Zile de pace

Ici pe vale vîntul adie,

Ca un miel pierdut de cîrd.

Mai în jos, lîng-o fîntînă,

Toate apele se strîng.

Iar în satul apropiat,

La răscrucea drumului,

Stă un chip îngîndurat,

Tot frecîndu-şi mîinile.

Gîndul ei era departe,

Colo-n urmă, în trecut…

Ce cu forţa îi luase,

Exportînd pe-a lor străbuni.

Chinuri, urlete şi jale,

Plînsuri de copii micuţi.

Aceea a fost deznaţionalizare,

Foarte straşnic, de temut…

Şi la un moment, femeea,

Uitîndu-se în jur,

A săltat de bucurie,

Că totul a trecut.

Ridicîndu-şi ea privirea,

Spre cer la înălţimea sa,

Cu un glas tremurător,

Domnului îi mulţumea.

Covali Oxana

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: