Limba română – Patria mea

În ultima vreme noţiunea de patriotism este foarte des întîlnită şi abordată, dar cu părere de rău, majoritatea, în special cetăţenii de rînd, o privesc ironic şi ca pe o noţiune lipsită de valoare. În şcoli se observă unele tendinţe de a educa eleviieminescu1 în spirit patriotic, prin programe speciale elaborate de Ministerul Învăţămîntului.

Iubirea de patrie cuprinde mai multe aspecte:

  • iubirea faţă de ţară (teritoriu, spaţiu mioritic);
  • faţă de popor, tradiţie, obicei;
  • faţă de oameni, ca naţiune;
  • faţă de limbă…

Limba noastră cea română

Anul 1812 şi-a lăsat amprentele pe teritoriul dintre Nistru şi Prut. Rusificarea intensă ce a avut loc pe teritoriul Basarabiei în urma acaparării în anul cu pricina, a provocat o rană adînca acestui popor ce mai sîngerează şi astăzi. Trombocitele şi leucocitele poporului roman (scriitorii, poeţii, crestinii, jurnaliştii, politicienii şi simplii cetateni) s-au adunat la periferiile rănii şi astfel a început procesul de „coagulare” şi de distrugere a „microorganismelor străine”. Procesul durează, luptătorii obosesc, scad la număr, iar alţii nu se ridică. Astăzi, limba romană are din ce în ce mai puţini apărători, iar problema „limba romană/moldovenească” se acutizează. Aşa numitele „microorganisme străine” profită de indiferenţa cetăţenilor romani care, atît de mult ironizează patriotismul.

Cine va sta pentru patrie?

Cine se va opune duşmanilor limbii romane?

De curînd, am mai pierdut un luptător şi apărător al limbii romane, Grigore Vieru – un adevarat poet al pătimirii basarabene.

Cine o să-i ţină locul?

Cine o să-i urmeze exemplul?

Cine o să ne mai înalţe atît de frumos limba?

Grigore Vieru spunea:

„Frumuseţea limbii romane constă în a spune pe înţelesul tuturor Biblia. „

„Dacă Dumnezeu ar vorbi prost romaneşte, ne-am lăuda că e moldovean şi El.”

Faptul că vorbirea noastră are unele mici deosebiri de cea a romanilor din Romania, în ceea ce priveşte accentul sau unele particularitaţi gramaticale, practic neînsemnate sau rusismele ce ne-au invadat vorbirea începînd cu 1812, nu ne arată două limbi diferite. Acestea sunt pur şi simplu dialecte care se diferenţiază de la o periferie la alta a spaţiului mioritic.

Despre unitatea şi continuitatea limbii romane ne vorbesc, prin documente, şi stolnicul Constantin Contacuzino, Dimitrie Cantemir, Nicolae Olahus s.a. La fel şi poeţii noştri romani – cei mai mari apărători ai limbii:

Alexei Mateevici spune: „…sunt roman din Basarabia….”, deci „Limba noastră” este imnul limbii romane şi nu al alteia.

Poemele eminesciene „Doina”, „Moldova”, „Muşatin”, articolele – studiu despre Basarabia spun că pămîntul dintre Nistru şi Prut este locuit de romani şi că acesta este o bucată din Romania.

Lupta însă nu s-a dus doar la nivel de opere…

Cît de nedrept ar fi să lăsăm totul la voia întîmplării, să uităm suferinţele prin care au trecut aceşti apărători ai patriei. Cît de greu au impus ei respectul faţă de limba noastră maternă… Noi suntem datori să continuăm activitatea acestor mari personalităţi şi să le dăm tributul binemeritat. Prin aceasta arătăm că ne preţuim limba, ne preţuim pe noi înşine ca popor. Un popor pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu un specific minunat, dar care cu părere de rău, a fost smuls din „sînul mioritic”…

După părerea mea, noi nu trebue să cedăm în faţa acestei lupte, dar cu atît mai mult să stăm indiferenţi. Trebue să preţuim frumuseţea limbii noastre, pentru ca anume prin ea Evanghelia lui Hristos să fie propovaduită pînă la marginile pămîntului…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: