Sunt alături

Cînd lacrimile-ţi cad

Şi nu-ncetezi sa le opreşti…

Zîmbetul ţi s-a furat,

Tu nu-l dai în căutare…

Culoarea ochilor s-a învechit,

Luciul a pierit din ei…

Braţele mişcătoare ocupaţie nu-şi găsesc…

…şi tremurînd păşeşti…

Am fost alături.

Simţămintele trăite le simt şi-acum.

Precum şi drumul lacrimilor tale

Lăsînd obrajii mai fierbinţi.

Şi-apoi…

Cu-al tău zîmbet a fost furat şi-al meu;

Cu-al tău luci din ochi, se şterse şi al meu…

În dreptul feţei tale triste,

Chipu-mi umbră îşi găsea.

Impermeabil luminii, pe fiinţa mea şi-a ta.

Am vrut să te cuprind.

Să simţi căldură, nu indiferenţă,

Ca greul tău sa se dividă,

Dar, nu mă chemi…

Nu faci posibilă mişcarea-Mi,

Şi incontinuu cauţi căi de rezolvare.

Nu permiţi gîndurilor să se îndrepte…

Spre Cel ce fără margini te iubeşte.

Covali Oxana

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: