Sancţionarea clienţilor prostituatelor

Din punct de vedere juridic, prin prostituţie se înţelege servicii sexuale ocazionale, oferite contra plată, dar care nu sunt bazate pe relaţii de tipul celor conjugale sau pe simpatie şi pasiune.

Corelaţia prostituţiei cu criminalitatea constă în transmiterea bolilor venerice, folosirea minorelor în calitate de prostituate, „deservirea” sexuală a minorilor, întreţinerea de spelunci etc. Deopotrivă cu drogurile, prostituţia este obiect de activitate al criminalităţii organizate.

Din aceste considerente majoritatea statelor incriminează această faptă social periculoasă, fie prin intermediul normelor penale, fie prin intermediul celor contravenţionale. Istoria atestă trei forme de reacţie sociale faţă de prostituţie: interzicerea, permisiunea şi tolerarea.

În ţările unde se sancţionează prostituţia, pedepsele sunt destul de aspre pentru a se diminua amploarea acestui fenomen. Tot în vederea contracarării acestui fenomen, pentru prima dată în istorie în 1999 Suedia a adoptat o legislaţie care permite vinderea unor astfel de servicii sexuale, dar nu permite cumpărarea acestora. Astfel, începând cu 1 ianuarie 1999, orice persoană, care cumpăra servicii de natură sexuală ale altei persoane, era pedepsită cu pînă la 6 luni închisoare”.

Guvernul suedez consideră că „nu este normal sa fie pedepsite persoanele care oferă un serviciu sexual, din contra, ele trebuie ajutate să renunţe la acest mod de viaţă”.

Urmând exemplul Suediei, o legislaţie similară în 2009 au adoptat şi statele Norvegia şi Islanda.

Opinia publică a primit foarte bine această iniţiativă şi în 1999 – 76% au susţinut această lege, iar după 2 ani mai tîrziu – 81 % din populaţie. Doar 15 % din populaţie doreau ca legea să fie abrogată, şi cu 2 ani mai târziu – doar 14 %, 79 % din femei au susţinut legea şi 60 % din bărbaţi, şi în special populaţia adultă tânără (18 – 38 ani).

Un sondaj online efectuat de Durex în 2005 au arătat că din 34 de ţări participante, Suedia a avut cel mai mic procent de respondenţi care au afirmat că au apelat la servicii sexuale contra plată, doar 3% din cei care au răspuns la întrebare, bărbaţi şi femei. Metodologia a fost criticată ulterior, dar aceasta a arătat că în Suedia a scăzut foarte mult frecvenţa acestui fenomen.

În 2008, Guvernul suedez a însărcinat Curtea Supremă de Justiţie, şi mai târziu şi pe cancelarul Justiţiei, Anna Skarhed, să conducă o anchetă oficială pentru a stabili dacă legea privind cumpărarea serviciilor prostituatelor a funcţionat şi ce efecte a adus. Această evaluare a atras atenţia şi la nivel internaţional. Raportul final a fost prezentat ministrului Justiţiei, Beatrice Ask, în iulie 2010, statuând că legea a funcţionat şi şi-a atins obiectivele, dar s-a sugerat dublarea pedepsei pentru cumpărarea serviciilor unei prostituate. De asemenea, raportul a stabilit că de la intrarea în vigoare a acestei legi, prostituţia de stradă a fost redusă la jumătate şi că nu au mai existat creşteri majore a acestui fenomen în Suedia. De asemenea, s-a demonstrat că legea în cauză a avut un efect pozitiv şi asupra infracţiunii de trafic de fiinţe umane.

Raportul a mai menţionat şi fenomenul prostituţiei pe internet, care reprezintă o piaţă recentă de expansiune mai dificil de studiat şi de verificat, şi care în ultimii 5 ani a crescut foarte mult în Suedia, Norvegia şi Danemarca.

În urma raportului poziţia Suediei privind prostituţia a fost reafirmată: „Cei care apără prostituţia spun că este posibil să se diferenţieze între prostituţie voluntară şi non-voluntară, că adulţii trebuie să aibă dreptul de a vinde şi cumpăra relaţii sexuale în mod liber… Totuşi, dacă este să ne bazăm pe principiul egalităţii de gen şi perspectiva drepturilor omului, distincţia între prostituţia voluntară şi nevoluntară nu este relevantă.” Astfel, înăsprirea pedepsei pentru cumpărarea serviciilor sexuale au intrat în vigoare la 30 ianuarie 2011.

 

Poate ar fi şi pentru Republica Moldova adoptarea unei astfel de legi o soluţie pentru a contracara acest fenomen negativ, care afectează moralitatea publică, sănătatea populaţiei, familiile, imaginea ţării… Autorităţile ar trebui să se preocupe de contracararea unor astfel de fenomene, să creeze comisii în care să fie discutate astfel de soluţii şi să se găsească soluţia potrivită contextului ţării noastre, care ar aduce impactul dorit.

Ar fi frumos ca şi autorităţile noastre să ia exemplu de la autorităţile suedeze şi să aibă drept motivaţie dorinţa de ajuta fetele care presteaază aceste servicii să se lase de această practică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: