Interviu cu Daniela Sîmboteanu, preşedinte CNPAC – despre prevenirea abuzului față de copii

  • De câți ani activează Centrul Național pentru Prevenirea Abuzului față de Copii?

Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC) este prima organizaţie non-profit, non-guvernamentală specializată din Republica Moldova, creată în ianuarie 1997 pentru a preveni abuzul asupra copiilor.

CNPAC şi-a lansat activitatea în ianuarie 1997 cu un program educativ pentru copii, părinţi şi profesori – Programul de prevenire a abuzului faţă de copii (PAC). Iniţial, programul era realizat de voluntari, care au fost instruiţi în vara anului 1996 în cadrul unui training organizat de Centrul Internaţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii, cu sprijinul UNICEF Moldova şi Fundaţiei SOROS Moldova.

La 26 ianuarie 1998, Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC) a fost înregistrat de către Ministerul Justiţiei.

În 1999, am creat o reţea din cinci cabinete de asistenţă a copiilor victime ale violenţei domestice – Reţeaua de Cabinete de Asistenţă Psihosocială AMICUL. Am deschis aceste cabinete cu sprijinul Fundaţiei SOROS şi în parteneriat cu Departamentul Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport din municipiul Chişinău.

Câţiva ani mai târziu, în 2003, am întemeiat primul centru de asistenţă complexă a copiilor supuşi violenţei şi altor forme de abuz – Centrul de Asistenţă Psihosocială a Copilului şi Familiei AMICUL. în crearea acestui centru am avut sprijinul UNICEF şi Direcţiei Municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Memorandum trilateral de creare a Centrului AMICUL.

Din 2004, organizaţi noastră face parte din Reţeaua ONG-urilor din domeniul Prevenirii Abuzului faţă de Copii din Europa Centrală şi de Est www.canee.net/moldova .

 

  • Care sunt realizările Centrului în vederea combaterii și prevenirii abuzului față de copii?

Centrul a desfășurat mai multe campanii de sensibilizare a opiniei publice în domeniul prevenirii abuzului faţă de copii. Totodată am colaborat foarte mult cu  factorii de decizie în vederea promovării unor  acte legale, care ar asigura atît prevenirea relelor tratamente faţă de copii, cît şi intervenţia multidisciplinară, în condiţii prietenoase copiilor la cazurile de abuz depistate.

Activitatea de sensibilizare a CNPAC  este  promovată şi prin rezultatele obţinute în domeniul asistenţei directe a copiilor victime a violenţei şi a familiilor acestora. Mă refer la   serviciul specializat pentru copiii victime, creat de CNPAC în anul 2000. Din 2003 pînă în prezent acest serviciu, cunoscut sub denumirea de Centrul AMICUL,   îl coordonăm în parteneriat cu Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copiilor din Chișinău.  Oferim copiilor asistență psihologică, socială, legală, precum și însoţirea acestora în procedurile legale.

  • Considerați necesar de a introduce modificări în legislația noastră în acest domeniu?

Da, credem că în legislație mai este loc pentru modificări, pentru că încă nu sunt interzise expres toate formele de abuz asupra copiilor. Legiuitorul, în majoritatea cazurilor, folosește niște formule care lasă loc pentru interpretare. Din acest considerent, există dificultăţi în  calificarea infractiunilor, în special celor de caracater sexual, săvîrşite împotriva copiilor.

De asemenea, legislația este destul de blândă cu abuzatorii și considerăm că aceasta ar trebui să prevadă pedepse mai aspre pentru abuzatori. Spre exemplu, în cazul incestului legislația prevede doar 5 ani de închisoare, fără specificarea cazului în care victima este un copil.

Un alt aspect care necesită a fi abordat în legislaţie este recuperarea psihologică a agresorilor, atît  în cadrul penitenciarelor, cât și în cazurile cînd aceştia nu au fost pedepsiţi cu privaţiune de libertate.

La fel, este necesar să fie pus la puct  aspectul de supraveghere a abuzatorilor sexuali de copii, care şi-au ispășit pedeapsa, pentru a preveni recidivele.  Eficienţa acestor măsuri este demostrată în plan internaţional şi este bazată pe studii ştiinţifice în domeniu.  Persoanele care nu-şi pot stăpîni furia, agresivitatea şi sunt violenţi cu cei din jur au nevoie de suport psihologic. Cei care ajung să abuzeze sexcual de copii, au nevoie de intervenţie psihoterapeutică de durată, dar unii şi de o supravegere pe viaţă de către organele de drept.

Copiii victime  care ajung să fie implicaţi în proceduri legale, de asemenea au nevoie de o legislaţie modificată, mă refer în primul rînd la  Codul de procedură penală.  Asemenea modificări sunt prevăzute ca și obiectiv în cadrul strategiei pentru reforma justiției și sperăm că acestea vor fi realizate cât mai curând.

  • Colaborați cu vreo autoritate publică, este susținută activitatea Centrului de către stat?

Centrul nostru are un șir de acorduri de colaborare cu mai multe ministere de resort. În anul 2010 am semnat acorduri de colaborare cu Procuratura Generală şi Ministerul Justiţiei, prin care ne-am asumat împreună sarcina de a promova respectarea drepturilor copiilor care participă în cadrul proceselor legale, fie în calitate de martori, fie în calitate de victime. Vrem să promovăm în comun practicile prietenoase copiilor  în examinarea acestor cauze.

Din anul 2003, avem stabilit un memorandum de colaborare cu Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului, iar Consiliul Municipal Chișinău a aprobat acest Memorandum.  Acesta este unul foarte concret, prin care ne asumăm în comun angajamente pentru asistența multidisciplinară a copiilor victime ale abuzului prin intermediul Centrului AMICUL. Direcția pentru Protecția Copilului oferă pentru aceasta spațiu și acoperirea cheltuielilor pentru întreținerea acestui spațiu, iar CNPAC acordă servicii copiilor, ceea ce presupune salarii, onorarii pentru specialiștii angajați și alte cheltuieli aferente asistenței oferite de Centru.

Recent, am încheiat un acord de parteneriat între 8 actori, printre care 4 ministere de resort, și anume Miniterul Muncii, Protecției Sociale și a Familiei, Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Educației, de asemenea, două Consilii raionale – Consiliul raional Leova și Consiliul raional Orhei și 2 organizații nonguvernamentale – Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului și CNPAC. Prin acest acord de colaborare noi ne-am asumat în comun angajamentul de a elabora și de a pilota în aceste două raioane un mecanism intersectorial de monitorizare, prevenire și asistenţă a copiilor victime a abuzului, neglijării, exploatării.

Organizația noastră din start ca principiu de lucru a avut colaborarea cu autoritățile statului, pentru că noi ne percepem ca și o organizație a societății civile care poate să contribuie, să complementeze eforturile statului, iar cînd este necesar  să sensibilizeze decidenţii. Noi nu suntem în măsură să ne asumăm anumite responsabilități care revin după competență statului, și pentru că suntem interesați de un domeniu care este strict prioritatea statului, evident că toate activitățile noastre le desfășurăm într-un parteneriat, fie cu autoritățile publice locale, fie cu autoritățile publice centrale, fie cu instituțiile de drept.

  • Ați colaborat cu biserica în activitatea desfășurată de până acum?

Au fost unele activități în care au fost implicați slujitorii bisericii, în mod special am colaborat cu biserica în cadrul unui proiect de combatere a muncii copilului. A fost o inițiativă luată atât de donatori, cât și de noi, dar putem spune că biserica a fost foarte receptivă.

Suntem deschiși și pe viitor pentru colaborări cu biserica, pentru că promovăm valori creștinești: nu ucide, nu maltrata, nu neglija copilul.

Desigur, nu suntem mulțumiți atunci când anumite lucruri sunt interpretate și când este manipulată opinia publică de unii reprezentanți ai societății civile care se pronunță din partea bisericii. Spre exemplu revoltele care au fost vis-a-vis de cursul  „Ddeprinderi de viață” le considerăm nejustificate, deoarece  anume în cadrul acestui curs copiii puteau fi  familiarizaţi cu cunoștințe practice de care au nevoie în viața lor de zi cu zi, pentru a preveni o situație nedorită, pentru a comunica mai eficient unii cu alții, pentru a sări în ajutorul colegului când acesta se află într-un impas, inclusiv într-o situaţie de abuz.

  • Ce presupune campania lansată de Organizația dvs “Atingere indecentă”?

Campania  “Atingere indecentă” este o campanie de sensibilizare a opiniei publice, dar și a factorilor de decizie, privind abuzul sexual al copiilor, care în Republica Moldova a căpătat dimensiuni foarte mari. În raport cu statisticile prezente, avem un sistem ineficient care nu răspunde adecvat acestor cazuri.

Stoparea  inițiativei de a introduce în curicula şcolară a cursului „ Deprinderi de viață”  a rezultat în lipsa acțiunilor de prevenire în sistemul educațional.

De asemenea, considerăm că sunt lacune și în sistemul medical, și în sistemul social în ceea ce privește prevenirea şi recunoașterea/identificarea cazurilor de abuz, inclusiv sexual la o etapă timpurie. Vrem să sensibilizăm, prin această campanie, autoritățile publice să întreprindă măsuri pentru a preveni cazurile de violență sexuală asupra copiilor, de asemenea vrem să sensibilizăm factorii de decizie pentru a întreprinde măsuri în vederea înăspririi pedepselor pentru abuzatori, precum şi monitorizarea acestora după ce și-au ispășit pedeapsa.

Este o campanie prin care încercăm să atragem atenția și a insituțiilor de învățământ care pregătesc cadrele pentru funcțiile care presupun lucrul cu copiii, aceasta ar însemna pedagogi, medici, polițiști, psihologi, surori medicale, etc., pentru ca aceste instituții să insereze în curriculă cursuri ce țin de protecția copiilor. Doar specialiștii instuiți în acest domeniu vor putea recunoaște și asista adecvat un copil victimă. Acesta este mesajul nostru de sensibilizare pentru aceste instituții.

Noi venim cu expertiza și participarea noastră în procesul de elaborare a diferitor documente, acte normative și sprijinim, în măsura posibilităților, aceste procese, iar responsabilitatea autorităților este crucială în promovarea unor politici coerente.

Ziarul Liber: De ce s-a cerut să fie scos cursul “Deprinderi de Viață” și de ce este periculos pentru copii?

Vitalie Marian, Vice-președintele Asociației Obștești “Pentru Familie”:

Pentru că acest curs cuprindea informații legate de sexualitatea omului, care erau premature pentru destinatarii manualului. Acest curs cuprindea sfaturi privind felul cum urmau copii să-și abordeze organele lor genitale, orientarea lor sexuală etc. Acest fel de informație este prea devreme de adus copiilor, așa cum, la vârsta aceasta copilul încă nu este format fizic, iar această informație i-ar dăuna din punct de vedere psihologic.

Consider că funcția de educare sexuală trebuie să și-o asume părinții, nu școala. Fiecare copil se dezvoltă diferit, iar părintele își cunoaște cel mai bine copilul și știe când este cel mai bine să-i vorbească despre aceste lucruri.

Opinia lui Ion Dumbrăveanu, specialist în sexopatologie despre cursul „Deprinderi de Viață”:

“În ce priveşte victima pedofilului, de multe ori aceasta face parte din familie nevinovată sau devine victimă în urma unei lipse de educaţie sexuală sau a unei educaţiei sexuale precare, proaste, care, mai bine zis, nu există în Republica Moldova. De foarte mult timp vorbim în societate despre sexualitate, dar cu părere de rău vorbesc orişicine, numai nu medici. Nu se spun lucruri elementare: etapele de educare sexuală , ce se întîmplă la anumite vîrste cu băieţelul, cu fetiţa, cînd apar aceste tendinţe. Cînd începe educaţia sexuală? E un punct foarte slab a societăţii noastre. Educaţia sexuală este parte a educaţiei generale. Vrem noi sau nu vrem, dar cînd vorbim despre educaţie sexuală la noi, nu ştiu de ce, de cele mai multe ori sexualitatea se rezumă doar la reproducere. Nu este doar reproducerea, este orice activitate sexuală şi activitatea respectivă începe în primul rînd în sînul familiei . Copilul va face ceea ce vede la părinţi. Este bine că în şcoală există orele de religie (sunt cu ambele mâini pentru), însă am exclus din şcoli ciclul de educaţie, inclusiv sexuală. Sunt categoric împotriva acelui curs de educaţie sexuală, în forma în care a fost propus anterior. Eu tot am copii. Eu am citit cursul respectiv (“Deprinderi de viaţă”), mă scuzaţi, el este atît de subtil elaborat, încît un copilaş care nu are idee despre sexualitate normală sau este dintr-o familie care este un pic mai precară, cînd va ajunge la maturitate va deveni homosexual. Cursul a fost făcut foarte aiurea. Însă, noi am exclus cursul respectiv şi nu am făcut un curs al nostru. Noi suntem cu mentalitate diferită, nu putem lua lucruri străine şi să le implementăm la noi. De-aceea se impune necesitatea elaborării unui curs normal de educaţie sexuală în domeniu.”

Interviu realizat de Irina Batin.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: