin (1936), dar după moartea sa, URSS a revenit la politica demografică leninistă (1954). În acest context, trebuie înțeleasă și decizia tovarășilor români de a „moderniza” România în direcția sovietică: în Republica Populară România, legalizarea avortului s-a făcut în 1957, prin adoptarea decretului 463. Astfel, pe agenda autorităților comuniste a pătruns problema avorturilor.”

Decretul Prezidiului Sovetului Suprem al URSS din 5 august 1954, privind anularea răspunderii penale a femeilor gravide pentru efectuarea avortului, prevede înlăturarea răspunderii penale a femeii care efectuează avort, care era prevăzută din 1936, dar păstrând răspunderea penală pentru persoanele care au efectuat avort ilegal și pentru persoanele care vor obliga o femeie să săvârșească un avort.

Hotărârea din 1954 a fost urmată de modificările respective din Codul Penal al URSS.

ПРЕЗИДИУМ ВЕРХОВНОГО СОВЕТА СССР

УКАЗ

от 5 августа 1954 года

Об отмене уголовной ответственности беременных женщин за производство аборта

1. Отменить уголовную ответственность в отношении беременных женщин, производящих себе аборт, установленную ст. 4 постановления ЦИК СССР и СНК СССР от 27 июня 1936 г., сохранив установленную этим постановлением уголовную ответственность лиц, производящих незаконные аборты, и лиц, понуждающих женщин к производству аборта.

2. Предложить Президиумам Верховных Советов союзных республик привести уголовное законодательство в соответствие с данным Указом.

«Ведомости Верховного Совета СССР» 1954 г. № 15 ст. 334

Republica Moldova și-a adoptat

În R.A.S.S.M. se aplica legislația penală unională și ucraineană, astfel aici s-a plicat până în 1927 Codul Penal al R.S.S.U. din 1922, care nu incrimina avortul. În 1927 R.A.S.S.M. aplică un alt Cod penal al R.S.S.U. alcătuit în deplină concordanță cu bazele legislației penale ale U.R.S.S., deci care la fel nu pedepsea avortul.

Pe teritoriul R.S.S.M. se aplicau legile unionale și legile proprii, începând cu Constituția R.S.S.M. și celelalte acte legislative.  Conform Constituției U.R.S.S., codurile penal, civil, de procedură penală și civilă trebuiau să fie adoptate de Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice, unice pentru toate republicile. Codurile unionale așa și n-au mai fost adoptate, și chiar de ar erau adoptate, oricum se alcătuiau în baza legislației U.R.S.S., iar republicile unionale aveau codurile respective încă din anii ’20. De aceea la cererea Societului Comisarilor Norodnici din R.S.S.M. la 14 decembrie 1940 Prezidiumul Sovietului Suprem al U.R.S.S. printr-un decret a permis folosirea temporară a codurilor penal, ciivl, ș.a. ale R.S.S.U.pe teritoriul R.S.S.M. Astfel și în R.S.S.M. s-a aplicat prevederile legale cu privire la avort (Codul Penal) ale legislației sovietice, deci permitea avortul până nu a intervenit modificarea din 1936, pentru că atunci R.S.S.M. tot se conducea de legislația R.S.S.U., deci a trecut și prin această perioadă când avortul era incriminat.

Această aplicare temporară a durat până la adoptarea codurilor R.S.S.M. În 1957 republicilor unionale li s-a permis adoptarea propriilor coduri, care să fie alcătuite reeșind din bazele legislației unionale și a republicilor unionale. Astfel, în conformitate cu Bazele legislației penale unionale din 1958 adoptat de Sovietul Suprem al U.R.S.S. a fost elaborat Codul penal al R.S.S.M. cotat la 24 martie 1961, iar la 1 iulie 1961 a intrat în vigoare. Adoptat după Decretul din 1954, acesta la fel nu incrimina avortul, ci doar prevedea la art. 108 infracțiunea de efectuare ilegală a avortului:

Articolul 108. Efectuarea ilegală a avortului

Efectuarea ilegală a avortului de un medic,-     se pedepseşte  cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci  de salarii  minime  cu interdicţia de a practica medicina pe un  termen  de pînă la doi ani sau fără o asemenea interdicţie.

[Sancţiunea alin.2 art.108 în redacţia Legii nr.205-XIV din 25.11.98]

Efectuarea avortului în condiţii antisanitare sau de o persoană fără studii medicale superioare,-     se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni  la  doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de  salarii minime,  în  ambele cazuri cu interdicţia de a practica medicina  pe  un termen de pînă la trei ani.

[Alin.2 art.108 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]

Acţiunile, prevăzute  de  partea  întîi şi  de  partea  a  doua  ale prezentului  articol, fie că au fost săvîrşite în mod repetat, fie că au cauzat  o  zdruncinare îndelungată a sănătăţii, fie o vătămare  gravă  a integrităţii corporale, fie că au provocat moartea victimei,-     se pedepsesc  cu  privaţiune de libertate pe un termen de la doi  la opt  ani  şi interdicţia de a practica medicina pe un termen de pînă  la patru ani.

[Art.108 modificat prin Legea din 23.02.93] [Art.108 modificat prin Ucazul din 24.12.82]

Ca și actualul Cod în vigoare de azi:

Articolul 159. Provocarea ilegală a avortului

(1) Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvîrşită:

a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;

b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;

c) în cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămîni, în lipsa indicaţiilor medicale, stabilite de Ministerul Sănătăţii;) în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii;

[Art.159 al.(1) lit.c) în redacţia LP211 din 29.05.03, MO116/13.06.03 art.470]

e) în condiţii antisanitare

            se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

[Art.159 al.(1), sancţiunea modificată prin LP277-XVI din 18.12.08, MO41-44/24.02.09 art.120, în vigoare 24.05.09]

(2) Aceeaşi acţiune:

[Art.159 al.(2), lit.c) exclusă prin LP277-XVI din 18.12.08, MO41-44/24.02.09 art.120]

b) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c) care a provocat din imprudenţă decesul victimei

se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 6 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

[Art.159 al.(2), sancţiunea modificată prin LP277-XVI din 18.12.08, MO41-44/24.02.09 art.120, în vigoare 24.05.09]

Analiza isoricului legislației penale am făcut-o cu ajutorul manualului „Istoria Dreptului Românesc” de Provesorul universitar Elena Aramă, Chișinău, 2003.


Statistici. Situatia actuala a sanatatii reproducerii in Republica Moldova

Mai 24, 2011

Vă imaginaţi cât de mare este numărul femeilor care mor din cauza avortului? 8,3 % …

Nu cred că este corect procentul avorturilor ce revin unei femei – 1,3… Este mult mai mare!

Ce număr mare de bolnavi de sifilis şi gonoree!… Eu cred că cauza este imoralitatea care se intensifică în naţiunea noastră!

Mai multe detalii: http://www.avort.md