Instituția familiei sărbătorită și atacată în același timp!

Mai 16, 2013

familia

Pe 15 mai la Chișinău a fost lansată cea de-a V-a ediție a Zilei Familiei, dedicată Zilei Internaționale a Familiei. Ediția din acest an a fost deschisă prin inaugurarea, în incinta Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, a expoziției întitulate „Mi-s dragi bunicii mei”.

Ministrul Muncii, Protecției Sociale și Familiei Valentina Buliga și Coordonatorul Rezident al ONU în Moldova, Nicola Harrington-Buhay au ținut o conferință de presă în aer liber. Ulterior, zeci de copii, părinți, reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ONG-uri  au organizat un Graffitti Party – au desenat sloganul Zilei Familiei  „Eu + Mama + Tata = Familie fără violență” pe un perete public din centrul Chișinăului.

În același timp, organizația care apără drepturile comunității LGBT (lesbine, homosexuali, bisexuali și transsexuali) din Moldova, GenderDoc-M, au dat startul Festivalului ”Curcubeul peste Nistru” începând cu această dată. Alegerea acestei perioade pentru desfășurarea acțiunilor publice au provocat și mai mult nemulțumirea societății. Sfidarea valorilor morale ale țării a indignat dublu din cauza perioadei, precum și a titlului provocator alese pentru acest Festival: ”pentru valorile tradiționale”. Astfel, reacțiile nu au întârziat. Mai multe organizații neguvernamentale și Mitropolia Moldovei au solicitat Primăriei interzicerea marșului.

Consiliul Municipal Chişinău a luat în consideraţie solicitările cetăţenilor şi drept rezultat, a despus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria sectorului Centru, prin care solicită modificarea locului desfăşurării marşului organizat de Centrul de Informaţie „GenderDoc-M” pe data de 19 mai. Autorităţile publice locale propun organizarea acţiunii respective în incinta Teatrului de Vară din Parcul „Valea Morilor”. Conform declarațiilor purtătorului de cuvânt al Primăriei, Vadim Brânzaniuc, se intenționează să se interzică, prin judecată, desfășurarea marșului homosexualilor din 19 mai în centrul capitalei.

Asociația Obștească ”Pentru Familie” consideră desfășurarea unei astfel de manifestări publice de către homosexuali drept ilegală, așa cum contravine moralității publice, iar aceasta reprezintă temei prevăzut de legea cu privire la întruniri pentru restrângerea dreptului la întrunire.

Ziua Internaţională a Familiei este celebrată anual la 15 mai, prin decizia Adunării Generale a ONU, din 1993. Printr-o Hotărâre ce a intrat în vigoare la 7 mai 2010, Parlamentul Republicii Moldova a declarat ziua de 15 mai Ziua Familiei şi a inclus-o în lista sărbătorilor oficiale, în scopul promovării importanţei familiilor în societate şi valorilor, cum ar fi: egalitatea, împărţirea responsabilităţilor în familie, dragostea, respectul, combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, copiilor şi persoanelor în etate.

Legislația Republicii Moldova definește familia ca fiind întemeiată pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie. Aceeași definiție o găsim și în Biblie, căsătoria fiind planul lui Dumnezeu pentru oameni încă de la începutul creației:

”De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.” (Geneza 2:24)

Homosexualii din Moldova atacă instituția familiei începând cu definiția și semnificația acesteia, așa cum mesajul acestui festival este dreptul persoanelor LGBT la familie.

Deși, politicienii ne-au asigurat la momentul adoptării legii anti-disriminare că aceasta nu va aduce atingere instituției familiei, se pare că s-au adeverit avertizările altor ONG-uri și ale Bisericii. Legea anti-discriminare a devenit un punct de plecare pentru alte modificări radicale în legislație, așa cum s-a prezentat la început de cei calificați de către homosexuali drept ”extremiști și neștiutori”. Dacă la început homosexualii cereau doar nediscriminare, revedincările dreptului la familie au apărut după adoptarea legii anti-discriminare (Legea nr. 121 cu privire la asigurarea egalității). Tot atunci însă, pentru cei ce au avut urechi să audă, liderul mișcării LGBT din Moldova, Alexei Marcicov, a declarat într-o conferință de presă că în mai puțin de 5 ani căsătoriile homosexuale vor fi legalizate.

De ce au ignorat politicienii noștri aceste avertizări și declarații? De ce nu au protejat instituția familiei încă de la cel mai mic atac? Ce vor întreprinde acum?

Revoluția sexuală în desfășurare la nivel mondial țintește mult mai departe și nu se va opri la “căsătoriile” între persoane de acelaşi sex. Aşa cum parteneriatele civile au fost o simplă piatră de temelie pentru a se ajunge la “căsătoriile” între persoane de acelaşi sex, mişcarea de redefinire a căsătoriei îşi va continua cursul nebunesc până când va spulbera conceptul căsătoriei adevărate şi al familiei. Iată câteva citate ale activiștilor pro-homosexuali care dezvăluie adevăratele intenții:

„Renunţarea completă la căsătorie va asigura o cale mai rapidă spre progres, căci doar moartea căsătoriei va aduce răsăritul egalităţii pentur toţi.” (Dr. Meagan Tyler, Lector de Sociologie la Victoria University)

„Întrebarea care trebuie dezbătută acum nu este să permitem sau nu căsătoriile homosexuale, ci mai degrabă dacă mai avem nevoie de căsătorie în general?” (David Vakalis)

„O cale de mijloc ar fi să luptăm pentru căsătoria între persoane de acelaşi sex şi beneficiile sale, iar apoi, odată obţinută, să redefinim instituţia căsătoriei, să cerem dreptul la căsătorie nu ca o modalitate de a adera la codul moral al societăţii, ci mai degrabă pentru a demonta un mit şi de a schimba radical o instituţie arhaică. Legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex este deasemenea o şansă de a schimba în întregime definiţia familiei în cultura americană.” (Michelangelo Signorile, OUT magazine, December/January 1994)

“A fi homosexual înseamnă a lărgi parametrii sexului şi ai familiei, şi, pe parcurs, a transforma însăşi structura societăţii… Noi trebuie să stăm cu ochii aţintiţi pe scop… cel de a rearanja radical părerea societăţii vizavi de realitate.” (Paula Ettelbrick, National Gay and Lesbian Task Force)

Aceste citate arată sub ce mare pericol este instituția familiei, care reprezintă celula de bază a societății. Să întreprindem măsurile necesare care ne stau în puteri pentru a răspândi adevăratele valori ale familiei, dar și să oprim promovarea imoralității prin toate isntrumentele legale pe care le avem la dispoziție!


CEDO asigură statelor posibilitatea apărării moralei publice

Mai 15, 2013

Statele membre au dreptul să dispună interzicerea unor manifestări homosexuale!

Cazul Dudgeon contra Marii Britanii vizează unele aspecte ale felului cum trebuie să se raporteze statul la manifestările homosexualilor. Curtea a statuat mai multe principii în hotărârea dată, importante și pentru Republica Moldova, așa cum ne aflăm în prag o nouă tentativă de organizare a paradei LGBT. 

Domnul Dudgeon este homosexual conștient de la vârsta de 14 ani și a încercat în mai multe rânduri să ceară micșorarea vârstei de consimțământ pentru raporturi sexuale, inclusiv a celor dintre homosexuali, sub limita de 21 ani.

La 21 ianuarie 1976, poliția a venit la domiciliul dlui Dugeon să execute un mandat în baza încălcării legislației privind drogurile (1971). În timpul efectuării percheziției o cantitate de canabis a fost găsită, care a condus spre o altă persoană implicată în aceeași infracțiune. Totodată, în timpul percheziției au fost găsite și confiscate niște foi personale, care includeau corespondență și agenda personală a dlui Dudgeon, ce conțineau descrise activități homosexuale. Dlui Dudgeon i s-a cerut să meargă la poliție unde a fost interogat aproximativ 4 ore și jumătate, în baza acelor hârtii despre viața sa sexuală. Investigațiile făcute de poliție au fost transmise Directorului departamentului urmări penale publice cu scopul de a începe proces penal în legătură cu infracțiune de indecență brută între bărbați, care sancționa cu 10 ani de închisoare relațiile sexuale dintre bărbați și alte categorii de relații. (Art. 61, 62 Actul din 1861)

Directorul, consultându-se cu Procurorul General, a decis că nu va fi în interesul public să fie pornit procesul. Astfel, dl Dudgeon a fost informat despre acest fapt în februarie 1977 și i s-au returnat hârtiile personale, cu notații făcute pe ele.

Reclamantul Dudgeon s-a plâns de forța legii din Iralanda de Nord care incriminează fapte ce țin de comportamentul homosexual și că a avut de suferit frică, durere și stres provocate de însăși existența legii în cauză, inclusiv frică, hărțuire și șantaj. De asemenea a invocat încălcare articolului 8 ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului, pentru că în timpul percheziției i s-au confiscat acele foi care nu i s-au întors timp de mai mult de un an și pentru faptul că a fost interogat de poliție despre activitatea sa sexuală.

 Articolul 8 al CEDO prevede următoarele:

Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private  şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale.

2. Nu este admisă ingerenţa unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât dacă aceasta este prevăzută de lege  şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a  ţării, apărarea ordinii  şi revenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

În Hotărâre Curtea a subliniat faptul că în aspecte ale climatului moral în materia sexualității, autoritățile naționale pot avea legitimitatea de a își exercita libertatea de acțiune în sensul limitării manifestării lor. În același caz, Curtea mai arată că este legitim ca unul din scopurile legislației să fie acela de a oferi protecție pentru membrii vulnerabili ai societății  așa cum sunt tinerii, cu privire la consecințele practicilor homosexuale.

Astfel, protecția drepturilor și libertăților celorlalți, exercitată în sensul protejării intereselor cu privire la morala publică și bunăstarea persoanelor ori anumitor clase de indivizi care necesită o protecție specială sub motive ca: lipsa de maturitate sau de experiență, dizabilități mintale sau stări de dependență, oferă legitimitate statelor naționale de a oferi legi care reglementează și conferă un cadru restrictiv pentru desfășurarea anumitor activități ce aduc atingere moralei publice.

Această afirmație a Curții ajută foarte mult autoritățile naționale să interpreteze și să protejeze categoria de moralitate publică, care este una foarte importantă și prevăzută atât de legea națională, cât și de alte tratate internaționale, așa ca:

 Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice(1976, ratificat de Republica Moldova la 26.04.1993), art.21

 “Dreptul la întrunire pașnică este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricțiilor conforme cu legea și necesare într-o societate democratică, în interesul securității naționale, al securității publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora.”

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale(1950, intrat în vigoare pentru RM din 01.02.1998), art.11

“1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere[…]

 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratic, pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau a moralei ori pentru protecția drepturilor și libertățior altora.[…]”

Legea privind întrunirile, la secțiunea “Întrunirile interzise”, art.8

“sunt interzise întrunirile prin care se urmărește […] încălcarea moralității publice, a drepturilor și libertățior altor persoane.”

Faptul că anumite măsuri similare nu sunt considerate necesare în alte state membre ale Consiliului Europei nu înseamnă că acestea nu pot fi necesare în statul în cauză, întrucât cerințele morale și sociale sunt diferite, iar autoritățile guvernante trebuie să țină cont de ele. Aceste cerințe se pot exprima inclusiv printr-o opoziție puternică, izvorâtă dintr-o convingere împărtășită de un număr mare de membri responsabili ai comunității, opoziție ce poate reflecta o reprezentare a cerințelor de morală și a măsurilor considerate de către comunitate a fi necesare pentru a apăra eficient standardele morale. (par.57 al Hotărârii) Un exemplu pertinent este interzicerea manifestărilor publice a homosexualilor și lesbienelor la Chișinău, în urma opoziției vehemente a cetățenilor indignați.

Chiar şi în cazul în care este vorba de acelaşi stat, aşa cum este situaţia Irlandei de Nord, membră a Marii Britanii (în cazul Dudgeon la care se face referire), atunci cînd întîlnim comunităţi culturale diferite, pot exista şi cerinţe morale şi sociale diferite, de care autorităţile guvernante vor ţine cont.

Par. 56 impune obligativitatea interpretării restrângerilor făcute de stat în contextul societății respective, pentru a determina dacă s-a adus sau nu atingere moralei publice.

De multe ori am întâlnit contraargumentul cum că moralitatea este o noțiune relativă și cine stabilește ce este moral? De vreme ce este o categorie apărată de mai multe legi naționale, precum și de tratate internaționale, nu putem spune că este lipsită de conținut, iar importanța acesteia a fost confirmată și prin această hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Este evident din explicațiile Curții că titularul moralității publice este societatea.

Când s-a încercat organizarea manifestațiilor LGBT, populația a intervenit de fiecare dată nemulțumită cerând interzicerea lor, pentru că au fost intimidați prin astfel de acțiuni, fiecare gândindu-se și la copiii lor, care pot fi martori ai paradelor, fie de la ecranele televizorului, fie din stradă.

Când a fost propus în 2008 proiectul dat de lege anti-discriminare au fost înaintate în Parlament 100000 de semnături din partea populației care cereau neaprobarea acestui proiect de lege. Astfel de reacții de nemulțumire din partea societății arată foarte clar că paradele gay și fenomenul homosexualității sunt în afara cadrului moralității publice în Republica Moldova și reprezintă o lovitură adusă acesteia.