Istoricul reglementării juridice a avortului în legislația RM

În acest articol am citit că “Deschizătorul de drum a fost Vladimir Ilici Lenin. Revoluționarul bolșevic este primul lider care a legalizat avortul, scopul său fiind unul extrem de pragmatic: eliberarea femeii de familie pentru a o putea integra efortului colectiv din agricultură și industrie, destinat înaintării țării spre comunismul prevăzut de Marx. Astfel, în 1920, Uniunea Sovietică a lui Lenin a devenit prima țară în care întreruperea de sarcină era legală și beneficia de concursul statului. Ulterior, avortul a fost scos în afara legii de Stalin (1936), dar după moartea sa, URSS a revenit la politica demografică leninistă (1954). În acest context, trebuie înțeleasă și decizia tovarășilor români de a „moderniza” România în direcția sovietică: în Republica Populară România, legalizarea avortului s-a făcut în 1957, prin adoptarea decretului 463. Astfel, pe agenda autorităților comuniste a pătruns problema avorturilor.”

Decretul Prezidiului Sovetului Suprem al URSS din 5 august 1954, privind anularea răspunderii penale a femeilor gravide pentru efectuarea avortului, prevede înlăturarea răspunderii penale a femeii care efectuează avort, care era prevăzută din 1936, dar păstrând răspunderea penală pentru persoanele care au efectuat avort ilegal și pentru persoanele care vor obliga o femeie să săvârșească un avort.

Hotărârea din 1954 a fost urmată de modificările respective din Codul Penal al URSS.

ПРЕЗИДИУМ ВЕРХОВНОГО СОВЕТА СССР

УКАЗ

от 5 августа 1954 года

Об отмене уголовной ответственности беременных женщин за производство аборта

1. Отменить уголовную ответственность в отношении беременных женщин, производящих себе аборт, установленную ст. 4 постановления ЦИК СССР и СНК СССР от 27 июня 1936 г., сохранив установленную этим постановлением уголовную ответственность лиц, производящих незаконные аборты, и лиц, понуждающих женщин к производству аборта.

2. Предложить Президиумам Верховных Советов союзных республик привести уголовное законодательство в соответствие с данным Указом.

«Ведомости Верховного Совета СССР» 1954 г. № 15 ст. 334

Republica Moldova și-a adoptat

În R.A.S.S.M. se aplica legislația penală unională și ucraineană, astfel aici s-a plicat până în 1927 Codul Penal al R.S.S.U. din 1922, care nu incrimina avortul. În 1927 R.A.S.S.M. aplică un alt Cod penal al R.S.S.U. alcătuit în deplină concordanță cu bazele legislației penale ale U.R.S.S., deci care la fel nu pedepsea avortul.

Pe teritoriul R.S.S.M. se aplicau legile unionale și legile proprii, începând cu Constituția R.S.S.M. și celelalte acte legislative.  Conform Constituției U.R.S.S., codurile penal, civil, de procedură penală și civilă trebuiau să fie adoptate de Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice, unice pentru toate republicile. Codurile unionale așa și n-au mai fost adoptate, și chiar de ar erau adoptate, oricum se alcătuiau în baza legislației U.R.S.S., iar republicile unionale aveau codurile respective încă din anii ’20. De aceea la cererea Societului Comisarilor Norodnici din R.S.S.M. la 14 decembrie 1940 Prezidiumul Sovietului Suprem al U.R.S.S. printr-un decret a permis folosirea temporară a codurilor penal, ciivl, ș.a. ale R.S.S.U.pe teritoriul R.S.S.M. Astfel și în R.S.S.M. s-a aplicat prevederile legale cu privire la avort (Codul Penal) ale legislației sovietice, deci permitea avortul până nu a intervenit modificarea din 1936, pentru că atunci R.S.S.M. tot se conducea de legislația R.S.S.U., deci a trecut și prin această perioadă când avortul era incriminat.

Această aplicare temporară a durat până la adoptarea codurilor R.S.S.M. În 1957 republicilor unionale li s-a permis adoptarea propriilor coduri, care să fie alcătuite reeșind din bazele legislației unionale și a republicilor unionale. Astfel, în conformitate cu Bazele legislației penale unionale din 1958 adoptat de Sovietul Suprem al U.R.S.S. a fost elaborat Codul penal al R.S.S.M. cotat la 24 martie 1961, iar la 1 iulie 1961 a intrat în vigoare. Adoptat după Decretul din 1954, acesta la fel nu incrimina avortul, ci doar prevedea la art. 108 infracțiunea de efectuare ilegală a avortului:

Articolul 108. Efectuarea ilegală a avortului

Efectuarea ilegală a avortului de un medic,-     se pedepseşte  cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci  de salarii  minime  cu interdicţia de a practica medicina pe un  termen  de pînă la doi ani sau fără o asemenea interdicţie.

[Sancţiunea alin.2 art.108 în redacţia Legii nr.205-XIV din 25.11.98]

Efectuarea avortului în condiţii antisanitare sau de o persoană fără studii medicale superioare,-     se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni  la  doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de  salarii minime,  în  ambele cazuri cu interdicţia de a practica medicina  pe  un termen de pînă la trei ani.

[Alin.2 art.108 modificat prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98]

Acţiunile, prevăzute  de  partea  întîi şi  de  partea  a  doua  ale prezentului  articol, fie că au fost săvîrşite în mod repetat, fie că au cauzat  o  zdruncinare îndelungată a sănătăţii, fie o vătămare  gravă  a integrităţii corporale, fie că au provocat moartea victimei,-     se pedepsesc  cu  privaţiune de libertate pe un termen de la doi  la opt  ani  şi interdicţia de a practica medicina pe un termen de pînă  la patru ani.

[Art.108 modificat prin Legea din 23.02.93] [Art.108 modificat prin Ucazul din 24.12.82]

Ca și actualul Cod în vigoare de azi:

Articolul 159. Provocarea ilegală a avortului

(1) Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvîrşită:

a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;

b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;

c) în cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămîni, în lipsa indicaţiilor medicale, stabilite de Ministerul Sănătăţii;) în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii;

[Art.159 al.(1) lit.c) în redacţia LP211 din 29.05.03, MO116/13.06.03 art.470]

e) în condiţii antisanitare

            se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

[Art.159 al.(1), sancţiunea modificată prin LP277-XVI din 18.12.08, MO41-44/24.02.09 art.120, în vigoare 24.05.09]

(2) Aceeaşi acţiune:

[Art.159 al.(2), lit.c) exclusă prin LP277-XVI din 18.12.08, MO41-44/24.02.09 art.120]

b) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c) care a provocat din imprudenţă decesul victimei

se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 6 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

[Art.159 al.(2), sancţiunea modificată prin LP277-XVI din 18.12.08, MO41-44/24.02.09 art.120, în vigoare 24.05.09]

Analiza isoricului legislației penale am făcut-o cu ajutorul manualului „Istoria Dreptului Românesc” de Provesorul universitar Elena Aramă, Chișinău, 2003.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: