Unii medici posibil nu știu despre o contradicție din legislația noastră care ar duce la atragerea acestora la răspundere penală. Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa (nemo censetur ignorare legem).
În regulamentul privind efectuarea întreruperii voluntare a cursului sarcinii, Ministerul Sănătății prevede că dacă sarcina depășește 12 săptămâni, medicului îi este permis să efectueze avortul doar dacă sunt indicații medicale și sociale (Secțiunea 3, pct. 37).
ATENȚIE! Medicii care se vor conduce de această prevedere riscă să răspundă penal, pentru că fapta lor va constitui infracțiune!
Codul penal la articolul 159 stabilește că întreruperea cursului sarcinii, în lipsa indicațiilor medicale, prevăzute de Ministerul Sănătății, reprezintă infracțiune, și anume provocare ilegală a avortului, care se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
Deci, potrivit prevederilor Codului Penal, nu reprezintă infracțiune efectuarea avortului când termenul sarcinii depășește 12 săptămâni dacă sunt prezente indicațiile medicale. Nu este așa și în cazul indicațiilor sociale, pentru că, chiar și în prezența acestora, în caz de efectuare a avortului suntem în prezența componenței de infracțiune prevăzute la art. 159 Cod Penal. Legea penală a Republicii Moldova incriminează orice întrerupere de sarcină după 12 săptămâni, dacă nu sunt prezente indicații medicale, chiar dacă se invocă indicațiile sociale.
Indicațiile sociale sunt prevăzute doar în regulamentul Ministerului Sănătății, care este un act normativ subordonat legii și care nu trebuie să contravină legii. Acest regulament contravine Codului Penal, iar judecătorii, în caz de soluționare a unor astfel de cazuri penale, sunt obligați să aplice direct legea penală și să informeze depre această neconcordanță autoritatea care a emis actul normativ respectiv. Rezultă că medicii care vor efectua avort când sarcina depășește 12 săptămâni pe baza indicațiilor sociale vor răspunde penal penru infracțiunea de provocare ilegală a avortului și nu vor putea invoca prevederile Regulamentului sus menționat, care în anexa nr.2 stabilește următoarele indicații sociale:
Indicaţiile sociale
pentru întreruperea voluntară a cursului sarcinii după 12 săptămâni
şi pînă la sfîrşitul săptămânii 21-a de sarcină:
1. vârsta femeii gravide sub 18 ani şi peste 40 ani;
2. sarcina survenită în urma violului, incestului sau a traficului cu fiinţe umane;
3. divorţ în timpul sarcinii;
4. decesul soţului în timpul sarcinii;
5. privaţiune de libertate sau de drepturi părinteşti a unuia sau a ambilor soţi;
6. femeile gravide aflate în procesul de migraţie;
7. femeile gravide cu 5 şi mai mulţi copii;
8. femeile gravide care au în grija sa:
1) un copil mai mic de 2 ani;
2) unul sau mai mulţi membri ai familiei încadraţi în gradul I de invaliditate, care necesită îngrijire, conform concluziei Consiliului de Expertiză Medicală a Vitalităţii.
9. asocierea a minim 2 circumstanţe: lipsa domiciliului, lipsa surselor financiare de existenţă, abuz de alcool sau/şi droguri, acte de violenţă domestică, vagabondaj.
Citind indicațiile de mai sus te iau fiorii crezând că o mamă poate să-și ucidă copilul doar pentru că divorțează, are un copil mai mic de 2 ani, mai are alți 5 copii acasă… Doar nimeni nu-și ucide copilul atunci când e greu să-l întrețină, să-i asigure hrană. O mamă nu mănâncă ea și dă copilului. O mamă adevărată nu-și va ucide copilul invocând că nu vrea ca copilul ei să sufere de foame, ci va merge să lucreze din tot greul pentru ca să-și hrănească copilul.
Care medic ar permite unei mame să-și ucidă copilul pentru așa motive? Cred că această neconcordanță din lege nu este o lacună, dar încă o șansă medicilor de a judeca și a înțelege că nu este corect să oprești viața unui copil nevinovat pentru așa “indicații sociale” eftine, care nu trebuie puse pe un cântar cu viața unei ființe umane.
“Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase…” (1 Timotei 1:8-10)
Batin Irina 