Ultima variantă a legii nediscriminare este la fel de periculoasă

Prim-ministrul Vlad FILAT a convocat pe 10 mai o şedinţă de lucru la Guvern cu participarea vicepremierului Iurie LEANCĂ, ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene, ministrului Justiţiei, Oleg EFRIM şi viceministrei Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Natalia GHERMAN.

În cadrul şedinţei au fost prezentate rezultatele negocierilor cu partenerii europeni pe marginea proiectului Legii anti-discriminare. În urma informaţiei prezentate, proiectul Legii a fost definitivat.

Sintagma “orientare sexuală” este prezentă în lege!

Articolul 7 al legii, care interzice discriminarea în câmpul muncii prevede că “interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală va fi aplicată în domeniul angajării în câmpul muncii şi ocupării”.

Această prevedere se pare că nu este atât de exclusivă și poate fi interpretată extensiv și peste celelalte domenii. Iată un comentariu al unei activiste pro-homosexualitate, Nadia Lefter, lăsat pe facebook în grupul “ACȚIUNE împotriva DISCRIMINĂRII” despre “schimbarea” recentă din “Legea Nediscriminare”, care denotă cele concluzionate de mine:

“ ca legea sa nu fie aplicabila tuturor situatiilor, ei ar trebui sa puna peste tot “cu exceptia orientarii sexuale”. Parerea mea este ca legea poate fi utilizata destul de bine. S-a scos orientarea sexuala din text, dar a ramas in esenta ca Valuta sa nu se incordeze mai mult. Ei pot crede ca au castigat. Dar noi putem utiliza legea in folosul nostru.”

Vlad Filat a argumentat necesitatea includerii acestei sintagme pentru domeniul muncii făcând corelații cu vremurile de persecuții față de evrei. Dumnealui spunea că nu putem admite să fie scris pe magazine mențiuni de felul “Nu angajăm homosexuali!” sau cum erau pe timpuri “În magazin se interzice intrarea evreilor !”. Într-adevăr, acele vremuri au fost grele pentru poporul evreu și nu era nici o lege care să-i protejeze. Dar oare realitatea socială de azi din țara noastră necesită o astfel reglementare? Câte plăcuțe sau inscripții de acest fel ați văzut? Eu nu am văzut niciuna.

Minoritățile sexuale se plâng că sunt discriminați, mai mult chiar, ei dramatizează situația și folosesc și celelalte minorități, care de fapt nu se plâng că sunt discriminate și nu cer adoptarea acestei legi, pentru a camufla o situație care ar arăta că Republica Moldova are nevoie de așa o lege, pentru că am avea multe cazuri de discriminare în țară.

Codul muncii și Convențiile Organizației Internaționale a Muncii previn și sancționează discriminarea. Toate cazurile de discriminare care au loc la locul de muncă se soldează cu succes și se face dreptate salariatului, acesta beneficiind de o protecție specială în raporturile juridice de muncă. Astfel, este neadevărată afirmația că homosexualii sunt discriminați când sunt angajați la locul de muncă. În acest sens nu a fost prezentat nici un caz de discriminare, în care persoanele respective să nu fi primit protecția necesară din partea legii, în cazul în care era necesar, pentru că nici nu sunt astfel de cazuri.

Codul muncii prevede la articolul 57, alin.(1) că la încheierea contractului individual de muncă, persoana care se angajează prezintă angajatorului doar cinci documente după cum urmează: buletinul de identitate, carnetul de muncă, documentele de evidență militară, diploma de studii și certificatul medical, în unele cazuri anumite legi speciale cer și prezentarea cazierului juridic(spre exemplu, colaboratorilor vamali). Alin.(2) al aceluiași articol spune clar “Se interzice angajatorilor să ceară de la persoanele care se angajează alte documente decât cele prevăzute la alin.(1)”. De unde angajatorul ar putea ști despre orientarea sexuală? Constituția Republicii Moldova protejează viața privată a fiecărui om (Articolul 28 al Constituției RM spune: “Statul respectă și ocrotește viața intimă, familială și privată.”). De ce cineva și-ar expune viața sa intimă dacă celorlalte persoane le este interzis să o violeze? Angajatorul ar putea afla despre orientarea homosexuală a persoanei doar în cazul în care aceasta și-ar expune-o evident într-un comportament indecent și imoral, sau dacă ar prezenta-o cu un scop de a frustra și intimida persoana dată și de a o provoca să o concedieze sau să nu o angajeze, ca mai apoi să o poată învinui și să își bată joc de ea. Sau, această persoană, poate începe să promoveze și să impună acest stil de viață și altora, așa cum și o cer de fapt în proiectul de lege discutat.

Modificările importante aduse proiectului de lege sunt schimbarea titlului legii din “Legea cu privire la prevenirea și combaterea discriminării” în “Legea cu privire la egalitatea de șanse”. Nu văd o necesitate din punct de vedere al tehnicii juridice de a fi schimbată denumirea legii și înlocuite unele sintagme din lege. Unicul motiv pe care îl pot presupune este cel politic, adică titlul legii a fost modificat pentru că cuvântul “nediscriminare” deja deranjează auzul și s-a dorit liniștire a spiritelor pentru ca legea să fie adoptată mai ușor. Premierul Vlad Filat, la emisiunea “Moldova în direct” pe 10 mai a explicat schimbarea titlului legii doar cu o afirmație neargumentată : “Se numește corect !”

O altă modificare o constituie prevederea de la alin. (2) al art. 1, care stabilește unele domenii de excepție pentru aplicarea acestei legi, și anume :

(2) Prevederile prezentei legi nu se extind şi nu pot fi interpretate ca aducând atingere:

a)  familiei, care se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie;

b)  raporturilor de adopţie;

c)  cultelor religioase şi părţilor lor componente în partea ce ţine de convingerile lor religioase.

Excepțiile sunt importante și au fost deseori invocate de reprezentanții societății civile, pentru că proiectul inițial nu le prevedea, în timp ce erau prezente în directive.

Cred că s-a decis includerea lor pentru a închide gura societății care strigă împotriva proiectului. În cadrul discuțiilor anterioare privind proiectul inițial, deseori s-a menționat că instituția familiei și copiii sunt în pericol, acesta cred că este motivul pentru care premierul și ceilalți au decis să ne asigure că ei vor fi în afara oricărui pericol.

Însă, acele îngrijorări rămân valabile și acum. Pericolul în care este pusă instituția familiei, copiii, libertatea de exprimare, libertatea de convingere, despre care se vorbea atunci are drept temei practica statelor UE care au adoptat această lege. Acolo adoptarea ei a urmat cu o avalanșă de alte legi sub presiunea de lobby a minorităților sexuale. Astfel, în statele UE s-a ajuns la legalizarea căsătoriilor homosexuale, încuviințarea adopției copiilor de către cuplurile homosexuale și alte foarte periculoase. Privind la statele care au practică în acest sens nu vrem să repetăm greșelile lor, pentru că deja știm ce urmează și nu vrem așa consecințe usturătoare.

Proiectul de lege anti-discriminare are 3 scopuri oficiale și doar unul real

În preambulul legii este stipulat că proiectul de lege are drept scop implementarea directivelor UE. Aliniatul 1 al legii prevede că “scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea discriminării precum şi asigurarea egalităţii de şanse sau tratament tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfere ale vieţii fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică,  limbă, religie sau convingere, sex, vârstă, dezabilitate, opinie, apartenenţă politică, sau pe bază de orice alt criteriu similar.”

Scopul politic declarat de premierul Filat și de alte persoane interesate este de a ne onora obligațiunile față de Uniunea Europeană pentru a obține regimul liberalizat de vize. Deși, premierul în cadrul emisiunii la Moldova 1 a spus că nu acesta este scopul, ci asigurarea de drepturi, unui mediu tolerant și egalității de șanse pentru toți cetățenii, chiar dacă toată emisiunea a vorbit despre obiective și angajamente asumate.

Întrebarea mea este: “Chiar pentru toți cetățenii se luptă premierul Filat? Care este obiectivul lui real ?”

Punctul 18 al Planului dezvăluie adevăratul scop al legii privind combaterea și prevenirea discriminării, altul decât cel declarat oficial.

Nr	Obiectul angajamentului	Acţiuni planificate pentru realizarea obligaţiunilor	Termenul general de executare
18	Asigurarea respectării depline a drepturilor fundamentale ale minorităţilor sexuale	Adoptarea Legii anti-discriminareRatificarea Protocolului 12 la Convenţia europeană a drepturilor omului	2011-sem. I 2012

Se pare că acest scop este la fel unul declarativ, Uniunea Europeană, potrivit raportării făcute de Guvern în Planul menționat mai sus, fiind interesată de fapt ca Republica Moldova să “asigure respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale minorităților sexuale”, și nu este atât de interesată de celelalte categorii prevăzute de directivele menționate în preambulul legii.

În cadrul proiectului au rămas prevederile privind instituirea unui Consiliu pentru prevenirea și combaterea discriminării, care este foarte periculos.

În România există infamul Centru Național pentru Combaterea Discriminării. Echivalentul lui în Marea Britanie este Comisia Egalității și a Drepturilor Omului. Publicația The Telegraph a publicat un comentariu din care reiese ca această Comisie respinge în mod constant cazurile creștinilor care se plâng de discriminare religioasa, dar este deosebit de bunăvoitoare când e vorba de plângerile de discriminare ale homosexualilor. Acest consiliu primește atribuții destul de largi și periculoase, despre care am scris aici: http://batinirina.wordpress.com/2011/04/05/atributiile-largi-si-periculoase-ale-consiliului-privind-prevenirea-si-combaterea-discrminarii-potrivit-proiectului-de-lege-antidiscriminare/

Proiectul de lege mai presupune inversarea sarcinii probațiunii, ceea ce implică demonstrarea nevinovăției în cazul în care o persoană este acuzată în Instanța de Judecată de discriminare. Această sarcină este una foarte grea și este destul de ușor pentru partea care acuză să te învinuiască, și apoi persoana învinuită urmează să dovedească prin instanțe că nu a discriminat. Este o premisă spre hărțuirea persoanelor care au o opinie neloială față de modul de viață homosexual. De frică să nu fie învinuiți și târâți prin instanțe oamenii vor refuza să mai scoată un cuvânt, să-și spună opinia, pentru că de altfel va trebui să cheltui bani și timp enorm pentru a demonstra că nu ești vinovat.

O problemă destul de gravă care lovește în democrație este felul în care a fost elaborat acest nou proiect de lege. Această nouă variantă  a fost dată publicității pe 10 mai, iar premierul Vlad Filat spune că la sfârșitul săptămânii urmează să fie transmisă în Guvern pentru a fi aprobată în următoarea ședință a Guvernului. Premierul a menționat că nu se permite nici o altă negociere sau propunere de modificare a conceptului legii. Acest fel de elaborare a legilor fără consultarea lor cu publicul contravine principiilor democratice și legii nr. 52 din 2003 privind transparența decizională în administrația publică, și în special încalcă toate principiile enumerate în articolul 2 al legii respective.

Batin Irina

Activiștii pro-homosexualitate au găsit alternative pentru paradele gay

Comunitatea LGBT (lesbienilor, gaylor, bisexualilor şi persoanelor transgen) din Moldova renunţă şi anul acesta la parada minorităţilor sexuale. Centrul de Informaţii „Gender Doc-M” se va limita la desfăşurarea festivalului „Curcubeul peste Nistru”, ediţia a X-a, în perioada 10-12 mai, transmite Info-Prim Neo.

Totuși, se pare că nu s-a cedat definitiv. În conferința de presă, Angela Frolov, Coordonatorul programului „Lobby şi Advocacy” al Centrului „Gender Doc-M”, a declarat că, “spre deosebire de alți ani, sunt planificate și câteva activități pentru publicul larg”.

Motivul renunțării la organizarea paradelor trebuie să fie ilegalitatea acestora!

Se pare că organizatorii nu vor să recunoască acest lucru. Drept motiv a fost invocat faptul că în anul 2008 a existat o încercare de paradă LGBT, însă contramanifestanţii au împiedicat desfăşurarea acesteia, blocând participanţii în autobuzul lor și de atunci comunitatea LGBT a renunţat la această manifestare.

Să ne amintim că în 2010 aceștia au organizat un flash-mob în fața Primăriei cerând o autorizație pentru  a desfășura parada și protecție în timpul desfășurării acesteia. Refuzul a fost atacat la Curtea de Apel, fiind contestat acest act emis de Consiliul Municipal pentru că ar fi încălcat dreptul la libertatea de întrunire al acestui grup minoritar. Curtea de Apel a respins solicitarea minorităților sexuale de a organiza o paradă în centrul capitalei pe 2 mai 2010.

Dreptul la libertatea întrunirilor, la libertatea de exprimare este unul relativ și legea permite restrângerea exercitării acestuia în unele situații, inclusiv atunci când se încalcă moralitatea publică. Respectiv, această limită încălcată – moralitatea publică, apărată de legislația națioanală și de acordurile internaționale, conferă acestor parade caracterul ilegal.

Filmul interzis pentru prezentare la televiziunea publică va fi prezentat în cinematograf

În cadrul festivalului care va fi organizat în acest an, ziua de 12 mai e declarată zi de teatru şi cinema – „Maratonul documentar”. În cadrul programului vor fi proiectate filmele documentare „Drepturile omului pe ecran: minorităţile sexuale”, film care până în prezent a fost interzis pentru prezentare la televiziunea publică. Va fi prezentată şi pelicula „Noi doi” – o producţie românească. După vizionarea filmelor va avea loc o dezbatere pe marginea filmelor. Această zi se va încheia cu spectacolul „Rogvaiv”. Filmele vor fi prezentate la Gaudeamus, iar spectacolul la Teatru-Spălătorie.

Filmul continuă să fie interzis spre difuzare la televiziunea publică. Instanța de fond a dispus printr-o încheiere suspendarea difuzării filmului „Drepturile omului pe ecran: minorităţile sexuale” în procesul desfășurat împotriva deciziei Consiliului de Observatori al Audiovizualului. Încheierea a fost atacată, iar pe data 2 mai 2012 Curtea Supremă de Justiție  a menținut în vigoare încheierea din 17 mai 2011 prin care a fost suspendată difuzarea filmului pâna la emiterea Hotărârii pe fondul cauzei.

Deci, până la urmă filmul va ajunge la publicul larg, așa cum s-a declarat în conferința de presă.

Oare nu se păstrează același grad de periculozitate și pentru aceste acțiuni ca și pentru cel al paradelor? Oare nu tot se aduce atingere moralității publice? Cum vor interveni autoritățile de data aceasta?

Guvernul Filat descoperă adevăratul scop al legii antidiscriminare

Acest scop poate fi ușor identificat în Planul de acțiuni privind onorarea angajamentelor Republicii Moldova față de Consiliul Europei aprobat de Guvern la data de 25 aprilie, care urmează a fi înaintat Parlamentului.

Punctul 18 al Planului dezvăluie adevăratul scop al legii privind combaterea și prevenirea discriminării, altul decât cel declarat oficial.

Nr	Obiectul angajamentului	Acţiuni planificate pentru realizarea obligaţiunilor	Termenul general de executare
18	Asigurarea respectării depline a drepturilor fundamentale ale minorităţilor sexuale	Adoptarea Legii anti-discriminareRatificarea Protocolului 12 la Convenţia europeană a drepturilor omului	2011-sem. I 2012

Scopul declarat în art. 1 alin. 1 al Legii privind prevenirea și combaterea discriminării: Scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea discriminării precum şi asigurarea egalităţii de şanse sau tratament tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfere ale vieţii fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică,  limbă, religie sau convingere, sex, vîrstă, stare a sănătăţii, disabilitate, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială,  sau pe bază de orice alt criteriu similar.

Deci, celelalte grupuri și minorități menționate nu sunt decât o umplutură care să permită Guvernului prin adoptarea Legii anti-discriminare să-și aducă la împlinire obiectul angajamentului de a “asigura respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale minorităților sexuale”.

Preambulul legii stabilește un alt scop:

Prezenta lege creează cadrul necesar aplicării Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, publicată  în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. 180 din 19 iulie 2000 şi Directivei 2000/78/CE a Consiliului  din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă publicată  în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. 303 din 2 decembrie 2000.

Se pare că acest scop este la fel unul declarativ, Uniunea Europeană, potrivit raportării făcute de Guvern în Planul menționat mai sus, fiind interesată de fapt ca Republica Moldova să “asigure respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale minorităților sexuale”, și nu este atât de interesată de celelalte categorii prevăzute de directivele menționate în preambulul legii.

Întrebarea este de ce Guvernul dorește cu tot dinadinsul să asigure respectarea drepturilor depline ale minorităților sexuale? Care este interesul Guvernului? De când homosexualii au devenit grupul prioritar pentru activitatea Guvernului? Pentru cine lucrează Guvernul Filat? Pentru întreaga populați, care este împotriva promovării modului de viață homosexual, ori merge împotriva societății pentru a loba interesele acestui grup minoritar?

 

O analiză mai detaliată citiți aici:

http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=6755

Scrisoare Președintelui Republicii Moldova privind legea antidiscriminare

Mult stimate Președinte al Republicii Moldova,

În contextul discuțiilor privind adoptarea proiectului de lege anti-discriminare, în calitatea mea de cetățean și pentru că nu-mi este indiferentă situația țării, vin cu acest îndemn către dumneavoastră.

Eu sunt studentă la facultatea de drept anul III, implicată în mai multe organizații nonguvernamentale și activități de ordin juridic. De îndată cum au început discuțiile privind acest proiect de lege am căutat să-l analizez și să înțeleg care va fi impactul social al acestuia.

Am studiat prevederile proiectului de lege și ale directivelor în baza cărora a fost elaborat. De asemenea am studiat evoluția legislativă în statele europene care au adoptat aceste legi, precum și jurisprudența care a urmat în domeniul reglementat de legea dată.

Consecințele sunt foarte grave. În primul rând, proiectul de lege înregistrat în Republica Moldova este cu mult mai larg decât directivele în baza cărora a fost adoptat. Acesta reglementează domenii care nu sunt cuprinse de directivele Consiliului Uniunii Europene menţionate la articolul 1 – Directiva Consiliului 2000/43/ CE din 29 iunie 2009 şi Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000. De asemenea, proiectul de lege în cauză include reglementări care nu au fost adoptate nici la rang de UE,  aspecte care nu se conţin în aceste două directive. Se pare că inspirație pentru prezentul proiect a servit propunerea de directivă „Cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală” din 2008 care se axează pe educaţie şi servicii și care încă nu a fost adoptată de UE. Prezenta propunere de directiva NU a fost legalizată în cadrul UE, rămânând blocată fără speranţă în cadrul Consiliului! Mai multe ţări se opun în mod deschis acestei directive. Prin urmare, ar fi imprudent şi inutil ca Republica Moldova să adopte o lege inspirată dintr-o directivă care nici măcar nu este acceptată de către statele UE.

În al doilea rând, proiectul dat de lege nu prevede excepțiile necesare într-o societate democratică, care sunt prevăzute și în cele 2 directive și în legile echivalente ale altor state europene, și anume privind libertatea de exprimare și libertatea religioasă.

În ce privește practica judiciară în acest domeniu în statele europene, se atestă un dezechilibru între dreptul la nediscriminare al homosexualilor și libertatea de convingere a creștinilor, precum și a persoanelor care nu consideră practica homosexualității o normalitate. Astfel, se atestă multe cazuri de concedieri, amenzi nejustificate și discriminarea majorității pentru o mână de homosexuali, care la tot pasul târăsc oamenii în judecată pentru că i-ar fi discriminat, transformându-se într-o hărțuire batjocoritoare. Un caz bine cunoscut este cazul Ladelle, al unei doamne care lucra la oficiul de stare civilă. Dumneaei a propus unui cuplu homosexual să-și oficieze căsătoria la un alt coleg motivând că convingerile religioase nu-i permit să oficieze căsătoria unui așa cuplu. Fiind dată în judecată de acest cuplu, care insista să le fie oficiată înregistrarea căsătoriei anume de această doamnă, a pierdut cazul și ulterior a fost concediată.

Dacă ați citit proiectul de lege, acesta prevede la art. 11 promovarea principiului nediscriminării în sistemul învățământului. Conținutul acestui articol este unul foarte grav, pentru că ar permite lecții despre homosexualitate în toate instituțiile de învățământ, nu numai pentru elevi, dar și pentru profesori și părinți. Vă recomand să citiți ce vor învăța profesorii, părinții și copiii la astfel de lecții privind la manualele și cărțile altor state.

În acest sens, vă trimit câteva poze ale titlurilor de cărți puse la dispoziția copiilor în Marea Britanie și vă recomand să citiți următorul ghid pentru profesorii din România, pe care îl puteți găsi pe internet:

http://accept-romania.ro/images/stories/orientarea_sexuala._ghid_pentru_profesori.pdf

Citiți mai jos lista cărților a căror pagină principală o puteți vedea aici și din America la acest link. Primele 12 sunt cărți din Marea Britanie, ultimele 2 din SUA.

1. Tata, Taticul si Eu (istoria unui copil care creşte într-o “familie” de gay)
2. Mama, Mamica si Eu (istoria unui copil care creşte într-o “familie” de lesbiene)
3. 10.000 de rochii (băiatul căruia îi plac rochiţele)
4. Emma si Mesha (istoria a doua mame)
5. Zburînd liber (istoria a două mame)
6. Heather are două mame
7. Acasă la mamele noastre
8. Prinţ, Prinţul şi Familia
9. Ce este mai bine decît să ai două mame?
10. Prinţ şi Prinţul (istoria prinţilor îndrăgostiţi unul de altul)
11. Prințesa mea băiatul (Istoria despre un băiat căruia îi place să se îmbrace în rochiţe)
12. Cine este familia mea? (sau există familii diferite)
13. Tati, tata și eu
14. Mama și mami se căsătoresc!

Pentru că sunteți jurist, societatea așteaptă din partea dumneavoastră o analiză juridică complexă și decizii corecte!

Pedepsele blânde încurajează infractorii!

În numele principiului umanismului se fac reforme îndreptate împotriva omului

Principiul umanismului este formulat în mod expres în articolul 4 al Codului penal:

(1) Întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar, persoana ca valoare supremă a societății, drepturile și libertățile acesteia.

(2) Legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Acest principiu este interpretat în sensul că întreaga activitate de reglementare penală, precum și cea de aplicare a legilor penale privesc omul, ca valoare supremă, chiar și atunci când acesta ajunge să fie infractor.

În acest sens, așa cum se știe, au fost abolită pedeapsa cu moartea, pedepsele sunt îmblânzite și s-au diversificat mijloacele de individualizare a pedepsei, reglementările speciale privind răspunderea penală a minorilor; reglementările referitoare la executarea pedepsei, care trebuie să nu cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului, ș.a.

Toate aceste măsuri pot fi încadrate într-o singură sintagmă – îmblânzirea Codului Penal.

Unul din efectele îmblânzirii Codului Penal – recidiva

Recidiva (comiterea cu intenţie a uneia sau mai multor infracţiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune săvârșită cu intenţie) în țara noastră este un fenomen foarte frecvent. Se pare că infractorii nu prea se tem de pedepsele ce le-ar putea fi aplicate. Închisorile devin școli de formare a infractorilor. Populația este pusă în pericol, pentru că statul nu-și face bine datoria de a preveni infracțiunile.

Statistici din 2010, arată că doar 41,48% din cei ce au săvârșit infracțiuni, nu au antecedente penale, au 1 antecedent penal – 28,62%, iar cifra pentru cei care au 3 sau mai multe antecedente penale este mai mare decât cea pentru un antecedent penal și este 29,90%, aproape 30%.

Înăsprirea pedepselor – una din metodele principale de prevenire a infracțiunilor

O astfel de tentativă a fost proiectul prin care persoanele care vor fi condamnate pentru viol, în special asupra minorilor, vor fi supuși castrării chimice în ultimele 3 luni de detenție. Proiectul a fost votată cu votul unanim al deputaților prezenți la ședința Parlamentului, dar nu a trecut etapa de promulgare, actualul Președinte, Nicolae Timofti considerând-o prea dură și inumană. Dumnealui în calitate de jurist ar fi trebuit să cunoască situația alarmantă din Republica Moldova în ce privește molestarea sexuală a copiilor. Oare nu ar trebui să intervină statul prin măsuri penale pentru a combate acest fenomen atât de periculos și frecvent? Pedepsele blânde nu fac decât să încurajeze făptuitorul să continue activitatea sa infracțională, și atunci ne pomenim în situația când neglijăm victimele și nu ne pasă de soarta celorlalți copii.

Statistici alarmante

În ultimii 5 ani, 15 persoane au fost trase la răspundere în mod repetat pentru violarea minorilor.

Totodată, MAI constată o creștere stabilă din an în an a numărului violurilor atât în rândul adulților, cât și în rândul minorilor. Statistica arată că cele mai frecvente pedepse pentru violarea copiilor în Republica Moldova sunt: „2 ani privaţiune de libertate, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe 1 an”, „6 luni privaţiune libertate”. Totodată, cele mai multe cauze sunt pur şi simplu clasate, iar violatorii se întorc în mediul lor obişnuit și comit noi violuri. (Jurnal.tv)

În anul 2010, conform statisticilor oferite de Biroul Național de Statistică, au fost înregistrate 368 infracțiuni de viol. Studiul comparativ al acestor statistici arată că numărul de infracțiuni de viol a crescut brusc începând cu anul 2003, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, care prevede sancțiuni mai blânde pentru acest tip de infracțiuni, decât Codul Penal anterior. Evoluția cifrelor este următoarea:

2000 – 215

2001 – 189

2002 – 204

2003 – 320

2004 – 336

…  368 de infracțiuni de viol înregistrate în anul 2010

Iar infractiuni de viol împotriva copiilor în 2010 au fost înregistrate în număr de 87.

Potrivit raportului efectuat de PromoLex “Drepturile Omului în Moldova 2009-2010”, pe parcursul anilor 2009-2010 s-a observat o ușoară acutizare a fenomenului delicvenței juvenile. În anul 2010 au fost înregistrate 1448 de infracțiuni săvârșite de minori. 25 % din numărul acestora au fost comise de către minori în stare de ebrietate, iar 28,7% din ele constituie au fost săvârșite în mod repetat. 37 din aceste infracțiuni sunt cu caracter sexual săvârșite de minori contra minorilor.

Tot în 2010, potrivit datelor Ministerului Afacerilor Interne, în 653 de cazuri penale victime au fost minori, cele mai multe din aceste infracțiuni fiind cu caracter sexual (2010 – 191 cazuri, 2009 – 109 cazuri), dintre care 23 au fost săvârșite în cadrul familiei.

Sarcina de prevenire nu este realizată

Sarcina principală a dreptului penal este cea de apărare a valorilor sociale a dreptului penal și se realizează în mare parte prin prevenție, care poate fi generală și specială.

Prevenția generală presupune prevenirea săvârșirii infracțiunilor de către persoane sub influența interdicției juridice penale și amenințării cu aplicarea pedepsei. De fapt, prevenția generală se referă la cercul de persoane care nu au comis infracțiune și care sub frica de a nu fi sancționați penal nici nu vor comite.

Prevenția specială constituie în sine preîntâmpinarea săvârșirii noilor infracțiuni de către persoanele care au săvârșit astfel de fapte. Această prevenție se înfăptuiește prin aplicarea față de aceste persoane a pedepselor penale sau a măsurilor de constrângere medicale și educative.

La îndeplinirea sarcinilor și scopului dreptului penal, un rol foarte important îl joacă politica penală a statului. Aceasta reprezintă totalitatea măsurilor adoptate de către stat în vederea combaterii fenomenului criminalității, sau mai simplificat – reacția statului față de acest fenomen.

Ce se întâmplă atunci când reacția statului este “Să fim umani! Nu atât de dur!”

Sarcina de prevenție nu poate fi realizată în condițiile unor pedepse blânde, pentru că nu mai este o amenințare pentru cel care intenționează să săvârșească o infracțiune, riscul nu mai este la fel de mare, și nici pentru cel care a săvârșit infracțiunea, el poate să mai comită alte infracțiuni și după ispășirea pedepsei, căci va fi tratat “uman, nu atât de dur”.

Chiar dacă suntem chemați să îmblânzim Codul Penal, să-l ajustăm la cerințele europene, să nu uităm că fiecare stat este individual, iar legile trebuie să reglementeze realitățile sociale ale statului respectiv. Și apoi, pedeapsa prin castrare, se aplică în mai multe țări din lume cum ar fi Marea Britanie, SUA, Canada, Franța, Germania.

Sunt copii dumneavoastră în siguranță?

În 2010 în orașul Glodeni un bărbat a violat o fetiță de 2 ani. Fetița a fost într-o stare foarte gravă, a suferit mai multe intervenții chirurgicale, acum se află în afara oricărui pericol. Fetița a fost lăsată de mama ei în grija unui cuplu, care trăiau în concubinaj, bărbatul respectiv a violat-o în stare de ebrietate și la interogare recunoscându-și vina a avut tupeul să invoce motivul cum că a încurcat fetița cu iubita sa. Bărbatul a mai fost condamnat anterior pentru viol.

Unde sunt efectele reeducării și reintegrării în societate, și dacă suntem atât de buni și de umani, unde este manifestarea umanismului față de această fetiță nevinovată?

Putem fi siguri, într-un stat democratic, că viața noastră, viața rudelor, a copiilor este protejată îndeajuns așa ca să putem păși fără frică? Infractorului nu are de ce să-i fie frică, și-a ispășit pedeapsa o dată, o va ispăși și a doua oară, pentru că este mult prea nesemnificativă…

Societatea este în cunoştinţă de cauză! Ne îngrijorează consecinţele adoptării legii nediscriminare!

Conform presei naţionale, parlamentara Ana Guţu consideră că Legea privind prevenirea şi combaterea discriminării ar putea fi adoptată fără obstacole dacă s-ar conveni asupra a trei aspecte: interzicerea paradelor, căsătoriilor şi adopţiilor în rândul persoanelor cu orientare sexuală netradiţională.

Legea privind prevenirea şi combaterea discriminării, însă, nu conţine prevederi cu privire la parade, căsătorii sau adopţii. De ce totuşi doamna Guţu consideră că anume aceste aspecte pun în gardă societatea? Am auzit mai multe opinii printre susţinătorii acestui proiect de lege care spun că societatea a fost dezinformată cu privire la conţinutul acestei legi, că este împotriva unui proiect de lege pe care nici nu-l cunosc şi nici efectele lui juridice. Nu este cazul să fie desconsiderată opinia publică, aşa cum legile sunt adoptate pentru societate, pentru reglementarea relaţiilor sociale din cadrul societăţii, iar Parlamentul reprezintă voinţa poporului. Constituţia Republicii Moldova stabileşte că “Suveranitatea  naţională aparţine poporului Republicii  Moldova, care  o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative,  în formele stabilite de Constituţie.” Deci, populaţia are tot dreptul să-şi exercite suveranitatea şi prin mitinguri, care să reprezinte doleanţele lor, aşa cum Constituţia le garantează libertatea de exprimare.

Dacă la fiecare exprimare de opinie din partea societăţii parlamentarii ar reacţiona cu ignoranţă, am mai putea vorbi despre o suveranitate care aparţine poporului sau de parlamentari care reprezintă interesele societăţii? Este uşor să dai vina pe prostimea poporului care vine la mitting, cum că nu cunosc nimic, că au fost dezinformaţi, manipulaţi. Eu, însă, nu văd lucrurile în felul acesta, aşa cum Parlamentului a fost prezentată destulă informaţie prin care manifestanţii şi oponenţii acestei legi îşi argumentau poziţia! Ei nu sunt în lipsă de cunoştinţă de cauză, sunt chiar foarte bine informaţi reieşind din documentele şi declaraţiile prezentate, din seminarele desfăşurate prin participarea unor specialişti externi şi reieşind din experienţa altor state, care a fost prezentată publicului în mai multe rânduri şi care presupune consecinţe îngrijorătoare în urma adoptării şi aplicării acestei legi.

În cele ce urmează vreau să clarific câteva lucruri privind această lege, atât pentru publicul larg, cât şi pentru guvernanţii care consideră societatea de proşti dezinformaţi.

Legea în actualul format nu prezintă pericol pentru instituţia familiei sau a adopţiei. Nu este nici un articol în prezentul proiect de lege care să atingă aceste aspecte şi să anuleze prevederile Constituţiei sau ale Codului Familiei care stabilesc:

“Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi  femeie, pe  egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul  şi  îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” (Art. 48, alin. (2) din Constituţia RM)

“Relaţiile familiale sînt reglementate în conformitate cu următoarele principii: monogamie, căsătorie liber consimţită între bărbat şi femeie, egalitate în drepturi a soţilor în familie, sprijin reciproc moral şi material, fidelitate conjugală, prioritate a educaţiei copilului în familie, manifestare a grijii pentru întreţinerea, educaţia şi apărarea drepturilor şi intereselor membrilor minori şi ale celor inapţi de muncă ai familiei, soluţionare, pe cale amiabilă, a tuturor problemelor vieţii familiale, inadmisibilitate a amestecului deliberat în relaţiile familiale, liber acces la apărarea, pe cale judecătorească, a drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor familiei.” (Codul Familiei Republicii Moldova, art. 2, alin. (3))

“Adoptatorii trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării multilaterale şi armonioase a personalităţii copilului.” (Art. 12, alin. (5), din Legea cu privind regimul juridic al adopţiei  din 28.05.2010)

Însă, în nici într-un stat legea antidiscriminare nu a deschis aceste drumuri spre căsătorie şi adopţie comunităţii LGBT deodată, aceasta s-a întâmplat treptat, după ce a fost făcut primul pas – legea antidiscriminare.

Avocatul britanic Alex Spak, care a fost în Republica Moldova în mai multe rânduri la invitaţia Asociaţiei Obşteşti “Pentru Familie” ne-a spus că noi avem un avantaj, şi anume faptul că nu suntem primii şi că putem învăţa din experienţa altor state care au adoptat această lege, aşa cum societatea nu înţelege consecinţele acestei legi decât după adoptarea acesteia. Mai greu a fost pentru Marea Britanie care au început de la zero pe acest tărâm fără să vadă exemple şi acum au parte de consecinţe usturătoare pentru experimentează pe propria lor piele şi învaţă din greşelile lor, ei nu au avut posibilitatea să înveţe din greşelile altor state, noi, însă, avem această posibilitate.

Iată cum a evoluat legislaţia pro-homosexuală în Marea Britanie:

1967 – dezincriminarea homosexualităţii;

1997 – art. 13 din Tratatul de la Amsterdam adaugă ca şi criteriu de nediscriminare orientarea sexuală;

2000 – O nouă directivă a Uniunii Europene care obliga ţările membre ale UE să interzică discriminarea în baza criteriului de orientare sexuală;

Furtuna din legislaţia Angliei ca consecinţă a acestei directive în vederea implimentării ei:

Legea cu privire la egalitatea la angajare;

2006 – Actul de egalitate (Eaquality act);

2004 – Actul privind parteneriatele civile;

2006 – Actul privind parteneriatele civile;

Amendament adus Actului privind discriminarea în bază de sex din 1975;

2007 – Regulamentul privind orientarea sexuală;

2008 – Justiţia criminală şi imigraţia;

Toate aceste acte normative conţin reglementări privind orientarea sexuală. Cu timpul, activiştii sexuali au început să ceară coborârea vârstei pentru relaţii sexuale legale până la 12 ani.

Anul acesta, premierul britanic Cameron s-a manifestat pentru legalizarea căsătoriilor homosexuale, tot dumnealui a declarat că nu va acorda ajutor economic, declarând un fel de boicot, statelor care nu respectă drepturilor comunităţii LGBT. După ce premierul Cameron a declarat că guvernul său doreşte legalizarea „căsătoriilor homosexuale”, activiştii din această ţară au prins curaj şi au început un lobby agresiv pentru eliminarea termenilor „soţ” si „soţie” din întreaga legislaţie britanică. Potrivit planului acestor activişti, cei doi termeni ar urma să fie inlocuiţi cu „partea” şi „părţile”. Alianţa Familiilor din România menţionează că asemenea ca asemenea planuri, pe termen mai scurt sau mai lung, au activiştii homosexuali din toate ţările, inclusiv cei din Romania, care militează pentru aberaţia „căsătoriilor homosexuale”, pentru propaganda în şcoli şi pentru abolirea diferenţelor naturale dintre barbat şi femeie, confirmate în legislaţie.

Astfel de consecinţe aşteaptă şi pe statul nostru în cazul adoptării acestei legi, care de fapt au survenit treptat în fiecare stat care a adoptat-o.

Propaganda în şcoli, grădiniţe şi alte instituţii de învăţământ a orientării sexuale este permisă direct de acset proiect. Proiectul mai reglementează nediscriminarea şi în domeniul muncii şi al prestării de servicii, ceea ce va cauza o hărţuire a angajatorului de către homosexuali în cazul refuzului de angajare pentru comportament imoral. De asemenea, libertatea de exprimare va fi grav atacată, cum deja s-a început, aşa cum ne demonstrează cazul bloggerului Vitalie Marian, căruia nu-i permit să-şi expună liber opinia pe propriul blog, pentru aceasta fiind atacat în Instanţă riscând o amendă usturătoare.

Ca şi concluzie, societatea este îngrijorată de:

-          Evoluţia pe care o poate provoca adoptarea legii antidiscriminare în domeniul legislaţiei privind minorităţile sexuale, aşa încât să se ajungă la legalizarea căsătoriilor homosexuale, la încuviinţarea adopţiilor pentru homosexuali;

-          Propaganda care urmează să fie permisă de către lege prin şcoli, vizând atât copiii, cât şi părinţii reieşind din art. 11 al proiectului de lege respectiv;

-          Libertatea de exprimare restrânsă şi încălcată ca şi libertate fundamentală a omului, aşa cum deja s-a început;

-          Discriminarea unui alt cerc de persoane în favoarea homosexualilor – disbalanţă dintre drepturi;

-          Angajatori ameninţaţi şi hărţuiţi cu procese din cauza refuzului unei angajări sau dispunerii vreunei concedieri, şi altele.

În ce priveşte paradele gay-lor, acestea sunt şi vor rămânea ilegale, chiar dacă legea va fi adoptată, deoarece contravin moralei publice, categorie protejată de legislaţia Republicii Moldova şi de mai multe tratate internaţionale.

Medicii obstreticieni pot răspunde penal pentru unele cazuri de efectuare a avortului

Unii medici posibil nu știu despre o contradicție din legislația noastră care ar duce la atragerea acestora la răspundere penală. Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa (nemo censetur ignorare legem).

În regulamentul privind efectuarea întreruperii voluntare a cursului sarcinii, Ministerul Sănătății prevede că dacă sarcina depășește 12 săptămâni, medicului îi este permis să efectueze avortul doar dacă sunt indicații medicale și sociale (Secțiunea 3, pct. 37).

ATENȚIE! Medicii care se vor conduce de această prevedere riscă să răspundă penal, pentru că fapta lor va constitui infracțiune!

Codul penal la articolul 159 stabilește că întreruperea cursului sarcinii, în lipsa indicațiilor medicale, prevăzute de Ministerul Sănătății, reprezintă infracțiune, și anume provocare ilegală a avortului, care se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Deci, potrivit prevederilor Codului Penal, nu reprezintă infracțiune efectuarea avortului când termenul sarcinii depășește 12 săptămâni dacă sunt prezente indicațiile medicale. Nu este așa și în cazul indicațiilor sociale, pentru că, chiar și în prezența acestora, în caz de efectuare a avortului suntem în prezența componenței de infracțiune prevăzute la art. 159 Cod Penal. Legea penală a Republicii Moldova incriminează orice întrerupere de sarcină după 12 săptămâni, dacă nu sunt prezente indicații medicale, chiar dacă se invocă indicațiile sociale.

Indicațiile sociale sunt prevăzute doar în regulamentul Ministerului Sănătății, care este un act normativ subordonat legii și care nu trebuie să contravină legii. Acest regulament contravine Codului Penal, iar judecătorii, în caz de soluționare a unor astfel de cazuri penale, sunt obligați să aplice direct legea penală și să informeze depre această neconcordanță autoritatea care a emis actul normativ respectiv. Rezultă că medicii care vor efectua avort când sarcina depășește 12 săptămâni pe baza indicațiilor sociale vor răspunde penal penru infracțiunea de provocare ilegală a avortului și nu vor putea invoca prevederile Regulamentului sus menționat, care în anexa nr.2 stabilește următoarele indicații sociale:

Indicaţiile sociale

pentru întreruperea voluntară a cursului sarcinii după 12 săptămâni

şi pînă la sfîrşitul săptămânii 21-a de sarcină: 

 

1. vârsta femeii gravide sub 18 ani şi peste 40 ani;

2. sarcina survenită în urma violului, incestului sau a traficului cu fiinţe umane;

3. divorţ în timpul sarcinii;

4. decesul soţului în timpul sarcinii;

5. privaţiune de libertate sau de drepturi părinteşti a unuia sau a ambilor soţi;

6. femeile gravide aflate în procesul de migraţie;

7. femeile gravide cu 5 şi mai mulţi copii;

8. femeile gravide care au în grija sa:

1) un copil mai mic de 2 ani;

2) unul sau mai mulţi membri ai familiei încadraţi în gradul I de invaliditate, care necesită îngrijire, conform concluziei Consiliului de Expertiză Medicală a Vitalităţii.

9. asocierea a minim 2 circumstanţe: lipsa domiciliului, lipsa surselor financiare de existenţă, abuz de alcool sau/şi droguri, acte de violenţă domestică, vagabondaj.

 

Citind indicațiile de mai sus te iau fiorii crezând că o mamă poate să-și ucidă copilul doar pentru că divorțează, are un copil mai mic de 2 ani, mai are alți 5 copii acasă… Doar nimeni nu-și ucide copilul atunci când e greu să-l întrețină, să-i asigure hrană. O mamă nu mănâncă ea și dă copilului. O mamă adevărată nu-și va ucide copilul invocând că nu vrea ca copilul ei să sufere de foame, ci va merge să lucreze din tot greul pentru ca să-și hrănească copilul.

Care medic ar permite unei mame să-și ucidă copilul pentru așa motive? Cred că această neconcordanță din lege nu este o lacună, dar încă o șansă medicilor de a judeca și a înțelege că nu este corect să oprești viața unui copil nevinovat pentru așa “indicații sociale” eftine, care nu trebuie puse pe un cântar cu viața unei ființe umane.

“Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase…” (1 Timotei 1:8-10)

 

Eliminarea prescripției pentru omor în România

În România a fost modificat Codul Penal sub aspectul imprescriptibilității faptei de omor. O astfel de modificare face ca toate infracțiunile de omor să fie pedepsite, indiferent de cât timp a trecut din momentul săvârșirii ei. Decizia a fost aprobată pe 20 februarie de deputații din Comisia Juridică și votată de camera deputaților pe 28 februarie. Legea a fost adoptată cu 172 de voturi “pentru” și unul “împotrivă”.

Legea prevede eliminarea prescripţiei pentru răspunderea penală în cazul infracţiunii de omor – comisă cu intenţie (directă sau indirectă) – în varianta simplă şi în formele sale agravate – şi în cazul infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea victimei.

În Republica Moldova, infracțiunea de omor nu este imprescriptibilă, pe când în România se propun și alte infracțiuni pentru înlăturarea prescripției, printre care și cele legate de fenomenul corupției. Poate că au dreptate cetățenii români, pentru că multe infracțiuni sunt bine ascunse, iar statul nu se încadrează în termen pentru a le descoperi și sancționa, astfel cei vinovați continuă în pace activitatea lor infracțională și pot invoca curgerea termenului de prescripție pentru a nu răspunde de faptele lor.

Mihai Tudose, deputat PSD de Brăila, licenţiat în Drept consideră legea de bun augur, pentru că „nu poţi să iei viaţa cuiva şi să scapi nepedepsit vreodată“.

Ce presupune imprescriptibilitatea omorului?

Instituția prescripției răspunderii penale este cauza de înlăturare a răspunderii penale după trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege de la data comiterii infracțiunii, prin stingerea dreptului statului de a aplica pedeapsa, respectiv a obligației infractorului de a suporta consecințele faptei sale.

Sunt prevăzute termene de prescripție a răspunderii penale având o durată diferită în dependență de gravitatea infracțiunii, termene ce se calculează de la data săvârșirii infracțiunii.

Articolul 60 al Codului Penal al Republicii Moldova prevede următoarele termene de prescripție:

(1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracţiunii au expirat următoarele termene:

a) 2 ani de la săvârşirea unei infracţiuni uşoare;

b) 5 ani de la săvârșirea unei infracţiuni mai puţin grave;

c) 15 ani de la săvârșirea unei infracţiuni grave;

d) 20 de ani de la săvârșirea unei infracţiuni deosebit de grave;

e) 25 de ani de la săvârșirea unei infracţiuni excepţional de grave.

Prescripţia curge din ziua săvârșirii infracţiunii şi până la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată, iar  în cazul săvârșirii de către persoană a unei noi infracţiuni, prescripţia se calculează pentru fiecare infracţiune separat.

Curgerea prescripţiei se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracţiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripţiei se reia din momentul reţinerii persoanei sau din momentul autodenunţării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă de la data săvârșirii infracţiunii au trecut 25 de ani şi prescripţia nu a fost întreruptă prin săvârșirea unei noi infracţiuni.

Aplicarea prescripţiei faţă de persoana care a săvîrşit o infracţiune excepţional de gravă se decide de către instanţa de judecată. Dacă instanţa nu va găsi posibilă aplicarea prescripţiei şi liberarea de răspundere penală, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu închisoare pe 30 de ani.

Termenele prescripţiei de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvîrşirii infracţiunii erau minori.

Prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război sau alte infracţiuni prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Astfel, prin introducerea prevederii de imprescriptibilitate a omorului, alături de infracțiunile considerate imprescriptibile, enumerate la alin. (8) art. 60 CP, ar apărea și infracțiunea de omor.

Statele unde este prevăzută imprescriptibilitatea omorului

Posibil să apară obiecții la o astfel de modificare invocând principiul umanismului. Totuși, trebuie să cunoaștem că această prevedere este în acord cu Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și sunt mai multe state în lume în care infracțiunea de omor nu este prescriptibilă, la numărul cărora s-a adăugat și România, și anume: Marea Britanie, Germania, Austria, Irlanda, Danemarca, Finlanda, Estonia, Cipru, SUA, Canada și Japonia.

România era anterior printre puţinele state membre ale UE care aplicau prescriptibilitatea infracţiunilor de omor.

Ce spune Biblia despre această practică?

Dumnezeu a instituit prescriptibilitatea doar pentru lipsirea de viață din imprudență. Astfel, cel care fără voie sau din neatenție a provocat moartea unui om trebuia să fugă în cetatea de scăpare și să stea acolo până la moartea marelui preot, după care putea să se întoarcă la moșia lui. Cetatea de scăpare îl păzea de răzbunătorul sângelui, care avea dreptul să-l omoare până la moartea marelui preot, dacă el ieșea din cetatea de scăpare. Dacă ulterior morții marelui preot, când cel vinovat se întoarce la moșia lui, se întâmplă că răzbunătorul de sânge îl ucide, atunci acesta va fi vinovat de moartea lui.

Iată textul unde este reglementată această practică:

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului, să vă alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie. Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat. Din cetăţile pe care le veţi da, şase să vă fie cetăţi de scăpare. Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan, şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetăţi de scăpare. Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie. (Numeri 35 : 9-15)

Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pândit, sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-i facă rău; iată legile după care va judeca adunarea între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sângelui: Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfânt. Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise şi dacă răzbunătorul sângelui întâlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor. Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui. (Numeri 35 : 22-28)

Cât despre omorul din intenție, Dumnezeu a prevăzut pedeapsa cu moartea și a spus că orice sânge nevinovat vărsat trebuie răzbunat, pentru că altfel țara este pângărită, iar ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se putea face decât prin sângele celui ce-l va vărsa.

Cu ocazia celor discutate mai sus vreau să amintesc cititorilor că fiecare om este păcătos, iar Biblia spune că plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul Nostru. (Romani 6:23) Nu te gândi că cu trecerea timpului Dumnezeu va uita păcatele tale uitându-Se la faptele bune pe care le faci, la lumânările aprinse, la mătăniile bătute sau milostenii. Dumnezeu nu le va uita și nu le va lăsa nepedepsite. Totuși, există o posibilitate de a-ți ispăși vina, o unică posibilitate – prin credință în Domnul Isus Hristos și pocăință sinceră!

Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele, El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” (Evrei 10 :11-17)

Paradele gay sunt ilegale!

Este atacată instituția familiei

Articolul 2 aliniatul (1) al Codului Familiei Republicii Moldova prevede că “Familia şi relaţiile familiale în Republica Moldova sînt ocrotite de stat”.

La fel proclamă și articolul 2 din Constituția RM: “Familia constituie   elementul   natural   şi   fundamental   al societăţii  şi  are  dreptul  la ocrotire din  partea  societăţii  şi  a statului. ”

Instituția familiei considerată celulă și bază a societății necesită protecție din partea statului. Această protecție este declarată de lege, iar statul trebuie să depună maximul efort pentru a o asigura, inclusiv de așa fenomen ca paradele gay.

Potrivit Constituției, “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi  femeie, pe  egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul  şi  îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Vitalie Milonov, deputat în Adunarea Legislativă a Sankt-Persburgului a subliniat datoria de intervenție a statului în aceste timpuri când “Spiritul liberal încearcă să schimbe orientările de bază ale societății, lăsând părinții și școala singuri în fața imperiului puternic al show-businessului, care, ca o mlaștină, absoarbe tineretul de azi”.

Este de datoria statului să apere familia așa cum a declarat în Constituție și legi, să nu lase părinții singuri în fața luptei de protecție a moralității copiilor lor.

Copiii sunt puși în pericol

Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului prevede datoria statului de a garanta fiecărui copil dreptul la un nivel de viață adecvat dezvoltării sale fizice, intelectuale, spirituale și sociale. Deci, este datoria statului să intervină și să protejeze copii de așa demonstrații care le pervertesc mintea lor și le atacă discernământul, pentru că ei sunt la o vârstă când nu pot deosebi binele de rău.

Autoritățile din Sankt Petersburg au înțeles acest lucru și recent au elaborat un proiect de lege, care deja a trecut cele 2 lecturi, urmând doar cea de-a treia, care sancționează promovarea homosexualității, lesbianismului, a transsexualității și bisexualității cu amenzi dure. Vitalie Milonov, autorul acestui proiect de lege a argumentat necesitatea acestuia prin următoarele: “Nu vreau ca copiii noștri să asocieze curcubeul cu o perversiune socială. Noi în nici un fel nu încălcăm drepturile cetățenilor, nouă pur și simplu ne pasă psihicul delicat și foarte vulnerabil

al copiilor.”

Marea Britanie este un exemplu clasic în influențarea psihicului copiilor cum că homosexualitatea este o normalitate. Încă de la grădiniță li se spune povești despre homosexuali și li se prezintă aceasta ca normalitate.

În Suedia, administraței unei grădiniței a decis să „anuleze” termenul „han” – (băiat în suedeză) și „hon” (fată în suedeză), acum toți copiii sunt „hen”. Deși acest termen nu este întâlnit în vreun dicționar suedez, el a devenit un jargon în comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transexuali). Directorul instituției, Dna Rayalin, afirmă că scopul ei este de a forma în grădiniță un anturaj favorabil pentru homosexuali și lesbiene, de aceea toate activitățile sunt destinate pentru a învăța copiii să nu facă diferență bazată pe gen. Mai mult decât atât, directorul afirmă că acționează pe baza unui program, conform căruia, în grădinițe este binevenită angajarea pedagogilor homosexuali.

Nu cred că vrem să se ajungă așa și în țara noastră… Copilul trebuie să fie protejat de stat, în special trebuie să fie verificată informația pe care o primește.

Contravin moralității publice

Astfel de parade contravin moralității mele personale, dar și a majorități populației RM.

Cineva ar contraargumenta cum că moralitatea este o noțiune relativă și cine stabilește ce este moralitatea?… De vreme ce este o categorie apărată de mai multe legi naționale, precum și de tratate internaționale, nu putem spune că este lipsită de conținut. Cine este titularul moralității publice dacă nu societatea? Oare nu a intervenit populația de fiecare dată când s-a încercat să se organizeze paradele gay, pentru că au fost intimidați prin astfel de acțiuni și moralitatea lor atacată, fiecare gândindu-se și la copiii lor, care pot fi martori ai paradelor, fie de pe ecranele televizorului, fie de pe stradă.

Când a fost propus în 2008 proiectul dat de lege au fost înaintate în Parlament 100000 de semnături din partea populației care cereau neaprobarea acestui proiect de lege. Astfel de reacții de nemulțumire din partea societății arată foarte clar că paradele gay și fenomenul homosexualității sunt în afara cadrului moralității publice și reprezintă o lovitură adusă acesteia.

Nu se încadrează în limitele stabilite pentru libertatea de exprimare

Actele mai multor organisme internaționale consfințesc dreptul la libertatea întrunirlor și totodată stabilesc situațiile în care exercitarea acestui drept poate fi restrânsă:

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice(1976, ratificat de Republica Moldova la 26.04.1993), art.21

“Dreptul la întrunire pașnică este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricțiilor conforme cu legea și necesare într-o societate democratică, în interesul securității naționale, al securității publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile și libertățile altora.”

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale(1950, intrat în vigoare pentru RM din 01.02.1998), art.11

“1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere[…]

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratic, pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau a moralei ori pentru protecția drepturilor și libertățior altora.[…]”

Legea privind întrunirile, la secțiunea “Întrunirile interzise”, art.8

“sunt interzise întrunirile prin care se urmărește […] încălcarea moralității publice, a drepturilor și libertățior altor persoane.”

Aduc ca consecință încălcarea drepturilor altor persoane

În țările europene, unde a fost introdus în legislație orientarea sexuală ca criteriu de discriminare, aceste parade și activități nu numai că încalcă “legal” moralitatea publică dar încalcă și drepturile și libertățile altor persoane. În acest sens avocatul Alex Spak a prezentat o serie de consecințe usturătoare ale revendicării “drepturilor homosexualilor” în Marea Britanie. Astfel au început a fi discriminate alte minorități iar de cele mai multe ori chiar majoritatea, este încălcat dreptul la libertatea conștiinței, nu se respectă convingerile religioase, se încalcă drepturile altor persoane la libertatea de exprimare, copiii sunt învățați în mod obligatoriu că homosexualitatea este o normalitate începând cu grădinițe etc. Astfel de tendințe întotdeauna încep nevinovat și subtil ca nimeni să nu observe, dar noi avem avantajul că putem învăța din experiența altor țări. Și de ce să credem că Republica Moldova nu va avea parte de aceleași consecințe sau poate și mai drastice, dacă vom permite ca lucrurile să înainteze?

Sancționarea calomniei – pericol pentru presa liberă, dar necesară pentru societate!

Potrivit definiției date de dicționarul explicativ al limbii române, calomnia presupune a vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri.

Calomnia este interzisă potrivit legislației în vigoare. Codul contravențional al Republicii Moldova reglementează următoarele:

Calomnia, adică răspîndirea cu bună ştiinţă a unor scorniri mincinoase ce defăimează o altă persoană, însoţită de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave ori soldată cu urmări grave se sancţionează cu amendă de la 80 la 120 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 60 de ore, sau cu arest contravenţional de pînă la 15 zile, cu amendă de la 120 la 250 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere cu privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de dreptul de a desfăşura anumite activităţi pe un termen de la 3 luni la un an.

Prin răspândire se înţelege comunicarea unei alte persoane (în afară de victimă) a unor informaţii ce nu corespund realităţii. De exemplu, că persoana şi-a construit casa cu mijloace neprovenite din muncaei proprie, sau că ia mită etc. Scornirile calomnioase comunicate numai victimei, în lipsa altor persoane, nuconstituie o calomnie, ci poate fi vorba de insultă. Răspândirea unor informaţii adevărate care, deşi dezonorează persoana, corespund parţial sau total realităţii, nu constituie componenţa unei calomnii. Defăimătoare se consideră orice scorniri despre săvârşirea de către o persoană a unor acţiuni sau a unor fapte ce încalcă normele morale şi de convieţuire. Răspândirea scornirilor mincinoase trebuie să conţină afirmaţia cu privire la unele fapte care ar fiexistat sau există în prezent, şi nu despre unele fapte care se pot produce în viitor. Nu se consideră răspândite scornirile defăimătoare divulgate în prezenţa unor oameni care nu posedă limba sau a surzilor, copiilor mici, a persoanelor incapabile să înţeleagă sensul celor comunicate din cauza unor boli psihice. Răspândirea scornirilor mincinoase ce defăimează o altă persoană constituie contravenție dacă e însoţită de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, adică a unor infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 15 ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Prin urmări grave înţelegem îmbolnăvirea psihică a victimei, sinuciderea, naşterea prematură de către o femeie gravidă, o maladie periculoasă pentru viaţă, alte îmbolnăviri grave etc.

Anterior, calomnia era prevăzută ca și infracțiune în Codul Penal până la modificarea din aprilie 2004 la propunerea lui Vladimir Voronin, astfel fiind exclus articolul 170 din Codul Penal.

Se consideră că incriminarea calomniei ar fi un pericol pentru îngrădirea libertății de exprimare.

La 18 aprilie şi 6 iunie 2002 au fost adoptate de către Parlamentul Republicii Moldova, Codul Penal şi, respectiv, Codul civil, intrate în vigoare la 12 iunie 2002, şi menite să înlocuiască vechile codurile sovietice, aplicabile încă din 1964. Codul civil prevedea noi restricţii la libertatea de exprimare şi de informare. Organizaţiile de media şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu conservarea în Codul Penal a articolului privind calomnia, care prevede drept sancţiune închisoare până la 5 ani. În timp ce în ţările lumii civilizate se promova excluderea acestui articol din Codul penal, ca un principiu ce corespunde normelor unui regim democratic real, în Republica Moldova se adopta un Cod penal care pedepsea calomnia exclusiv cu privaţiunea de libertate. Acest articol putea fi folosit ca un mijloc eficient de intimidare a presei şi putea aduce prejudicii serioase democraţiei şi libertăţii de exprimare. Abia în aprilie 2004 Parlamentul a abrogat articolul 170 Calomnie din Codul Penal. Eliminarea din noul Cod civil a plafonului compensaţiei prejudiciului moral cauzat de lezarea onoarei şi demnităţii persoanei reprezintă o altă lovitură aplicată presei. Această prevedere putea fi utilizată, cu siguranţă, în mod abuziv de către persoanele interesate pentru a intimida presa, a falimenta şi a distruge mijloacele de informare în masa şi jurnaliştii. De asemenea, această prevedere avea să aibă un impact negativ asupra libertăţii de exprimare în general si avea să intensifice autocenzura.

În anul 2007 s-a încercat dezincriminarea acestei fapte și în România, dar legea respectivă de modificare a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională. Decizia Curții Constituționale nu a fost privită cu ochi buni de presă, care își declara nemulțumirea, pentru că aceasta ar fi contrară standardelor europene.

În ce privește litigiile în care presa este învinuită de calomnie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat că adevărul obiectiv al afirmațiilor nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de către instanțele naționale, elementul determinant de bază trebuind să fie buna credință a ziaristului. Buna credință presupune analiza atitudinii subiective a autorului, în raport atât cu afirmațiile sale, cât și cu scopul demersului jurnalistic. Ziariștii, în afirmațiile lor, trebuie să dețină un suport factologic real și suficient.

În majoritatea statelor democratice, principalele apărări ale celor acuzați într-un proces de calomnie sunt buna credință, interesul public (care trebuie să prevaleze și să fie mai important decât cel al persoanei de a nu i se destăinui informația care o privește și care este defăimătoare) și, mai rar, proba verității (demonstrarea veridicității probelor aduse de apărare). Se consideră că existența probei verității ca unică modalitate de apărare, așa cum a fost o perioadă îndelungată, favoriza instituirea unui fel de “cenzură juridică” aptă să descurajeze jurnaliștii și să îngrădească astfel libertatea de exprimare.

Prin reglementări este posibil să se comită diferite abuzuri față de presă, care are rolul de a transmite informația necesară publicului. Desigur, este și responsabilitatea ziaristului față de ceea ce el publică, veridicitate, scop… Dumnezeu ne cere să nu umblăm cu bârfe (Levitic 19:16), pentru că pe cel ce clevetește în ascuns pe aproapele său El îl va nimici (Psalmul 101:5). De asemenea, Biblia ne învață să nu ne asociem cu bârfitorii:

„Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” Proverbe 20.19

Iată de ce nu este bine să cumperi, să citești ziare care răspândes informații neadevărate defăimătoare, încurajându-le în felul acesta.

Iată câteva citate și maxime cu privire la calomnie:

Blaise Pascal spunea „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.” (Folclor)

„Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.” (Proverbe 17:9)

„Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.” (Charles de Fregne)

„Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.” (Marie José de Chenier)

Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare, să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească. (1 Petru 3:10, 11)