Imposibilitatea alegerii șefului statului generează idei și soluții constituționale și mai puțin constituționale…

Statul independent Republica Moldova este tânăr și este normal să ne confruntăm cu diferite probleme, dar acum suntem într-o stare într-adevăr foarte dificilă. Alegeri peste alegeri care nu fac decât să diminueze încrederea cetățenilor în puterea politică a țării, precum și să înrăutățească starea economică a țării, pentru că alegerile presupun foarte multe cheltuieli.

În ceea ce privește alegerea președintelui, începând cu luna aprilie 2009, data alegerilor ordinare parlamentare, și până în prezent au fost întreprinse 4 încercări de alegere a șefului statului și toate au eșuat.

Atât partidul comuniștilor, cât și alianța pentru integrare europeană caută soluții pentru a depăși această situație. Soluțiile sunt care mai de care, unele chiar contravin Constituție, dar asta urmează a fi stabilit de organul îndreptățit să dea această apreciere.

Prima soluție care a apărut în mintea comuniștilor era cea de a cumpăra votul de aur, așa cum având 60 voturi, ei mai aveau nevoie de încă un vot pe care l-au căutat în rândurile deputaților alianței și chiar dacă spuneau că au 6 voturi deja, nu au putut să arate că au măcar unul.

Constituția RM prevede la art. 78 alin. (3) că pentru alegerea șefului statului este necesar ca candidatul să fi obținut  votul a trei cincimi din numărul deputaților aleși.

Această prevedere a fost stabilită în 2000 prin Legea nr. 115, prin care s-a schimbat modalitatea și procedura de alegere a șefului statului. La început, proiectul acestei legi prevedea majoritatea absolută pentru alegerea șefului statului, dar acest prag a fost ridicat în Parlament până la 3/5. Deputații liberali susțin că nu a fost reușită această ridicare a pragului, categorizând-o ca o “intervenție nejustificată a deputaților”, pentru faptul că proiectul care prevedea majoritatea absolută a fost avizat de Curtea Constituțională, nu și modificarea care prevedea pragul de 3/5.

Acesta este unul dintre argumentele cu care au venit în sesizarea lor deputații Mihai Ghimpu, Tudor Deliu și Raisa Apolschi (sesizarea nr. 9b din 06.04.2011 privind interpretarea art. 78 din Constituția RM). Sesizarea a fost acceptată spre examinare prin decizia din 06.06.2011 a Curții Constituționale și a fost examinată în ședință plenară pe 20 septembrie 2011, dar încă nu a fost publicată hotărîrea Curții. Acest pas reprezintă cea de-a III-a soluție la care au apelat deputații noștri.

Prin această sesizare ei cer Curții Constituționale să explice dacă Parlamentul poate fi dizolvat repetat pentru același motiv: nealegerea Președintelui Republicii Moldova; dacă se aplică repetate procedura de alegere a Președintelui RM prevăzută la art. 78 din Constituție după alegerea anticipată a noului Parlament dizolvat în legătură cu imposibilitate alegerii șefului statului; și dacă poate dezvolta Parlamentul printr-o lege organică un mecanism care ar instituționaliza o procedură ce ar asigura alegerea șefului statului și nu ar admite dizolvarea repetată a Parlamentului.

Așteptăm să vedem care va fi hotărârea Curții Constituționale și cum va interpreta art. 78, pentru că este unica autoritate de jurisdicție constituțională, iar răspunsul ei va fi unul final, care poate să aducă schimbări mari, pe care nimeni nu le va putea contesta, decît doar Curtea prin revizuirea propriei hotărîri.

Mi se pare foarte clar mecanismul prevăzut de art. 78 și este clar prezentat că este același mecanism de alegere a Președintelui și după alegeri anticipate în Noul Parlament, procedura reluîndu-se de la început, dar interpretarea finală o așteptăm din partea Curții Constituționale.

Alin. (6) al art. 78 prevede că “procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică”, însă nu putem interpreta acest articol ca unul care ar oferi Parlamentului atribuția de a dezvolta un nou mecanism de alegere a șefului statului, care ar contraveni mecanismului prevăzut de art. 78. Or, o lege organică, nu poate modifica prevederile constituționale.

Ca urmare a acestei sesizări, la 6 septembrie 2011, deputatul Vladimir Voronin a publicat o scrisoare deschisă adresată Curții Constituționale, axată pe obiectul acestei sesizări, în care el califica o hotărîre care ar susține argumentele din sesizare ca “antrenarea Curții Constituționale în jocurile politice”. Victor Pușcaș a adresat plenului Curții un demers, prin care a solicitat inițierea procesului contravențional în temeiul art. 82 alin. (1) lit. b) din Codul jurisdicției constituționale, pentru că această scrisoare ar prezenta o imixtiune în activitatea jurisdicțională a Curții Constituționale. Fiindcă Vladimir Voronin este deputat și are imunitate parlamentară, Curtea, prin prin decizia din 7 septembrie 2011 s-a limitat la aprecierea scrisorii deschise ca încercare de a influența judecătorii constituționali prin metode neprocedurale, calificând acțiunea drept imixtiune în activitatea jurisdicțională a Curții Constituționale.

A doua soluție care a fost propusă a fost cea de modificare a Constituției, fie prin diminuarea pragului de vot pentru alegerea Președintelui, fie prin modificarea procedurii de alegere – alegeri directe de către popor. Nu s-a putut apela la această a II-a soluție, pentru că nu s-a ajuns la un numitor comun între deputați, așa cum totdeauna cei din opoziție nu susțineau inițiativa celor de la guvernare, iar pentru modifcarea Constituției este necesar votul a două treimi din deputați, ceea ce egalează cu 68 de voturi – mai mult decît pentru alegerea șefului statului.

Diferite sondaje de opinii, organizate de instituții profesionale și organizații neguvernamentale, publicate în diferite surse mass-media, în linii generale ne demonstrează că, în cazul unui nou scrutin electoral anticipat, raportul forțelor politice în viitorul Parlament ar fi aproximativ același. Nicio formațiune politică nu ar obține 3/5 din mandate, care ar fi suficiente prin alegerea șefului statului.

Se pare că nici un nou scrutin electoral nu ar schimba situația, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să apelăm la metode ilegale și neconstituționale doar pentru a atinge scopul dorit.

În Constituţia Republicii Moldova (art.90, p.4) este stipulat foarte clar că, „în termen de două luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de preşedinte al RM, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou preşedinte”. La 28 septembrie se va împlini exact un an de la demisia lui M. Ghimpu, când funcţia de preşedinte a devenit vacantă.  în decizia din 8 februarie 2011, Curtea Constituţională a spus că stabilirea datei alegerilor ţine de competenţa Parlamentului, dar oricum, procedura trebuie demarată în trei luni, adică până la 8 mai. Suntem deja la finele lunii septembrie, însă procedura încă nu a început. Astfel, Parlamentul a încălcat, în mod abuziv, hotărârea Curţii.

Legislativul a încălcat grav consecutivitatea formării organelor puterii. De regulă, iniţial se alege spicherul, comisiile parlamentare, apoi preşedintele ţării, care, la rândul său, propune candidatura premierului. Dar totul s-a făcut invers, amânând ilegal procedura de alegere a preşedintelui.

Vremurile în care trăim se aseamănă mult cu cele din timpul Israelului în perioada judecătorilor, descrise în cartea Judecători din Biblie, unde una din frazele cheie este:

În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea. (Judecători 17:6)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: