Analiza interviului acordat de Anastasia Danilova, activistă în cadrul Organizației Gender-Doc M

Anastasia Danilova, o activistă pentru drepturile minorităților sexuale din cadrul Organizației Gender-Doc M, prezintă într-un interviu că doleanțele RM pentru integrare în UE ar fi adus pentru țara noastră mai multă conștientizare față de drepturile omului, dar în același și un val de reacții în jurul integrării.

Aceste reacții nu au apărut în legătură cu integrarea în UE, așa cum se încearcă a se prezenta în interviu, învinuindu-se Biserica în acest sens, ci în legătură cu proiectul de lege nediscriminare și în special în ceea ce privește sintagma orientare sexuală. Nici măcar nu s-a pus problema integrării în UE și nu ai cum să te opui unui lucru care nu este real pentru țara noastră în cel mai apropiat timp. Această lege nu este o condiție pentru integrarea în UE și nici nu este o impunere din exterior.

Proiectul de lege dat ar fi un punct din planul de acțiuni pentru liberalizarea regimului de vize, care cere printre celelalte puncte și adoptarea unei legislații antidiscriminare, cerându-se implementarea Directivelor UE nr.43 și 78. În implimentarea acestor directive, proiectul de lege depășește cerințele acestora, așa cum directiva 43 reglementează discriminarea doar în bază de criteriile de origine etnică și rasă, iar directiva 78-doar în domeniul câmpului muncii. Astfel proiectul dat de lege depășește atât domeniile cerute a fi reglementate pentru nediscriminare, cât și în enumerarea criteriilor în baza cărora ar trebui asigurată nediscriminarea. În plus, acesta nu implimentează complet directivele prin faptul că nu este prezentă în proiectul de lege excepția pentru domeniul religios, care este prevăzută în directive și care este una extrem de importantă.

Mulți promotori ai proiectului de lege aduc argumentul că populația vrea să circule fără vize și este gata să renunțe la valori. Profesoara mea la disciplina Drept Instutuțional al UE, care activează în cadrul Ministerului Justiției în sfera racordării legislației noastre la UE, a menționat că populația nu cunoaște care sunt efectele liberalizării regimului de vize. Aceasta presupune posibilitatea de a circula pe termen scurt, de câteva zile. Este de fapt o doleanță mai mult a persoanelor care ar avea posibilitatea să meargă în week-end la Paris spre exemplu. Deci merge vorba doar despre partea înstărită a societății, care nu este minoritatea la noi în țară, și nu cred că toți din ei ar refuza la valori.

Nu este adevărat că oamenilor le este frică de UE, pentru că aceasta “ne-ar influența să fim homosexuali, impunându-ne aceasta din exterior”, dimpotrivă, Moldova este deschisă pentru UE, doar că ea nu va renunța la valorile sale, ceea ce nici UE nu ne cere, așa cum unul din principiile ei este “Unitate prin diversitate”. În plus, orientarea sexuală nu este un domeniu care necesită reglementare, acesta ține de viața privată a persoanei, care este garantată de Constituție la articolul 28, domenii care sunt lăsate de UE la latitudinea statului.

Dna Danilova menționează că “pentru a adera la UE, guvernul trebuie să demonstreze că aderă la principiile ce țin de drepturile omului, dar este diferită teoria de practică în acest sens, pentru că lucrurile merg încet.” Sunt multe alte cerințe care ar trebui îndeplinite pentru ca un stat să aibă șansa de a obține cel puțin statutul de potențial candidat, iar noi știm bine că Republica Moldova este încă departe de aceste standarde.

Recent am avut o discuție cu unul din profesorii mei de la facultate, care a fost președintele Comisiei creată de Parlament în 2008 în vederea elaborării proiectului de lege respectiv. Dlui mi-a spus că necesitatea adoptării ei venea din frica de a nu fi ulterior “bătuți la cap” de Consiliul Europei sau alte structuri, inițiativa venind însă în urma mai multor scrisori care au parvenit la Guvern și care cereau adoptarea acesteia. Legea fiind elaborată chiar dacă parlamentarii considerau că nu avem nevoie de o astfel de lege, pentru că principiul nediscriminării și așa este consfințit în legislație și persoanele sunt apărate de lege împotriva discriminării.

În interviu, Dna Danilova accentuează de mai multe ori că populația RM este în marea ei majoritate creștină și că homosexualitatea este considerată păcat, ceea ce este adevărat, dar și învinuiește creștinii de discriminare la adresa homosexualilor, care are loc acasă, în școli, la serviciu și în locurile publice. Se pretinde că homosexualii au parte de tratare cu violență în familiile lor, că sunt dați afară de la serviciu sau alungați din locurile publice(magazine, cluburi). Familia reacționează cu durere la acest fenomen și încearcă să îndrepte așa persoane, dar faptul că în unele familii se aplică și violență, nu înseamnă că acesta este singurul motiv, și violența în familie este o problemă aparte care trebuie tratată și pentru care sunt instrumente legislative de apărare. Cum ar putea însă angajatorul afla despre orientarea sexuală a persoanei, sau cei care prestează servicii în localuri publice? De ce ar fi dați homosexualii afară de la lucru, alungați din locurile publice dacă nu pentru modul lor indecent și imoral de comportament?

Pe data de 20 martie, o cunoscută de a mea care lucrează vânzătoare la magazin a fost martoră la săruturile aprinse dintre doi gay chiar în magazin, după ce aceștia au cumpărat câte o bere. Băieții susțineau cu zâmbete că lor deja le este permis. Probabil se refereau la proiectul de lege care încă nu a fost adoptat și care prevede nediscriminarea în domeniul serviciilor și bunurilor? Iată cum află vânzătoarea despre orientarea sexuală a persoanelor, prin acțiuni care nu sunt tolerate nici față de persoanele heterosexuale. Dacă i-ar fi alungat din magazin, aceasta ar putea fi trasă la răspundere pentru că i-a discriminat în domeniul bunurilor și serviciilor, și conform legii, ei ar fi trebuit să demonstreze doar că au fost alungați din magazin, iar vânzătoarea că nu i-a discriminat prin aceasta, cum ar putea s-o facă dacă nu avea martori?…

Susținerea faptului că homosexualitatea este păcat nu este o discriminare, este o convingere religioasă care este majoritară. Nu putem impune convingerea că aceasta nu este păcat și că este moral, aceasta ar contraveni libertății de gândire și convingere, precum și libertații de exprimare, care sunt libertăți fundamentale garantate de Constituția RM.

Dna Danilova spune că chiar dacă homosexualitatea nu mai este incriminată în Republica Moldova încă din 1993, totuși a fost foarte greu până la moment să se facă presiuni asupra politicului, care este instabil și dorește să cucerească electoratul, în vederea adoptării acestei legi. Vreau să subliniez că anume organizația Gender-Doc M sunt cei care lobează intensiv și insistent acest proiect de lege, așa cum a recunoscut Dna Danilova. De aceea, nu vă lăsați înșelați de afirmațiile celor care lobează acest proiect de lege, cum că acesta ar fi o impunere din partea UE sau că și celelalte minorități au nevoie de această lege, pentru că, de fapt, doar ei sunt cei care o lobează.

Propagandă homosexuală

Dna Danilova spune că Gender-Doc M organizează diferite seminare pentru lucrători medicali, sociali, psihologi, poliție, jurnaliști și studenți, apoi elaborează două reviste care includ poezii, istorioare(care atacă la nivel de emoții) și felul cum evoluează legislația în acest sens. Apoi, se afirmă în interviu că se dorește și alcătuirea unor filme, dar persoanelor le-ar fi frică să-și descopere identitatea. Deja s-a încercat acest lucru de făcut chiar la televiziunea națională, la fel foarte șiret ca să nu fie observat, în cadrul unei campanii “Drepturile Omului pe ecrane”, care din fericire nu a fost difuzat, dar datorită căruia întreaga țara ar fi fost martoră la săruturile gay, inclusiv copiii.

Dna Danilova spune că nu sunt mari oportunități și posibilități de a vorbi despre acest subiect în mod public, decât doar paradele gay care le mai oferă această posibilitate, pentru că atunci “timp de 3 zile, toată presa discută acest subiect”.

Acesta de fapt este și scopul central urmărit și de lege și de homosexuali, posibilitatea de a îndoctrina lumea, de a o “educa”, pentru că ea nu înțelege că homosexualitatea nu este păcat și că este ceva normal. Articolul 11 din proiectul de lege nediscriminare dă aceaste posibilități, de care se plâng aceste persoane că nu le au la moment, și chiar începând cu instituțiile de învățământ.

Organizația mai lucrează și în alte țări, așa ca Armenia, Azerbaijan, Kazakhstan, Georgia, Ukraine and Kyrgyzstan. În Ucraina deja  a fost adoptată legea nediscriminare pe 9 februarie, anul current, iar acum se discută un nou proiect de lege care ar permite cuplurilor homosexuale să adopte copii, iar pe 20 februari a avut loc deschiderea oficială a unei biserici-gay. Acestea sunt doar unele din consecințele adoptării acestei legi.

Când a fost întrebată care sunt speranțele și așteptările pentru viitorul apropiat, Dna Danilova a menționat că intenționează să lobeze acest proiect de lege în continuare,  și simultan, să continue să avertizeze și să sensibilizeze populația despre diversitatea sexual, ajutând și susținând, de asemenea, persoanele LGBT, lucruri care, după cum este menționat în interviu, trebuie făcute simultan.

Deci, nu se oprește aici acest proiect de lege, este o campanile de advocacy în acest domeniu care va continua și care are drept scop răsturnarea valorilor societății noastre și impunerea conceptului normalității acestui fenomen, lucru care va fi mult mai disponibil prin posibilitățile oferite de această lege.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: